Un aspect pozitiv al capacităţii umane de a-şi dezvolta potenţialul este acela al ȋncrederii ȋn forţele proprii. Ca orice altă perspectivă, şi acest aspect poate avea un pol negative, acela al supraevaluării personale sau, ȋn cel mai rău caz, al cultivării unui sens interior al omnipotenţei ori al superiorităţii absolute.
Sursa: https://turningcottonintoclouds.wordpress.com/
Ceea ce este ȋnsă o provocare pentru dezvoltarea umană şi ȋncepe să fie cunoscut şi trait ȋncă de la vȃrsta şcolarităţii, este lipsa ȋncrederii ȋn sine, de regulă generată de o evaluare negative a propriei persoane. Sursa acestei evalui negative personale este multiplă:
- experienţe personale de insucces sau de traumă
-evaluarea persoanei ȋn manieră negativă de către membrii familiei sau de către comunitate ori colectivitate
- modele negative personale de auto-evaluare, preluate de la persoane semnificative ȋn viaţa copilului sau dezvoltate independent datorită unor trăsături proprii de personalitate
Educatorii recunosc adesea ȋn activitatea educaţională o serie de comportamente şi de atitudini ale elevilor / şcolari / preşcolarilor care denotă un mod de gȃndire negativă, depreciativă asupra propriei persoane, deseori atȃt de bine ȋnrădăcinată ȋn mintea persoanei ȋncȃt este o credinţă fundamentală şi de mare influenţă asupra acţiunilor sale.
Acest tip de gȃndire este deseori identificat sub numele de ,,nucleu de credinţe iraţionale” după fondatorul terapiei comportamentale rational-emotive (REBT), Albert Ellis.
Nucleul de credinţe iraţionale, pot fi atȃt pozitive cȃt şi negative, sunt acele credinţe pe care persoana le consider tot timpul adevărate, ȋn mod global, nu situational. Ceea ce devine problematic este aceea că persoana interpretează ȋntreaga lume prin filtrul credinţelor sale şi selectează ȋntotdeauna argumentele care ȋi susţin credinţa şi ignorȃnd evidenţele care o pot infirma. Astfel, dacă o persoană simte (credinţa iraţională negative pe care o are) că ,,nu se potriveşte nicăieri”, atunci este foarte posibil şi des ȋntȃlnit să nu-şi găsească locul nicăieri, să nu se simtă bine nicri ddeoarece atenţia sa este concentrate să găsească dovezi care să ȋi susţină credinţa.
Sursa: http://blog.coach.me/meditation-reduces-negativity-bias-interview-dr-laura-kiken-dr-nat/
Redăm mai jos o listă de credinţe de tip iraţional, pe categorii de auto-depreciere sau de supra-apreciere:
|
Credinţa iraţională |
Descriere |
Formulare mentală |
|
Superioritate |
Conduce persoana la un sentiment de putere şi de ,,ȋndreptăţire” care poate da comportamente de ȋncălcare a regulilor sau normelor, resentimente faţă de succesul altor persoane sau solicitări nerezonabile către ceilalţi |
Nu suport dacă ceilalţi oameni nu mă respect. Merit multe laude şi atenţie. Dacă nu excelez, atunci sunt o fiinţă inferioară şi fără valoare. Sunt o persoană foarte special şi ceilalţi trebuie sa mă trateze ca atare. Nu a trebuie să fiu constrȃns de aceleaşi reguli ca şi ceilalţi. Oamenii trebuie să-mi satisfacă nevoile. Oamenii nu au dreptul să mă critice. Ceilalţi nu merită lcrurile bune pe care le au / le primesc. Oamenii nu mă ȋnţeleg deoarece sunt o persoană sclipitoare. |
|
Auto-sacrificare |
Conduce persoana la un comportament de grijă prin care pune nevoile celorlalţi ȋnaintea propriilor nevoi. |
Nevoile mele nu sunt importante. Nu este normal să ceri ajutor. Nu este bine să ceri ajutor. Trebuie să fac totul de unul singur. Dacă nu fac eu acest lucru, nu ȋl va face nimeni. Dacă ȋmi pasă sufficient de mult, pot să ȋl/o ajut sau pot să repar acest lucru. Nu ar trebuie să petrec timpul avȃnd grijă de mine ȋnsumi/ȋnsămi. Cȃnd văd că cineva are nevoie de ajutor, trebuie să ȋl ajut. Sunt valoros doar dacă ȋi ajut pe ceilalţi. Trebuie să fac oamenii fericiţi. |
|
Lipsa valorii persoanle, a importanţei |
Conduce persoana la un sentiment general că este inferioară, incompetent, ȋn mod nativ defectă. |
Nu sunt important(ă). Sunt nesemnificativ(ă). Nu sunt sufficient de bun(ă). Sunt prost/proastă. Nu sunt bun(ă) de / la nimic. Sunt un /o ratat(ă). Intotdeauna greşesc. Este ceva ȋn neregulă cu mine / greşit la mine. Ceilalţi sunt mai buni decȃt mine. |
|
Neajutorare |
Persoana consider că le lipseşte auto-controlul şi că nu pot gestiona nimic efectiv sau independent. Aceste persoane consider că a face schimbări este extrem de dificil. Sentimentul de neputinţă poate să ȋi facă pe oameni să ȋncerce să işi controleze excesiv viaţa sau să nu mai ȋncerce să controleze nimic, nici măcar ceea ce este normă. Aceste persoane se auto-caracterizează deseori ca fiind ,,victime”. |
Nu mă pot descurca cu asta. Nu pot / nu pot face nimic. Sunt neputincios / neputincioasă. Nu am putere să fac asta. Sunt prins ȋn capcană, constrȃns de ȋmprejurări. Am nevoie de ajutor, nu mă pot schimba. Ceilalţi ȋncearcă să ȋmi controleze viaţa. Lucrurile rele se ȋntȃmplă tot timpul. Oamenii m-ar răni dacă i-aş lăsa / dacă n-aş fi atent(ă).
|
|
Perfecţionism |
Acets tip de credinţă poate crea impresia că persoana care acţionează ȋn accord cu ea este conştiincioasă şi cu un puternic simţ etic ȋnsa putem observa că este excesivă. Persoana trăieşte sentimentul valorii persoanle doar prin perspectiva recunoaşterii şi laudelor din partea celorlalţi sau prin relaizările sale. Persoana poate avea tendinţa sa vadă totul ȋn alb şi negru, nu poate relativize lucrurile, are standard extrem de ȋnalte ȋn permanenţă şi discreditează foarte rapid tot ceea ce este pozitiv despre ea ȋnsăşi. Persoana perfecţionistă are convingerea că nu poate face lucrurile bine decȃt cu effort, că nu poate acţiona decȃt cu cea mai ȋnaltă pregătire şi cel mai mare effort posibil, şi că doar astfel au dreptul şi pot fi văzuţi (sau se pot vedea) ca fiind capabili, valoroşi sau merituoşi (importanţi sau iubiţi de către ceilalţi) |
Trebuie să fac totul perfect. Dacă fac o greşeală ȋnseamnă că sunt neglijent / un/o ratat(ă) / ȋnseamnă că am eşuat. Oamenii care greşesc trebuie să suporte consecinţe. Oamenii trebuie să urmeze regulile, altfel trebuie să fie pedepsiţi. Am standarde foarte ȋnalte pentru mine şi / sau pentru ceilalţi.
|
Lista credinţelor iraţionale poate fi extinsă la toate credinţele absolutiste. Acest aspect al modului ȋn care ne vedem noi ȋnşine poate fi un bun exerciţiu de auto-explorare atȃt pentru cadrul didactic cȃt şi pentru elevi, uneori prin teme legate de următoarele tipuri de dezbateri ce pot fi subiectul orelor de dirigenţie, atunci cȃnd elevii descoperă că se văd ȋntr-un mod absolutist:
a. Există vreun alt mod de a privi acest lucru? .
b. Ce sfaturi aș da cuiva pe care ȋl iubesc în această situație?
c. Ce dovezi ar putea arăta altcineva pentru a-mi arăta că gândurile mele nu sunt complet adevărate?
d. Mă concentrez pe punctele mele slabe și nu iau în considerare punctele mele forte?
e. Ce am învățat din experiențele anterioare care m-ar putea ajuta acum?
f. S-ar putea să văd această situație diferit în câteva luni sau ani, faţă de ziua de azi?
g. Mă învinovățesc pe mine sau pe altcineva pentru ceva pe care eu, sau el sau ea, nu-l pot controla?
h. Există dovezi care să sugereze că acest mod de a gândi nu este în întregime adevărat?
i. Sar imediat la concluzii care nu sunt justificate de dovezi?
j. Ce mi-ar spune cineva pe care îl iubesc/ pe care ȋl apreciez, despre această situație?
k. Această situație este într-adevăr atât de importantă pe cât pare acum?
BIBLIOGRAFIE ŞI RESURSE WEB
· https://turningcottonintoclouds.wordpress.com/
· Aguilar, E.(2016), The Art of Coaching Teams. Building Resilient Communities That Transform Schools, San Francisco CA:Jossey-Bass A Wiley Brand
· Aguilar, E.(2018), The Onward Workbook. Daily activities to cultivate your emotional resilience and thrive, a guide for individuals or groups, San Francisco CA:Jossey-Bass A Wiley Brand
· http://blog.coach.me/meditation-reduces-negativity-bias-interview-dr-laura-kiken-dr-nat/