Formarea iniţială pentru cariera didactică este segmentul de educaţie care asigură, cel puţin la nivelul prevederilor legale, dobândirea competenţelor şi a certificărilor oficiale necesare accesului la exercitarea calificată a profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:
- a) formarea de specialitate, asigurată şi certificată prin promovarea programelor de studii universitare, sau, după caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal, oferite de instituţii de învăţământ autorizate sau acreditate, potrivit legii;
- b) formarea psihopedagogică şi didactică, de specialitate, teoretică şi practică, asigurată şi certificată prin promovarea programelor de studii psihopedagogice oferite de departamentele pentru pregătirea personalului didactic, respectiv de facultăţile care au în structura lor specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, din instituţiile de învăţământ superior, sau a programelor de pregătire psihopedagogică, didactică şi de specialitate organizate în instituţii de învăţământ de nivel liceal sau postliceal, abilitate să organizeze aceste programe, potrivit legii.
Formarea iniţială a personalului didactic în România se realizează, începând cu anul 1996, în sistem simultan, prin absolvirea Departamentului pentru pregătirea personalului didactic.
Astfel, în 1996, au fost înfiinţate, prin ordin al ministrului educaţiei, primele departamente de acest gen. Planurile de învăţământ au fost restructurate sistematic în anii 1999, 2001 şi 2003, introducându-se treptat discipline noi şi creditele de studiu.
Anul 2001 a fost reprezentativ pentru domeniul formării personalului didactic prin lansarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a personalului didactic şi a managerilor din învăţământul preuniversitar, 2001-2004.
Principalele domenii pe care s-a conturat această strategie au fost: standardele profesionale, reforma curriculară, schimbarea cadrului instituţional, stagiatura ca punte de legătură între formarea iniţială şi continuă, trecerea examenului de definitivare în învăţământ în segmentul formării iniţiale, certificarea pentru profesia didactică, finanţarea şi crearea reţelei de şcoli de aplicaţie.
Măsurile propuse în domeniul formării iniţiale au fost următoarele:
proiectarea şi implementarea standardelor naţionale pentru profesia didactică;
stabilirea unor standarde curriculare naţionale atât pentru DPPD, cât şi pentru Colegiile Universitare Pedagogice, pe baza cadrului teoretic realizat de experţii în ştiinţele educaţiei;
implementarea sistemului creditelor transferabile în formarea iniţială a cadrelor didactice;
determinarea interdependenţelor curriculare dintre Liceul Pedagogic şi Colegiul Universitar Pedagogic prin aplicarea principiilor continuităţii şi ale transferului;
revizuirea cadrului legislativ privitor la desfăşurarea activităţilor specifice de formare iniţială din DPPD şi Colegii Universitare Pedagogice;
actualizarea informaţiilor privitoare la instituţiile de profil (DPPD, Colegii Universitare Pedagogice);
implementarea normei didactice de “metodica/didactica disciplinei” în statele de funcţii ale DPPD şi ale Colegiilor Universitare Pedagogice;
introducerea în sistemul de formare iniţială a funcţiei de “mentor” ca persoană resursă pentru derularea activităţilor de practică pedagogică;
înfiinţarea unei instituţii postuniversitare de formare şi profesionalizare a cadrelor didactice;
prelungirea rutei de formare iniţială a cadrelor didactice până la susţinerea/promovarea examenului de definitivat (1 an de stagiu practic, asistat de mentor şi de metodician);
corelarea sistemului de certificare cu sistemul de evoluţie în cariera didactică (concursul de titularizare derulat după examenul de diplomă – definitivat);
introducerea unui sistem complex de evaluare pentru obţinerea diplomei de profesor / institutor (la finele procesului de formare iniţială) prin: portofoliu profesional , “jurnal pedagogic”, examen scris şi lucrare de diplomă (cu conţinut psihopedagogic şi metodic);
introducerea unor niveluri de calificare în formarea iniţială;
atestat de profesor/institutor: prin absolvirea unei instituţii de învăţământ superior şi a modulului pedagogic oferit de DPPD/Colegiu Universitar Pedagogic;
atestat de învăţător – educatoare: prin absolvirea Liceului Pedagogic;
diploma de profesor/diploma de institutor: prin parcurgerea stagiului de definitivat şi absolvirea examenelor specifice;
acordarea pentru fiecare absolvent, odată cu diploma de profesor/institutor, a dosarului de perfecţionare;
optimizarea sistemului de finanţare instituţionala a DPPD-urilor/Colegiilor Universitare Pedagogice;
modificarea metodologiei de finanţare a activităţilor de practică pedagogică şi de mentorat;
dezvoltarea unei reţele permanente de instituţii (şcoli si grădiniţe) de aplicaţie pentru practica pedagogică prin convenţii bilaterale între instituţiile de învăţământ superior şi ISJ-uri;
diversificarea relaţiilor de parteneriat cu instituţii ofertante de servicii pentru practica pedagogică alternativă (centre de consiliere, cluburi şi palate ale copiilor, media, centre logopedice, ONG-uri etc.).
Procesul Bologna a generat un nou context pentru formarea iniţială a cadrelor didactice prin reorganizarea structurală şi curriculară a învăţământului superior, în România noile măsuri fiind aplicate începând cu anul universitar 2005-2006.
În acest context, programele de formare iniţială pentru profesorii din învăţământul secundar şi terţiar, oferite de departamentele pentru pregătirea personalului didactic din universităţi (DPPD), au fost reorganizate în două module (conform OMECT 4343/2005, modificat de OMECT nr. 4316/2008 şi OMECTS nr. 3158/2010).
Modulul I (30 credite) este integrat ciclului de licenţă şi permite absolvenţilor să predea numai în învăţământul secundar obligatoriu.
Modulul II (30 credite) poate fi urmat numai după terminarea studiilor de licenţă şi este absolut necesar pentru cei care doresc să predea în învăţământul post-obligatoriu şi superior.
În anul 2008, prin efortul comun al specialiştilor în ştiinţele educaţiei şi al reprezentanţilor Ministerului Educaţiei, a fost elaborat Ordinul de ministru nr. 4316/2008 privind Aprobarea programului de studii în vederea obţinerii certificatului de absolvire a Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic. Acest act normativ cuprinde, pe lângă planul de învăţământ valabil la nivel naţional, o serie de reglementări în domeniul formării iniţiale a personalului didactic din România, în concordanţă cu prevederile Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, modificată prin Legea 346/2005.
Planul de învăţământ al Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic, aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării începând cu anul universitar 2008-2009, diferenţiază nivelurile de pregătire profesională ale celor două categorii de cadre didactice: cei care vor preda în învăţământul primar şi gimnazial (absolvenţi ai studiilor de licenţă şi ai programului de studii psihopedagogice de nivel I) şi cei care vor preda în învăţământul liceal şi universitar (absolvenţi ai studiilor de masterat şi ai programului de studii psihopedagogice aprofundate, de nivel II). Acest Plan de învăţământ organizează programul de studii psihopedagogice oferit de DPPD pe două niveluri ale certificării pentru profesia didactică, cu specificarea că parcurgerea şi absolvirea de către studenţi a programului de nivel I este o condiţie necesară pentru admiterea lor la programul de nivel II.
Tematica cursurilor de formare iniţială pentru profesia didactică, numărul de ore alocat, numărul de credite şi forma de examinare sunt stabilite prin OMECT nr. 4316/2008.
Astfel, în cadrul nivelului I, disciplinele obligatorii sunt: Psihologia educaţiei, Fundamentele pedagogiei, Teoria şi metodologia curriculumului, Teoria şi metodologia instruirii,Teoria şi metodologia evaluării, Managementul clasei de elevi, Didactica specialităţii, Instruire asistată de calculator, Practică pedagogică în învăţământul preuniversitar.
În cazul nivelului II, disciplinele obligatorii sunt: Psihopedagogia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor, Proiectarea şi managementul programelor educaţionale, Didactica domeniului şi dezvoltări în didactica specialităţii, Practică pedagogică în învăţământul liceal, postliceal şi universitar.
Pe lângă disciplinele obligatorii, există două pachete de discipline opţionale din care se alege pentru studiu câte o disciplină (de ex., Sociologia educaţiei, Educaţie interculturală, Consiliere şi orientare, Comunicare educaţională etc.).
În cazul cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar, formarea iniţială este organizată în cadrul facultăţilor de ştiinţe ale educaţiei, prin specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.
Menţionăm că anterior Procesului Bologna, formarea iniţială a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar era organizată în Colegii Universitare cu durata de trei ani.
În ceea ce priveşte dezvoltarea curriculum-ului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice, se pot face următoarele precizări:
Programele şcolare pentru formarea cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar sunt definite la nivelul fiecărui departament din cadrul facultăţilor de ştiinţe ale educaţiei. Formarea iniţială oferită de aceste departamente cuprinde atât cursuri cu caracter general, cât şi cursuri şi activităţi practice pentru formarea pedagogică.
Curriculum-ul pentru formarea iniţială a profesorilor din învăţământul secundar şi terţiar este dezvoltat de către fiecare departament de formare a cadrelor didactice din cadrul universităţilor, pe baza prevederilor OMECT nr. 4316/2008. Pentru fiecare dintre disciplinele de studiu, se completează o fişă a disciplinei care descrie obiectivele sau competenţele care sunt vizate a se forma prin respectiva disciplină, tematica de curs şi pentru aplicaţii, numărul de ore alocat, forma de examinare, recomandări bibliografice.
La nivelul specialiştilor în educaţie, există un larg consens cu privire la necesitatea unui nou set de competenţe pentru personalul didactic, în contextul schimbărilor sociale şi economice şi al reformelor din învăţământul românesc.
Aceste noi competenţe sunt puse în relaţie cu rolurile cadrelor didactice:
elaborarea şi dezvoltarea curriculum-ului şcolii;
elaborarea şi implementarea activităţilor cross-curriculare;
evaluarea şi selecţia manualelor;
participarea la proiectele locale, naţionale sau internaţionale;
lucrul într-un mediu de învăţare intercultural;
dezvoltarea de parteneriate între şcoală şi comunitate;
auto-management şi dezvoltare profesională.
Analiza unor fişe ale disciplinelor din modulul pedagogic relevă diferite competenţe ale viitoarelor cadre didactice, care pot fi puse în relaţie cu abordarea educaţiei centrate pe competenţe.
Disciplina Psihologia educaţiei valorifică datele teoretice pentru înţelegerea procesului de învăţare şi a rolurilor profesorului în ghidarea şi facilitarea învăţării (cunoaşterea elevilor, înţelegerea specificului dezvoltării psihice si a relaţiei dintre dezvoltare si învăţare, tipuri de învăţare, teoria inteligenţelor multiple, stimulare individuală şi de grup a creativităţii elevilor, abordarea psihologică a relaţiei profesor - elev etc.).
Disciplinele pedagogice vizează:
cunoaşterea şi înţelegerea rolurilor profesionale ale cadrelor didactice şi a standardelor pentru profesia didactică;
proiectarea şi evaluarea de activităţi didactice care să respecte coerenţa dintre obiective de referinţă, obiective operaţionale, conţinuturi ale învăţării, strategii didactice, evaluare, standarde curriculare de performanţă;
utilizarea unei varietăţi de strategii, metode, tehnici de instruire, învăţare şi evaluare (metode de învăţare prin cooperare, proiecte, portofolii, tehnici grafice etc. );
promovarea relaţiilor centrate pe valori şi principii democratice în strategiile didactice şi practicile şcolare cotidiene;
participarea la propria dezvoltare profesională şi la dezvoltarea instituţională, promovarea inovaţiei;
asumarea şi promovarea principiilor educaţiei incluzive şi dezvoltării potenţialului fiecărui copil/ tânăr prin educaţie;
colaborarea cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile elevilor.
Practica pedagogică vizează:
proiectarea unor situaţii de învăţare, valorificarea cunoştinţelor despre strategii didactice, metode de predare şi de evaluare, particularităţi ale elevilor etc.;
autoevaluarea şi evaluarea pe baza unor criterii riguroase a lecţiei/secvenţei de lecţie realizate;
realizarea de material didactic necesar în activitatea de predare şi de facilitare a învăţării;
comunicare şi interrelaţionare cu elevii şi cu părinţii.
Competenţele menţionate anterior, vizate de curriculum-ul pentru formarea iniţială a profesorilor, relevă corespondenţa cu acele competenţe considerate ca fiind necesare pentru abordarea predării din perspectiva dezvoltării competenţelor cheie la elevi:
profesorul ca un constructor sau facilitator al învăţării;
colaborarea cu părinţii;
participarea la dezvoltarea şcolară;
evaluarea formativă şi autoformarea.
Necesitatea corelării educaţiei bazate pe competenţe cu formarea personalului didactic este reliefată, la nivel internaţional, de cercetările comparative asupra calităţii educaţiei furnizate în ţările aflate în tranziţie. S-a evidenţiat faptul că instruirea viitorilor profesori este bazată mai mult pe transfer de informaţii decât pe formarea şi dezvoltarea de competenţe şi abilitaţi. Soluţiile tradiţionale furnizate de educaţia din învăţământul superior s-au dovedit a nu mai fi de actualitate deoarece caracterul informativ este insuficient pentru cadrele didactice de astăzi. Studiile şi analizele realizate în România în ultimii ani au scos în evidenţă necesitatea promovării unei noi logici didactice în care profesorul poate avea libertatea şi responsabilitatea acţiunilor de organizare a programelor de învăţare ale cursanţilor. Dezvoltarea competenţelor de tip a învăţa să înveţi continuă să rămână o preocupare majoră în optimizarea şi modernizarea actului didactic. Absolvenţii de studii superioare cărora le vor lipsi astfel de abilităţi sunt expuşi riscului de a nu putea promova în carieră. (Raportul de ţară, 2009)
În acest sens, Ministerul Educaţiei a propus lansarea, în anul universitar 2011-2012, a unui program inovativ de formare a cadrelor didactice din învăţământul superior, program care oferă o nouă abordare în predarea didacticii disciplinei şi contribuie astfel la creşterea atractivităţii învăţării în universităţi şi la atragerea studenţilor spre cariera didactică. Elaborarea unor servicii educaţionale adaptate nevoilor viitorilor profesori presupune ca pregătirea iniţială a acestora să fie bazată nu doar pe transferul de informaţii ci şi pe transferul de competenţe. Un învăţământ superior de calitate, este bazat pe cunoaştere şi dezvoltare personală, pe crearea unui curriculum de formare care să permită elaborarea de programe educaţionale centrate pe dezvoltarea competenţelor didactice şi metodologice.
Crearea unei reţele de profesionişti în didactica disciplinei, a unei comunităţi a specialiştilor în didactică poate fi o modalitate de a atrage studenţii către cariera didactică prin creşterea calităţii serviciilor educaţionale oferite în învăţământul superior şi prin realizarea unei mai bune corelări a educaţiei şi formării iniţiale cu cerinţele angajatorului (şcoala). Valoarea adăugată în educaţie este materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absolvenţi în societate, pe baza competenţelor dobândite în şcoală şi depinde direct de calităţile profesionale ale cadrelor didactice, de gradul de angajare al acestora în îndeplinirea responsabilităţilor ce le revin privind formarea iniţială. În acest sens, o campanie de sensibilizare a studenţilor în universităţi poate conduce la recrutarea celor mai buni studenţi pentru cariera didactica.
În Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011 se menţionează că formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice cuprinde:
formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi în cadrul unor programe acreditate potrivit legii;
masterat didactic cu durata de 2 ani;
stagiul practic cu durata de un an şcolar realizat într-o unitate de învăţământ, sub coordonarea unui profesor mentor. (Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011)
Se preconizează, aşadar, un nou val de schimbări în sfera formării iniţiale a personalului didactic.
În lege se menţionează că, prin calitatea sa de principal finanţator, pe baza analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educaţiei stabileşte reperele curriculare şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a personalului didactic. Studenţii care frecventează cursurile masteratului didactic acreditat de Ministerul Educaţiei într-o instituţie publică pot beneficia de burse de studiu finanţate de la bugetul de stat egale cu salariul net al unui profesor debutant. Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de către Ministerul Educaţiei. (Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011)
Ideea analizei nevoilor de formare şi, în legătură cu aceasta, intenţia de a acorda burse studenţilor de la masteratul didactic (echivalente salariului net al unui profesor debutant) poate veni în întâmpinarea problemelor legate de motivaţia pentru cariera didactică. În acelaşi timp se preconizează şi o investiţie inteligentă din punct de vedere al costurilor, în formarea resursei umane pentru educaţie: se va finanța numai formarea celor care doresc să devină cadre didactice şi nu să parcurgă cursurile DPPD doar ca să-şi asigure o variantă profesională de rezervă.
Este, de asemenea, importantă ponderea disciplinelor de specialitate, respectiv disciplinelor psihopedagogice şi practicii pedagogice în cadrul masteratului didactic, în condiţiile în care legea precizează că Ministerul Educaţiei stabileşte reperele curriculare şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a personalului didactic. 109
În lege se menţionează, de asemenea,că programele de studii ale masteratului didactic, elaborate pe baza standardelor profesionale pentru funcţiile didactice, se acreditează şi aprobă de către Ministerul Educaţiei. Consecinţa firească a acestui paragraf constă în stabilirea şi adoptarea prin legislaţia secundară a standardelor pentru profesia didactică.
Este important de menţionat că această schimbare, reclamată în toate documentele de politică educaţională vehiculate la nivel european, dar şi în studii pedagogice de mare anvergură, a fost prevăzută în România încă din anul 2001 în Strategia de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a personalului didactic şi a managerilor din învăţământul preuniversitar, 2001-2004.
Se conferă importanţă practicii pedagogice prin constituirea unei reţele permanente de unităţi de învăţământ, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei şi în baza unor acorduri-cadru încheiate între unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare. Pe baza acestor acorduri-cadru, unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani şcolari cu unităţile de învăţământ pentru stabilirea condiţiilor de organizare şi desfăşurare a stagiilor practice. Unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială pot realiza independent parteneriate cu instituţii ofertante de servicii în domeniu – centre de consiliere, cluburi şi palate ale copiilor, centre logopedice, organizaţii nonguvernamentale. (Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011)
Un domeniu al formării iniţiale a personalului didactic în care legea nu îşi propune să schimbe prea multe este cel al pregătirii profesorilor pentru învăţământ preşcolar şi primar, în sensul că se păstrează structura consacrată după transformarea, în anul 2004, Colegiilor universitare pedagogice în specializarea de licenţă Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar. O schimbare preconizată aici este realizarea unui plan de învăţământ al studiilor de licenţă în specialitatea pedagogia învăţământului primar şi preşcolar unic la nivel național.