,,Evitaţi aceasta…făcȃnd aceasta”
Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/121034308713432947/
Dovezi puternice susțin legătura dintre mișcare și învățare, dovezi ştiinţifice provenite din surse de imagistică medicalaă ( rezonanţă magnetica sau computer tomograf, etc), studii anatomice și date clinice medicale sau sportive arată că exercițiile fizice moderate îmbunătățesc procesarea cognitivă. De asemenea, crește numărul de celule ale creierului. Și ca bonus, poate reduce obezitatea copilăriei. Școlile care nu implementează un program de activitate fizică solidă nu stimulează ȋn acest mod creierul elevilor și potențialul lor de performanță academică.
De asemenea, avem tendinţa să acționăm ca și cum corpul există doar pentru ,,a transporta creierul dintr-un loc în altul”, ca şi cum învățarea propriu-zisă și expresia învățării se întâmplă doar în creier. Credem în exercitarea creierului, dar nu tindem să vedem mișcarea corpului la fel de valoroasă pentru procesul de învățare.
Realitatea este că mișcarea corpului:
- este integrantă proceselor noastre intelectuale din momentul concepției
- ne permite să luăm informații despre lume prin simțurile noastre
- apoi ancorează aceste informații în rețelele noastre neuronale
- este necesar, deoarece construim abilitățile de care avem nevoie pentru a ne exprima cunoștințele de-a lungul vieții
Activitățile de mișcare ar trebui să devină la fel de importante ca așa-numitul „lucrat ca la carte”. Trebuie să alocăm mai bine resurse pentru a valorifica puterea ascunsă ce ţine de mișcare, activități și sport. Această atitudine a devenit tot mai răspândită în rândul oamenilor de știință care studiază creierul. Este timpul ca educatorii să devină tot mai interesaţi.
Solicitând elevilor mici sau tineri să stea liniștiți, să asculte, să se concentreze, să îndeplinească sarcini, să nu vorbească și să se bucure de învățare ... toate în același timp, este ȋncercarea general a cadrelor didactice, care nu prea a funcţionat, cel puţin nu pe termen mediu sau lung.
Din fericire, vocabularul nostru de educație se schimbă cu cuvinte precum metode combinate, personalizate, kinestezice, diferențiate, incluziune, cultură, posturi de învățare, bazate pe proiecte, bazate pe joc, abilități soft, centrate pe studenți, iar lista ar putea continua . Printre zeci și zeci de filosofii şi metodici didactice, există un fir comun. Elevii reușesc atunci când ne gândim strategic la modul în care învață și la lumea în care trăiesc.
Un aspect crucial în acest sens este mișcarea. Activitate fizica sau simpla scuturare, actul de a face pur și simplu elevii să se ridice și să iasă din locurile lor. Cercetările arată că, de fapt, creierul se luminează ( circulaţia sanguină din creier se activează) diferit după un scurt episod de mișcare, iar căile neuronale sunt mai rapide și eficiente în rândul copiilor în formă fizică bună.
Aplicații școlare
Cȃnd procentul de elevi care nu participă la un program de educație fizică zilnic (creşte, atunci ar trebui să ne preocupăm, deoarece în același mod în care exercițiile fizice formează mușchii, inima, plămânii și oasele, întărește, de asemenea, şi diferite structure ale creierului cum ar fi cerebelul și corpul callosum – de fapt, toate zonele cheie ale creierului.
Știm că exercițiul fizic alimentează creierul cu oxigen, dar îl alimentează și cu neurotropine ( compuşi biochimici cu conținut ridicat de nutrienți) pentru a crește numărul de conexiuni între neuroni. Cel mai uimitor, se știe că exercițiul fizic crește nivelul de bază al creșterii noului neuron.
Studiile au arătat că şobolanilor le cresc mai multe celule ale creierului atunci când se antrenează decât atunci când nu fac efort (Van Praag și colab., 1999). În plus, studiile leagă această neurogeneză crescută cu cogniția crescută, memoria mai bună și probabilitatea redusă de depresie (Kempermann, 2002).
Concluzionăm că exercițiile fizice pot crește un creier mai bun, optimizat ca funcţionare. Aceasta sugerează atât o oportunitate uriașă, cât și lipsa de implicare şi responsabilizare de care suferă elevii care nu fac suficient exercițiu. Este posibil să nu exageram cȃnd spunem că este vorba de malpraxis educațional atunci când doar o o mica parte din elevi participă la o oră sau 20 min. de educație fizică zilnică.
Asistență pentru recreere, joacă și educație fizică
Cercetătorul Terrence Dwyer este unul dintre mulți care au efectuat studii multiple care sugerează că exercițiile fizice susțin succesul în școală. Cercetările sale au descoperit că exercițiile fizice îmbunătățesc comportamentul în clasă și performanțele academice (Dwyer, Sallis, Blizzard, Lazarus și Dean, 2001) și că, chiar și atunci când un grup experimental a obținut de patru ori mai mult exercițiu pe săptămână decât un grup de control al colegilor lor (375 minute față de 90 de minute), „pierderea” lor în timpul de studiu nu s-a tradus în scoruri academice mai scăzute. Cercetările lor au relevat în continuare că abilitățile sociale s-au îmbunătățit în grupurile care au exercitat mai mult.
Alte cercetări (Donevan și Andrew, 1986) au descoperit că elevii care se angajează în programe de educație fizică zilnică arată în mod constant nu doar o capacitate motrică superioară, ci o performanță academică mai bună și o atitudine mai bună față de școală decât elevii lor care nu participă la activităţi de sport zilnice.
Jocul uman a fost studiat destul de riguros. Unele studii sugerează că studenții vor stimula învățarea academică prin jocuri și alte activități așa-numite „joc” şi există mai multe teorii despre motivul pentru care se angajează ȋn activităţi de ,,joacă” toate mamiferele (inclusiv oamenii). Dar nu există nicio controversă în jurul noțiunii că jucăm și că, în general, este bine pentru noi.
Mulți cercetători timpurii ai structurilor şi proceselor cognitive au ignorat jocul, presupunând că nu are nicio legătură cu creșterea intelectuală. Ȋn realitate, multe mișcări orientate spre joc au capacitatea de a îmbunătăți cunoștințele, inclusiv următoarele:
· joc de exercitii (aerobic, alergare, alergare, rutine de dans).
· Joc motric puternic și competiţional (fotbal, fotbal, luptă).
· Jocul solitar (a face puzzle-uri, manipularea obiectelor)
· Activități de învățare în aer liber (săpat, observarea insectelor).
· Activități de postură şi ȋntindere( tai chi, etc.).
· Jocuri și activități competitive în grup sau echipă ( majorete, dans modern, etc.).
· Joc constructiv (construit cu blocuri, după model sau liber).
· Jocul explorator (de-a prinselea, de-a faţ - ascunselea, etc.).
· Jocul funcțional (jocul intenționat, cum ar fi exersarea unei noi abilități).
· Jocuri competitive individuale
· Joc de aventură sau încredere (alpinism, cercetaşi, etc.).
· Grup de activități sau jocuri necompetitive (dans, dramă).
Excursii pe jos (în aer liber, în interior).
Jocul, pauzele și educația fizică sunt esențiale din multe motive bazate pe creier (biologice). Iată doar câteva dintre avantajele exercițiului fizic:
· permite elevilor să facă greșeli fără consecințe „letale” (cu mult mai puțină jenă și mai mult distracție decât într-o situație tradițională de clasă)
· ȋmbunătățește învățarea
· ȋmbunătățește abilitatea de a face față stresului prin „antrenarea” organismului pentru a se recupera mai repede de la creșterea rapidă a adrenalinei asociate cu activitatea fizică solicitantă și cu medii de clasă.
· declanșează factori biochimici, substanțe naturale secretate de creier, care îmbunătățesc cogniția, stimulând capacitatea neuronilor de a comunica între ei.
· poate îmbunătăți abilitățile sociale, inteligența emoțională și capacitatea de rezolvare a conflictelor.
· exercițiile fizice pot crește secreţia substanțe chimice ale creierului care de obicei servesc la energizarea și ridicarea stării de bine.
Ȋn ultimul deceniu, mulţi părinţi s-au implicat pentru ca, zilnic, copii lor să facă ceva fizic. Cercetătorii au observant ȋn studii longitudinale rezultatele măsurabile academice și sociale ale școlarilor care fac diferite sporturi sau activităţi fizice. Ei au observat schimbările pozitive în autodisciplină, la note și ȋn simțul unui obiectiv în viață pe care elevii le demonstrează.
Deși mulți educatori știu despre conexiunea dintre învățare și mișcare, mulți ȋncep să piardă din vedere conexiunea odată ce copiii trec dincolo de clasa I sau a II-a. Cu toate acestea, relația dintre mișcare și învățare este atât de puternică, încât ea ȋnsoţeşte toată viața o persoană- și emoțiile se împletesc și ele în acest amestec. În general, dacă educatorii transmit mișcare, emoție și gândire separate ȋn „compartimente”, elevii s-ar putea simți penibil dacă vor să-și exprime emoțiile sau să se miște când profesorii doresc să fie liniștiți și să se gândească. Profesorii trebuie să realizeze pe deplin că ceea ce experimentează elevii cȃnd se mişcă, este pur și simplu o integrare sănătoasă a minții și a corpului.
Beneficii suplimentare pentru elevii cu nevoi speciale
Mulți profesori au descoperit că programele care includ mișcarea îi ajută pe elevii cu nevoi speciale. Mai multe ipoteze pot explica acest fenomen:
- Mulți elevi cu nevoi speciale sunt blocați în stări mentale contraproductive și mișcarea este o modalitate rapidă de a le schimba.
- În al doilea rând, mișcările, precum cele implicate în jocurile active, vor activa creierul într-o mare varietate de zone. Poate fi stimularea acelor rețele neuronale care ajută la declanșarea unor învățări. Pentru alți elevi, poate fi creșterea energiei, creșterea fluxului de sânge și substanţe secretate de creier care ȋi pun într-o dispoziție mai bună să gândească și să-și amintească.
- Unele rutine care necesită o mișcare mai lentă pot face un effect invers, calmând elevii care sunt hiperactivi, susținând astfel o stare de concentrare.
Un studiu realizat de Reynolds și colegii săi (2003) a constatat că copiii cu dislexie au fost ajutați de un program de mișcare. Cei din grupul de intervenție au arătat o îmbunătățire semnificativ mai mare a dexterității, citirii, fluenței verbale și fluenței semantice decât a făcut-o grupul de control. Grupul de exerciții a obținut, de asemenea, performanţe substanțiale la testele naționale standardizate de citire, scriere și înțelegere în comparație cu elevii din anul precedent.
Sugestii practice
Unele dintre cele mai inteligente lucruri pe care le pot face profesorii sunt cele mai simple. Când îi menținem activi pe elevi, le menținem nivelul de energie ridicat și
oferim creierului sângele bogat în oxigen necesar pentru cele mai mari performanțe. Cdrele didactice care insistă ca elevii să rămână aşezaţi pe tot parcursul orei nu promovează condiții optime pentru învățare.
Educatorii ar trebui să integreze în mod intenționat activitățile de mișcare în învățarea de zi cu zi: nu doar activități practice la clasă, ci și întindere zilnică, plimbări, dans, dramă, schimbarea scaunelor, jocuri energizante și sport.
Toată noțiunea de a utiliza doar gândirea logică, de exemplu, la o oră de chiar şi de ştiinţe cum ar fi matematica, zboară în fața cercetărilor curente ale creierului, ȋnvățarea compatibilă cu creierul înseamnă că educatorii ar trebui să combine matematica, geografia, abilitățile sociale, jocul de rol, știința și sportul împreună cu mișcarea, drama și artele.
Nu este nevoie să așteptăm un eveniment special; listăm mai jos exemple de strategii ușor de utilizat:
Setarea obiectivelor în mișcare.
Începeți cursul cu o activitate în care toată lumea lucrează ȋn pereche. Elevii pot să-și mimeze obiectivele sau să le transmită jucând un joc cu un partener sau perechile pot merge la o scurtă plimbare animată online, în timp ce își stabilesc obiective.
Rugați elevii să răspundă la trei întrebări de concentrare, precum:
- care sunt obiectivele mele pentru astăzi și anul acesta?
- ce trebuie să fac astăzi și săptămâna asta în această oră pentru a-mi atinge obiectivele?
- de ce este important pentru mine să-mi ating astăzi obiectivele?
Puteți inventa alte întrebări sau puteți cere elevilor să-și creeze unele chiar ei.
Dramă și jocuri de rol
Obisnuiţi-vă clasa cu jocuri de rol zilnic sau cel puțin săptămânal. Solicitați elevilor să joace jocuri de rol şi /sau să mimeze pentru a ȋnvăţa sau fixa ideile principale. Elevii pot face o pantomimă spontană pentru a dramatiza un punct cheie. Faceți reclame de un minut adaptate de la cele de la televizor pentru a face ,,publicitate” sau o introducere pentru conținutul de ȋnvăţare viitor ori pentru a revizui conținutul de ȋnvăţare anterior.
Jocuri energizante. Activitățile energizante pot:
- să crească tensiunea arterială și nivelul de substanţe biochimice naturale energizante în rândul elevilor somnoroşi,
- să reducă neliniștile în rândul elevilor anxioşi
- să consolideze conținutul ȋnvăţat.
Folosiți corpul pentru a măsura lucrurile din camera / sala de clasă și pentru a raporta rezultatele. De exemplu, "Acest dulap are o lungime de 80 de degete." Jucați un joc “Simon spune” cu conținut de predare/ ȋnvăţare încorporat: „Simon spune : indică cinci surse de informații diferite despre lungime, în această cameră ".
Faceți puzzle-uri în echipă cu hărți uriașe, de dimensiuni poster sau online, pe imagini ȋmpărtăşite (share).
Îndemnaţi-i pe elevii mici şi tineri să se ridice și să se deplaseze în jurul camerei, atingând șapte culori pe șapte obiecte diferite într-o anumită ordine.
Învațaţi-I printr-un un sistem de mişcare care foloseşte cuvinte de memorizare. De exemplu, „Stați în locul din camera în care stăteaţi cȃnd am ȋnvăţat prima data despre...".
Jocuri rapide.
Folosiți jocuri cu mingii pentru revizuire, construirea vocabularului, povestiri sau auto-dezvăluire.
Spuneți-le studenților să rescrie versuri la cântece cunoscute în perechi sau în echipă. Noile cuvinte ale melodiei pot oferi o recenzie a conținutului. Apoi faceți elevii să interpreteze melodia cu coregrafie.
Fiţi promotori ai mişcării fizice și în alte moduri. Jucați un joc în care toată lumea alege un partener și un subiect dintr-o listă de subiecte pe care fiecare elev le-a învățat. Fiecare persoană își formează o opinie despre subiectul său. Scopul este ca fiecare student să convingă un partener în 30 de secunde de ce subiectul său este mai important. După dezbaterea verbală, perechile formează două mari echipe pentru a trage ȋn direcţii opuse una alteia, ca o mare provocare fizică. Partenerii din fiecare pereche sunt - fiecare din cei doi - de partea opusă.
Ȋncrucişări.
Învațaţi și folosiţi cu elevii activități de încrucișare a brațelor și picioarelor care pot forța ambele emisfere cerebrale să „vorbească” mai bine una cu cealaltă. „Trageți-vă capul și frecați-vă burta” este un exemplu de activitate ȋncrucişată. Alte exemple includ mersul pe loc, în timp ce loveşti uşor un genunchi, te lovești uşor pe umărul opus și atingi coatele sau călcȃiele opuse. Multe materiale scrise evidențiază aceste activități senzoriale care fac schimbări rapide ȋntre o emisferă şi cealaltă.
Stretching (ȋntinderi) Pentru a ȋncepe o oră de curs, sau de fiecare dată când dvs. și elevii dvs. aveți nevoie de mai mult oxygen pentru re-energizare, faceți pe toată lumea să facă unele întinderi lente. Rugați elevii să conducă întregul grup sau să lăsați echipele să își facă propriile întinderi. Permiteți-le elevilor mai multă mobilitate în clasă în anumite ore. Daţi-le misiuni de făcut, puneți-le la dispoziție o frânghie de salt sau pur și simplu lasaţi-i să meargă în spatele clasei, atât timp cât nu deranjează alți elevi.
Educație fizică și relaxare.
Reducerile bugetare vizează adesea educația fizică sau achiziţionarea de materiale sau dispositive pentru aceasta, drept „o experiență” inutilă sau nesemnificativă ȋn educaţia elevilor. Este nerecomandat, deoarece, așa cum am văzut, dovezi bune indică faptul că aceste activități fac școala interesantă pentru mulți elevi și pot ajuta la creșterea performanței academice. Nu vorbim despre a exagera cu exerciții fizice, ȋnsă treizeci de minute pe zi, trei-cinci zile pe săptămână vor face şchimbări ebenefice pentru copii.
Profesorii pot, de asemenea, să se asigure că pauzele includ unele mișcări .
Pauzele pot include mersul rapid, alergarea sau jocul cu energie mare şi este important de ştiut că est recomandat ca pauzele să dureze aproximativ 30 minute pentru a maximiza efectele cognitive
Pentru pauzele de acea lungime, poate avea sens alternarea activităților extrem de provocatoare cu cele mai relaxante. O pauză scurtă dinamizează excesiv studenții și îi poate lăsa „hiper” și mai puțin capabili să se concentreze. O pauză mult prea lungă implică energie ridicată, dar nu poate fi susținută. Astfel, pauzele de 30 min. ar trebui să fie urmate de o stare de relaxare mai calmă și mai odihnitoare.
Acest model permite studenților să se concentreze mai bine asupra sarcinii de ȋnvăţare ulterioare. De asemenea, este important de conştientizat şi utilizată informaţia că pauzele mai lungi sunt mai valoroase decât cele mai scurte, ȋn ceea ce priveşte creşterea stării de bine şi performanţa elevilor.
· https://ro.pinterest.com/pin/121034308713432947/
· Reynolds, Nicolson, 2006, Follow‐up of an exercise‐based treatment for children with reading difficulties, https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/dys.331
· Dwyer T, Sallis JF, Blizzard L, Lazarus R, Dean K. Relation of academic performance to physical activity and fitness in children. Pediatric Exercise Science. 2001; 13:225–237, Exercise Improves Executive Function and Achievement and Alters Brain Activation in Overweight Children: A Randomized Controlled Trial, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3057917/
· Donevan, R.H., & Andrew, G.M. (1986). Plasma B- endorphin immunoreactivity during graded cycle ergometry. Medicine and Science in Sports and Exercise, 19 (3), 231.
· Kempermann, et al. (2002). Regulation of adult hippocampal neurogenesis - implications for novel theories of major depression, https://www.carecure.net/forum/research-forums/stem-cell-research/821-kempermann-et-al-2002-regulation-of-adult-hippocampal-neurogenesis-implications-for-novel-theories-of-major-depression?695-Kempermann-et-al-(2002)-Regulation-of-adult-hippocampal-neurogenesis-implications-for-novel-theories-of-major-depression=
· H van Praag et all, 1999, Running Increases Cell Proliferation and Neurogenesis in the Adult Mouse Dentate Gyrus, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10195220/