Comunicarea dintre şcoală şi părinte se realizează, conform normelor Ministerului Educaţiei, prin şedinţe cu părinţii (unde sunt prezentate teme generale de educaţie a copilului), consultaţii (în care se discută problemele individuale ale elevilor), scrisori, convorbiri telefonice etc.

Teoretic, acest sistem de informare reciprocă asupra educaţiei copilului ar trebui să fie suficient pentru ca evaluările semestriale sau finale să nu reprezinte o surpriză enormă pentru nici una dintre părţile adulte: părintele, bine informat pe parcursul anului şcolar, ştie care sînt dificultăţile pe care le întîmpină copilul său la învăţătură, iar dascălul ştie care este situaţia familială a copilului (program zilnic, schimbări majore, timpul petrecut sub supravegherea părinţilor etc).

Un dialog eficient între părinţi şi şcoală nu poate începe decât de la încredere în bunele intenţii ale celuilalt, în buna lui credinţă. Motivele pentru care un copil întâmpină dificultăţi mai mici sau mai mari în adaptarea la programul şcolar nu pot fi înlăturate atâta timp cât ele devin tot atâtea prilejuri de aruncat vinovăţia dintr-o parte în alta. Dimpotrivă, ele vor fi amplificate de conflictul dintre adulţi. În definitiv, scopul consultaţiei cu părinţii – după cum îi spune şi numele – este acela de a găsi cauze şi soluţii, şi nu acela de a anihila partea adversă.

Se pot prezenta pe scurt ce se asteapta de la copii la sfarsitul anului anului scolar. La alte sedinte se poate discuta nu numai despre problemele curente (situatia la invatatura si la disciplina, serbari, alte activitati extrascolare, diverse anunturi etc), ci si alte subiecte cerute de parinti. Unii parinti vor chiar cere sfatul celorlalti, punand in discutie un anumit comportament al propriului copil. La inceputul unei serii de elevi, este folositor ca dirigintele sa adune datele fiecarui elev intr-un dosar: copie certificat de nastere, chestionare adresate parintilor sau copilului etc. Tot la dosar se vor anexa si realizarile profesionale (copii dupa diplome la concursuri scolare), dar si declaratii ale elevilor implicati in diverse conflicte. Acest dosar ajuta atat profesorul, cat si pe parinti, in a vedea evolutia/involutia copilului.

Sedintele cu parintii sunt menite sa aduca la cunostinta acestora situatia scolara a elevului, situatia sa intercolegiala si situatia sa in raport cu profesorii sai. Este extrem de important ca aceste sedinte sa aiba loc intrucat, in general, parintii sunt aproape indiferenti vis-a-vis de situatia scolara a copilului lor. Este greu de spus in ce fel pot fi atrasi cat mai multi parinti sa participe la aceste sedinte, insa cert este ca prezenta este foarte importanta. In cazul in care parintii nu se pot prezenta, dascalul trebuie anuntat iar acesta trebuie sa comunice o data ulterioara cand poate fi contactat. De cele mai multe ori parintii lipsesc pentru ca orele la care se stabilesc sedintele cu parintii sunt in timpul probramului de la serviciu. De aceea, ora la care se stabileste sedinta cu parintii trebuie sa fie una la care sa fie disponibili majoritatea parintilor. Un alt motiv pentru care parintii lipsesc este acela ca nu suporta ca situatia scolarului lor sa fie cunoscuta de catre toti ceilalti parinti. De obicei, in aceasta categorie se incadreaza parintii ale caror odrasle fac mai multe probleme decat progrese pe plan scolar. Asadar, dascalii trebuie sa abordeze la sedintele cu parintii o tematica de interes general. Scopul acestor intrevederi nu este acela de a ridica unii parinti si de a-i face pe altii sa se simta prost. Ideea de baza a sedintelor este ca parintii trebuie sa cunoasca situatia scolarului lor atunci cand el este in incinta scolii si in acelasi timp trebuie sa li se aduca la cunostinta si eventualele evenimente, activitati scolare si extrascolare care pot avea loc de-a lungul anului scolar.

Prezenta la sedinta cu parintii este intotdeauna un subiect dureros pentru multe cadre didactice. Fie ca proprii copii nu ii anunta, fie ca pur si simplu parintii nu sunt interesati de educatia copiilor lor, sunt multi profesori care se plang ca nu au mai mult de 4-5 parinti in sala la sedinta. Felul in care anunti sedinta este diferita in functie de varsta elevilor tai. Modalitatile difera de la clasele primare la cele gimnaziale si mai ales la cele de liceu.

Sedintele cu parintii reprezinta deseori un adevarat stress atat pentru dascali cat si pentru elevi. Este necesar ca dascalul sa priveasca o astfel de intrevedere cu detasament, ca pe o simpla intalnire la care oamenii isi spun opiniile despre proprii copii iar dascalii le sustin sau le contrazic. Pentru profesorii mai tineri, propunem urmatoarele teme ce pot fi abordate la sedintele care au loc de-a lungul anului scolar: - la prima sedinta dupa inceperea anului scolar: Reorganizarea comitetului de parinti al clasei, nevoile clasei - la sedintele ulterioare se pot incepe discutii pe tema Parintii si reinceperea anului scolar alaturi completarea unor chestionare pentru o mai buna cunoastere a parintilor si a elevilor. - discutii pe tema "Agresivitatea un raspuns de neadaptare" alaturi de completarea unor chestionare pentru o mai buna cunoastere a parintilor si a elevilor. - se poate incerca o intalnire, in afara cadrului scolii pe tema "Familia si lectura elevilor" - discutii pe tema "Formarea copilului in familie pentru folosirea judicioasa a timpului liber" - sedinta cu tema "Parinti si profesori in fata catalogului"- Discutarea evolutiei scolare - discutii pe tema "Trasaturile definitorii ale dezvoltarii copilului".

Pentru un cadru didactic, relatia cu parintii elevilor trebuie sa fie una la fel de strans legata cum este si cea cu elevii sai.Educatia copiilor este punctul comun al acestei interrelationari. Parintele are interesul ca si copilul/copiii sai sa invete si sa fie incurajati spre invatatura nu doar acasa ci si la scoala. La randul sau, dascalul are satisfactia ca, in urma unui timp acordat elevilor si a unei griji asemanatoare cu cea parinteasca, elevii vor invata in primul rand sa se adapteze regulilor societatii din care fac parte si mai apoi vor invata lucruri de baza care sa-i ajute in a face pasi importanti in lumea adultilor. Cadrele didactice au o mare parte a meritului de a oferi societatii oameni de baza, oameni cu capacitatea de a discerne binele de rau, ceea ce e corect de ceea ce e necesar, ceea ce e normal de ceea ce trebuie. Dascalul observa cand se petrece ceva cu copilul si este de datoria sa, morala ce-i drept, sa alarmeze parintii in cazul in care constata ca ii este afectata viata de scolar sau relatiile cu ceilalti colegi.

Ritmul trepidant de viata impus de schimbarile socio-economice din ultima perioada, prezinta si aspecte negative, printre ele aflandu-se si "absenta" parintilor in educatia copiilor. Majoritatea parintilor nu mai au timp sa-si ajute copii la rezolvarea sarcinilor scolare se arata in sondajele realizate in ultima perioada. Cadrele didactice au semnalat in mod repetat aceasta situatie, precum si necesitatea elaborarii de strategii si proiecte care sa implice mai mult familia ca partener educativ. Familia trebuie sa inteleaga importanta rolului sau in educatia si viitorul copiilor, necesitatea unei implicari active in relatia cu programele si activitatile scolare. Multe familii considera scoala singura responsabila de educatia si viitorul copiilor. Daca ceva nu merge in dezvoltarea si educatia copilului profesorii sunt singurii responsabili pentru acest impas neplacut. Este recomandata mentinerea vie si intarirea relatiei parinti-scoala. Asa cum exista scoala pentru cei mici este la fel de normal sa existe o scoala si pentru parinti care sa clarifice multe din aspectele legate de dezvoltarea copilului. Cei sapte ani de acasa nu mai sunt indeajuns in conditiile schimbarilor si transformarilor majore din societatea contemporana in care se pune tot mai des intrebarea ce se intampla cu noile generatii. Este necesara cunoasterea nevoilor tinerilor, a nevoilor pietei, pentru a oferii masuri educative eficiente, ce ar asigura in felul acesta o sansa reala de integrare socio-profesionala. Performanta si eficienta procesului educativ depinde de gradul si calitatea implicarii tuturor factorilor in acest proces. Noile orientari educative, adaptate nevoilor pietei, sunt un mister pentru multi parinti iar consilierea si orientarea profesionala poate oferii raspunsurile necesare copiilor si parintilor deopotriva. In sensul acesta comunicarea joaca un rol esential ce poate hotari parcursul viitor. Implicarea parintilor in dezvoltarea copiilor pe termen lung trebuie facuta cu multa responsabilitate si in deplina constiinta de cauza a situatiei.

Modul in care se realizeaza aceasta relatie poate fi un test atat pentru parinte cat si pe pentru copil. Este nevoie permanent de actiune, de interactiune , de adaptare, de schimbare si de disponibilitate catre dialog intre cele doua parti. Succesul relatiei presupune un parteneriat real, o comunicare eficienta, si un mod adecvat de lucru in echipa. Efortul pe care il depun parintii in acest sens este mai important decat prezenta altor factori cum ar fi cei de materiali. Lipsa dialogului parinte-copil este resimtita de catre majoritatea cadrelor didactice; cu greu se pot stabili relatii bazate pe incredere si respect in activitatea scolara daca acest gen de relatie nu este cultivat in mediul familal asa cum se intampla in majoritatea cazurilor. Exista cateva modele ale relatiilor parinte-copil in care se reflecta gradul de angajare, sprijinul, timpul sau receptivitatea parintilor in activitatile copiilor: - permisiv, caracterizat de un control scazut al activitatii copiilor si prin urmare de lipsa unor norme sau reguli de conduita; - autoritar, ce impune reguli si norme rigide dar care nu ofera nici un fel de sustinere; - autorizat, in care se combina controlul cu acordarea de sprijin si care incurajaza libertatea si autonomia de actiune si gandire prin dialog deschis. Invatarea de roluri care sa asigure o buna dezvoltare a copilului este un motiv in plus de stabilre a unei relatii de reciprocitate intre parinti si cadre didactice. Nimeni nu detine adevarul absolut la problemele celor tineri dar calea spre rezolvarea lor se afla in stransa colaborare a celor doua parti.

Tendinta actuala a sistemului de invatamant de descentralizare pune accentul pe stabilrea un parteneriate puternice intre scoala si comunitatea locala prin care se urmareste optimizarea si cresterea calitatii procesului educativ. Una din premisele ce trebuie indeplinite pentru atingerea performantelor vizate este stabilirea de legaturi puternice intre profesori si parinti, ca parti active in cadrul procesului de formare a viitorilor adulti. Nu putem avea o scoala performanata cu rezultate notabile daca cele doua parti nu participa la procesul educativ. Cercetarile au confirmat in acest sens ca atunci cand parintii sunt implicati in activitati de parteneriat cu scoala,rezultatele obtinute de elevii sunt mai bune iar rata esecului scolar este mai scazuta. Una din problemele pe care profesorii o ridica in permanenta, an de an, este aceea a lipsei de interes si de implicare din partea parintilor pentru procesul educativ atat scolar cat si extrascolar.

Alaturi de comunitatea locala reprezentata de primarii sau diferite organizatii civice, consiliile de parinti ar trebuii sa se implice mai ferm in activitatea scolii. Parintii se pot implica in procesul educativ prin organizarea de activitati extrascolare, cum ar fi organizarea de programe care ar aduce mai aproape copiii de atmosfera scolii. Incurajarea unui comportament prosocial prin reintegrarea in mediul scolar a copiilor cu dificultati socio-econmice este una din prioritatile planului de dezvoltare nationala. Prin intermediul si cu ajutorul consiliile de parinti se poate realiza stabilirea unor obiective ferme si clare ale procesului educativ prin determinarea prioritatilor si posibilitatilor specifice fiecarei zone din punct de vedere al integrarii socio-profesionale.