Cand lucreaza cu copiii, cadrele didactice indeplinesc o serie de roluri, printre care mentionam: educatori, coordonatori, leaderi, pedagogi si animatori (rol specific actiunii de invatare prin metode de joc).
Sistemul de invatamant romanesc accentueaza, din nefericire:
- utilizarea metodei jocului cu precadere in scop didactic, pentru facilitarea invatarii, in detrimentul jocului de tip psihosocial, care are ca obiectiv formarea unei serii de abilitati psihosociale ale copilului;
- utilizarea metodei jocului bazat pe competitie, in detrimentul jocului bazat pe cooperare
Metoda jocului are ca efecte asupra dezvoltarii si abilitatilor copilului:
- cresterea incredeerii in sine, deoarece copilul simte ca isi consolideaza competentele intr-o activitate comuna
- cresterea sentimentelor pozitive, a afectiunii, copiii fiind perceputi ca actori care au responsabilitati
- se imbunatateste capacitatea de comunicare a copilului cu colegii, familia, cadrul didactic
- copilul invata sa se destinda, sa relationeze afectuos si eficient
- se imbunatateste gestionarea conflictelor datorita feedback-urilor care presupun analiza nevoilor si intereselor tuturor copiilor
- activitatea pedagogica participativa si interactiva (prin feedback-ul de la finalul jocului) creste increderea copilului in colegi, in cadrul didactic si il invata sa se exprime liber
- se diminueaza concurenta si creste cooperarea si astfel, se creaza un mediu de incredere, afectiune si respect intre copii, membrii ai unei clase sau ai unui grup.
Una dintre institutiile care au privit, cercetat si implementat metode de joc cu scop psihosocial in mod profesionist in Europa este Fundatia Terres des hommes (TDH).
Infiintata in 1960 in Elvetia si activa in peste 35 tari ale lumii, Fundatia Terre des hommes a avut o prezenta neintrerupta in Romania incepand din anul 1992, contribuind la imbunatatirea sistemului de protectie a copilului, reforma asistentei sociale si facilitarea participarii copiilor la dezvoltarea propriei comunitati. (http://www.tdh.ro/despre-noi/)
TDH, care in anul 2007 a publicat primul ,,Manual de jocuri cu scop psihosocial”. Ulterior, prin proiectul MOVE implementat de catre TDH in Europa de Est (Romania, Moldova si Albania) si finantat de UEFA pe o perioada de 4 ani (2008-2012), a format mai mult de 800 de animatori / profesori in metodologia ,,Miscare, jocuri si sport” (MGS).
Metodologia MGS evita competitia si excluderea, un handicap al jocurilor traditionale si promoveaza mult cooperarea si integrarea in sporturi si jocuri, intareste rezilienta copiilor vulnerabili si imbunatateste bunastrea lor psihosociala generala.
Aceste efecte apar datorita faptului ca MGS dezvolta ca abilitatile de viata ale copiilor:
- adaptabilitate
- cooperare,
-empatie,
- gestionarea emotiilor,
-comunicare,
- responsabilitate.
Un aspect impresionant si semnificativ al proiectului este acela ca oamenii formati in cdrul proiectului MOVE, in majoritate educatori si cadre didactice, asistenti sociali, etc. au facut ca mai mult de 7000 de copii sa beneficieze de activitati de tip MGS, rezultatele constand in:
- scaderea comportamentului agresiv
- relatii mai bune cu colegii si adultii,
-ameliorarea comportamentelor disfunctionale la copiii vulnerabili (http://tdh-childprotection.org/projects/move)
Principalele elemente introduse de proiectul MOVE realizat si implemetat de Fundatia TDH sunt:
- centrarea pe miscare si sport a jocurilor
- centrarea pe competente si abilitati de dezvoltat la nivel mental, emotional si fizic prin joc
- centrarea jocului pe abilitati psihosociale ( cooperare, empatie, responsabilitate versus competitie si excluderea)
- realizarea activitatii de feedback in scopul intaririi dezvoltarii psihosociale a copilului
- atentie deosebita pentru protectia copilului ( vizand dezvoltarea abilitatilor de protectie si evaluarea riscului si a posibiltatii de interventie la copiii vulnerabili, abuzati si aflati in pericol)
Redam mai jos doua jocuri cu scop psihosocial cuprinse in Manualul de jocuri al Fundatiei TDH, acestea fiind adaptate cadrelor didactice atat prin formatul explicit cat si prin descrierea scopurilor, abilitatilor urmarite a fi dezvoltate si metodologiei de tip educational specific jocurilor TDH.
VRAJITOARELE
Acesta este un joc international, un joc de incalzire ideal, intr-un mod progresiv si amuzant. Este un fel special de vanatoare care se defasoara in liniste, folosind mersul in loc de alegare si introducand contactul fizic. Pot fi abordate mai multe notiuni legate de protectia copilului, in special problema atingerii, limitele personale, oamenii care ameninta sau cei care protejeaza, sau chiar sentimentul de neajutorare. Este un joc care se poate juca intre varstele 6 – 14 ani.
Abilitati de dezvoltat prin acest joc:
· la nivel mental sunt dezvoltate capacitatea de observare si de concentrare pentru identificarea vrajitoarelor;
- gandirea strategica este necesara vrajitoarelor ca sa lucreze impreuna pentru a-i vraji pe toti satenii, precum si in randul satenilor pentru dezvoltarea unui plan de a se proteja si de a –i elibera pe ceilalti
· la nivel emotional, acest joc scurt este foarte complet. Calitatea contactului fizic necesita incredere si respect pentru ceilalti; fair-play-ul si simtul responsabilitatii sunt foarte importante atunci cand se respecta regulile; gestul de eliberare al concetatenilor dezvolta empatia si cooperarea la copii.
· la nivel fizic, totul se desfasoara intr-un ritm rapis si evitarea vrajitoarelor necesita abilitatea de a reactiona rapid, coordonare si agilitate.
Organizarea jocului:
Acest joc necesita un spatiu relativ mare, marcat si recunoscut de catre jucatori.
Jocul incepe cu jucatorii (minim 8), stand in picioare intr-un cerc, vrajitoarele si satenii.
Scopul vrajitoarelor este de a fermeca toti satenii doar prin atingere. Satenii fermecati, trebuie sa stea nemiscati.
Obiectivul satenilor este sa stea departe de vrajitoare si sa elibereze victimele (satenii) fermecate, punandu-si bratele in jurul lor (,,ȋmbrăţişare”).
Jocul se opreste atunci cand toti satenii sunt vrajiti.
Inainte de a incepe, grupul tine ochii inchisi in cerc, iar profesorul - animatorul desemneaza vrajitoarele (una pentru aproximativ 5 jucatori), atingandu-le discret o data pe spate.
Toata lumea deschide abia apoi ochii (prin urmare doar Vrajitoarele, fiind atinse pe spate, stiu la inceputul jocului ca sunt Vrajitoare, nu si satenii) si jocul poate incepe intr-un ritm rapid de mers dar fara sa se alerge.
Regulile jocului:
Jucatorii nu au voie sa alerge sau sa vorbeasca, toata lumea merge in liniste. Cel care incepe sa alerge sau care merge dincolo de limita zonei de joc se auto-vrajeste (devine satean vrajit).
Sfaturi: animatorul trebuie sa se asigure ca jucatorii respecta spatiul de joc, limitele si regulile:
nu se alearga, nu se vorbeste. Copiii au tendinta sa-i acuze mai degraba pe ceilalti ca alearga sau vorbesc, decat sa se concentreze pe propriul lor fair-play in timpul jocului. Animatorul este prezent pentru a le reaminti ca fiecare trebuie sa isi asume responsabilitatea respectarii regulilor. De exemplu: copilul care este atins trebuie sa se opreasca, cel care iese din zona de joc sau care incepe sa alerge in loc sa mearga rapid, trebuie sa se autovrajeasca imediat si sa se opreasca acolo unde se afla, fara a fi nevoie sa i se spuna sa faca acest lucru.
Nu este usor pentru copii sa nu alerge, dar animatorul trebuie sa insiste pe acesta aspect pentru ca ofera jocului o dimensiune diferita in comparatie cu jocurile de-a prinselea. Faptul ca sunt nevoiti sa mearga in loc sa alerge, ofera mai mult timp observatiei si dezvoltarii strategiei de grup (vrajitoare sau sateni), prin comunicare non-verbala. Uneori, animatorul poate intrerupe jocul cu scopul de a-i intreba pe copii ce strategii utilizeaza, in cazul in care joaca individual ( a nu fi atins) sau la nivel de grup ( eliberarea colegilor de joaca / clasa). Trebuuie sa se insiste asupra faptului ca, cooperarea este esentiala pentru ca jocul sa functioneze bine.
Nota:
Contactul fizic ar putea fi dificil pentru unii copii ( sa imbratisezi pe cineva nu este intotdeauna usor, in special pentru preadolescenti). Prin urmare, este posibil sa se ceara copiilor sa gaseassca un alt mod creativ de a elibera victimele (satenii vrajiti) cum ar fi: trecerea pe sub picioarele lor sau altceva. Totusi, ideea imbratisarii ajuta la construirea legaturilor si increderii. Victima eliberata, de asemenea, ii poate multumi copilului care a imbratisat-o ( cu o aprobare din cap, degetele ridicate, un simplu multumesc, etc.)
Feedback:
· cum v-ati simtit in timpul acestei activitati? Cum a fost pentru voi, usor, dificil, etc.? V-ati simtit in largul vostru? Din ce motiv?
· cum v-a facut sa va simtiti faptul ca nu ati putut alerga si vorbi? Puteti explica?
· a fost usor sa fiti corecti tot timpul? Daca nu, din ce motiv?
· care au fost strategiile vrajitoarelor, ale satenilor?
· cum v-ati simtit sa va imbratisati colegii de joaca / clasa pentru a-i elibera?
· acest contact fizic a fost placut sau neplacut? din ce motiv?
· v-ati ales persoanele pe care doreati sa le eliberati? din ce motiv?
· cum am putea varia acest joc?
· ati invatat ceva nou? daca da, ce anume?
· puteti gasi legaturi intre acest joc si viata voastra de zi cu zi? care sunt acestea? etc.
Legaturi cu protectia copilului:
Acest joc presupune contact fizic, care poate permite animatorului sa observe copiii care sunt prea deschisi la un astfel de contact sau pe cei care sunt deranjati de acesta. De asemenea, el poate intreba, daca exista un motiv pentru un astfel de comportament. Problema atingerilor acceptabile si a celor de neacceptat, limitele personale, pot fi discutate.
Acest joc poate oferi, de asemenea, posibilitatea de a vorbi despre situatiile in care copiii se simt neputinciosi sau ,,vrajiti” fara sa stie ce sa faca. Profesorul-animator poate explora ce ar fi putut sa faca atunci copilul, de la cine putea sa ceara sprijin.
Utilizand personajul ,,vrajitoare”, profesorul-animator poate vorbi despre ,,oamenii rai” pe care sa-i evite in viata reala, iar satenii care s-au eliberat unul de celalalt, pot fi legati de salvatori de vieti sau de protectori in lumea reala: in termeni concreti, la cine pot apela in cazul in care au nevoie de protectie?
Al doilea joc listat mai jos si preluat tot din Manualul de jocuri TDH ,,Sa radem, sa alergam” este un alt joc ce incurajeaza cooperarea, responsabilitatea, increderea si orientarea in spatiu.
TRENULETUL ORB
Acesta este un joc international, un joc scurt nonverbal care dezvolta o serie de trasaturi. Este ideal pentru a incepe sau a termina o activitate in mod calm, pentru a re-centra un grup disperat, agitat.
Conceptele de urmarure, ascultare sau asumare a propriilor responsabilitati pot fi tratate in legatura cu protecta copilului. Se poate juca de catre copii in varsta de minim 5 ani - 14 ani.
Abilitati de dezvoltat prin acest joc:
· la nivel mental, copiii isi dezvolta abilitatile de concentrare si de observare, precum si cele de relaxare.
· la nivel emotional, copiii isi dezvolta atat increderea cat si comunicarea nonverbala. Jucatorii care au ochii inchisi trebuie sa aiba incredere in jucatorul care are ochii deschisi si care este responsabil de grup. Responsabilitatea personala si fair-play-ul sunt de asemenea, importante pentru cei cu ochii inchisi (acestia nu ar trebui sa ii deschida), precum si respectul pentru ceiilalti, prin simtul tactil.
· la nivel fizic, nimic special, doar orientarea in spatiu este importanta, deoarece jocul se desfasoara fara ca jucatorii sa poata vedea.
Materialele jocului: cateva esarfe pentru a acoperi ochii ( nu sunt obligatorii)
Organizarea jocului:
Jucatorii se aseaza unul in spatele celuilalt, in grupuri de 4 sau 5 si tin de umeri (fiecare isi tine maine asezate pe umerii celui din fata lui). Ultimul copil, Locomotiva, tine ochii deschisi; ceilalti, Vagoanele, au ochii inchisi (sau poarta o bandana / esarfa pe ochi). Ultimul jucator din sir trebuie sa conduca trenul prin transmiterea unor semnale non-verbala, prin atingere:
- pentru a avansa, el apasa mainile simultan pe umerii jucatorului din fata lui, care transmite mesajul primit pana ce primul, din fata, il primeste si porneste
- ca sa mearga spre dreapta, el apasa umarul drept
- ca sa mearga la stanga, el apasa umarul stang
- pentru a opri, el ridica ambele maini de pe umerii celui din fata (fara contact).
Scopul jocului este de a merge in zona desemnata fara coliziunea trenurilor.
Regulile jocului:
Alergarea nu este permisa, iar vagoanele nu au voie sa deschida ochii.
Sfaturi: este inutil, chiar contra-productiv sa se inceapa cu un tren format din mai mult de 5 copii (mai ales evitati sa luati tot grupul deodata), deoarece acest lucru face jocul prea dificil si putin probabil ca jucatorii sa invete ceva.
Profesorul -animator trebuie, deci, sa separe grupul in mai multe trenuri mici, pentru o experienta optima. Ulterior, in cazul in care copiii au inteles cu adevarat pricipiul jocului si se simt increzatori, se pot adauga vagoane la trenuri. Animatorul trebuie sa insiste asupra nivelului de concentrare, precizia in transmiteea mesajelor si, de asemenea, pe blandetea in orice contact. Pentru a compensa lipsa vederii, tendinta este de a atinge mai dur.
A se nota: apasarea nu trebuie sa fie continua, iar mesajul ar trebui sa treaca cat mai repede si cat mai clar posibil de la ultimul jucator din sir la primul, primul fiind cel care activeaza deplasarea, cel care face primul pas. Dificultatea se afla in intarzierea dintre momentul comenzii date si cel cand trenul se misca. Tendinta este de a primi mesajul, a-l intelege si de a se supune, chiar inainte de a-l transmite mai departe.
De cele mai multe ori, la inceput, trenurile se ciocnesc in mod deliberat, cand, de fapt, scopul este de a se evita unul pe celalalt. Este bine sa le reamintim tuturor ca este un joc in care ei invata sa aiba incredere (Vagoanele) si sa devina demne de incredere (Locomotiva).
Insistati asupra necesitatii de a anticipa schimbarile de directie (Locomotiva).
Rolurile sunt foarte diferite (mijloc, fata si spate) deci este important sa se faca schimb de roluri ca toata lumea sa aiba sansa de a incerca fiecare pozitie.
Pentru a face jocul mai dificil este posibil sa se puna obstacole pe care fiecare tren trebuie sa le ocoleasca fara a le atinge.
Jocul poate fi jucat, de asemenea, tropaind sau prin construirea unor trenuri mai lungi, cu mai multi jucatori.
Feedback:
· cum v-ati simtit in timpul acestei activitati? Cum a fost pentru voi, usor, dificil, etc.? V-ati simtit in largul vostru? Din ce motiv?
· care a fost rolul preferat? Locomotiva sau Vagon? dar cea mai usoara pozitie (mijloc, fata, spate: din ce motiv?
· v-ati simtit increzatori cu ochii inchisi?
· exista unele Locomotive care sunt mai sigure decat celelalte? puteti explica?
· care a fost strategia pentru evitarea altor trenuri?
· cum am putea varia acest joc?
· ati invatat ceva nou? daca da, ce anume?
· puteti gasi legaturi intre acest joc si viata voastra de zi cu zi? care sunt acestea? etc.
Legaturi cu protectia copilului:
Acest joc se bazeaza pe existenta sau lipsa vederii, pe a urma sau a nu urma, a avea incredere sau nu, aceste elemente pot starni temeri sau rezistenta. Exista momente in viata cand este bine, este important sa facem ceea ce spune altcineva? Cum este sa ascultati de parinti, de adulti?
Acest joc vorbeste, de asemenea, despre responsabilitate si calitatea de lider. Sunt momente cand copiii au o responsabilitate prea mare (de exemplu, avand grija de copiii mai mici din familie)? sau a avea responsabilitati este un lucru bun? Cum se intampla acest lucru? Ce simt ei? explorarea celor doua extreme, intre asumarea responsabilitatilor, a decide si a urma, a se supune, permite copiilor sa intelega ca, uneori, ei trebuie sa faca ceea ce li se spune din motive de securitate sau pentru binele lor, chiar daca ei ar prefera sa faca altceva,
Bibliografie si resurse web
· Kaduson, H. G, Schaeffer, Ch. (2015), 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc, Bucuresti: Edit.Trei
· http://www.tdh.ro/despre-noi/
· http://tdh-childprotection.org/projects/move
· TDH, (2007), Sa radem, sa alergam, sa ne miscam pentru a creste mai bine impreuna: jocuri cu scop psihosocial, www.tdh.ch/en/documents/laugh-run-and-move-to-develop-together-games-with-a-psychosocial-aim