Curriculumul la decizia şcolii,  prin proiectarea disciplinelor opţionale în concordanţă cu personalitatea şi aptitudinile educatorilor vine în sprijinul dorinţelor copiilor şi familiilor acestora şi contribuie la dezvoltarea creativităţii copiilor, scoţând în evidenţă înclinaţiile lor artistice şi practice, la dezvoltarea personalităţii acestora.

 

Un aspect aparte al flexibilizarii si alternativitatii curriculare il reprezinta curriculumul la decizia scolii. Curriculum la decizia scolii (CDS) devine, prin dreptul de a lua decizii conform unitatilor scolare, emblema puterii reale a acesteia.

 

Aceasta putere, deriva din libertatea – oferita de planul cadru de invatamant de a decide asupra unui segment al curriculumului national , este aceea care da posibilitatea definirii unor trasee particulare de invatare a elevilor. Libertatea de decizie la nivelul scolii este in consonanta cu democratizarea societatii si reprezinta o sansa de adecvare la un sistem deschis, cu optiuni multiple .

 Noile planuri-cadru din invatamant dau posibilitatea scolilor sa isi contureze o identitate proprie, prin intermediul curriculumului la decizia scolii. Curriculumul la decizia scolii tine seama de nevoile locale si de realitatile concrete ale fiecarei clase si asigura posibilitatea urmaririi unor trasee educationale individualizate.

 Prin aceasta componenta locala a planului de invatamant se asigura scolii libertatea de a decide o structura orara proprie.

 Curriculum la decizia scolii reprezinta numarul de ore alocat in scopul dezvoltarii unor oferte curriculare proprii fiecarei unitati de invatamant. Prin aceasta oferta curriculara se asigura cadrul pentru sustinerea unor performante diferentiate si a unor nevoi si interese specifice de invatare ale elevilor.

 Curriculumul şcolar este un domeniu faţă de care aşteptările actorilor educaţionali şi ale societăţii, în ansamblu, sau intensificat şi diversificat în ultimii ani:

   Elevii doresc ca acest curriculum să le ofere oportunităţi pentru realizarea la maximum a potenţialului personal, spaţiu sigur pentru exprimarea propriilor puncte de vedere şi idei, pentru îmbogăţirea experienţelor necesare în vederea dezvoltării personale şi profesionale.  

 Părinţii aşteaptă ca şcoala, prin curriculumul pe care li se oferă copiilor, să asigure acestora o educaţie de calitate, necesară pentru inserţia socială şi/sau profesională.  

 Profesorii caută, în curriculumul şcolar, repere clare şi sprijinul pentru organizarea unei activităţi didactice de calitate, eficiente, flexibile şi, în acelaşi timp, atractive pentru ei şi utile pentru elevi.  

 Comunităţile doresc o reprezentare autentică în şcoală, respectiv în curriculum, în termeni de promovare a propriei identităţi comunitare şi de susţinere a nevoilor locale.

  Societatea, în ansamblu, aşteaptă ca sistemul de învăţământ, prin curriculumul pe care îl oferă, să se pregătească tineri capabili de integrarea activă pe piaţa muncii şi mizează pe contribuţia acestora la dezvoltarea societăţii

 Curriculum la decizia scolii reprezinta numarul de ore alocat in scopul dezvoltarii ofertei curriculare proprii la nivelul unitatii de invatamant. Prin aceasta oferta curriculara se asigura cadrul pentru sustinerea unor performante diferentiate si a unor nevoi si interese specifice de invatare ale elevilor.

 CDS cuprinde diferite tipuri de optionale pe care le propune scoala sau le alege din lista MEN: optionalul la nivelul disciplinei, optionalul la nivelul ariei curriculare / optionalul la nivelul mai multor arii curriculare.

 Scopul major al evaluării didactice îl constituie susţinerea şi sprijinirea activităţii de învăţare a elevilor, a progresiei învăţării şi cunoaşterii realizate de aceştia, adică demersul de evaluare este formativ (progresiv şi continuu) şi sumativ. Tehnologiile de evaluare sunt la discreţia cadrului didactic şi se selectează potrivit tipurilor de discipline opţionale.

 Curriculumul pentru disciplina opţională nu constituie obiectul evaluărilor externe, naţionale, dar autorii curriculumului reflectă această componentă care cuprinde recomandări generale cu privire la evaluarea rezultatelor şcolare la cursul opţional respectiv. Finalităţile vizate pentru evaluarea unui curs opţional sunt: motivaţia, accentul plasat pe modalitatea realizării produsului şcolar, valorificarea potenţialului individual, capacitatea de comunicare, adaptare.

 Evaluarea poate fi: interna, externa, formativa si sumativa, prin metode traditionale, prin metode alternative, prin alcatuirea portofoliului elevilor. Evaluarea disciplinei optionale va fi realizata prin folosirea preponderenta a metodelor alternative de evaluare si observarea sitematica a comportamentului elevului prin : fisa de evaluare,  scara de clasificare, lista de control, verificare, proiectul, portofoliul, evaluarea.

 Evaluarea va fi initiala, continua si sistematica, prin elaborarea de teste functionale, portofolii tematice, autoevaluarea prin proiecte tematice, lucrari scrise, examinare frontala, participare la jocuri interactive in timpul orei, elaborarea unor eseuri.

 

    Conceptul de reformă curriculară se referă la procesul continuu de transformare structurală şi funcțională a curriculum-ului educaţional (obiective, conţinuturi, strategii) cu scopul creşterii adaptabilităţii sale, a eficienţei si integrarii in noile tendinţe pedagogice ale educaţiei şi şcolii, pe plan mondial.

 

Rolurile pe care le putem atribui programelor de opţional:

 -          aprofundează noţiunile/ activităţile din trunchiul comun al disciplinei;

 -          completează cunoştinţele unei discipline cu noţiuni din altă disciplină din aceeaşi arie   curriculară;

 -          permit abordarea trans-, pluri-, interdisciplinară a temelor;

 -          derularea unui pachet de activităţi centrate pe aplicabilitatea in practică cu posibilitatea de      crearea şi dezvoltarea forţei de muncă la nivel local;

 -          implică şi stimulează parteneriatul elev – familie - şcoală – comunitate locală;

 -          prezintă flexibilitate in stabilirea calendarului de desfăşurare ( sem., an şcolar, treaptă de     şcolarizare);

 -          determină participarea activă şi afectivă a elevilor;

 -          permit diversitate in stabilirea grupelor de lucru;

 -          facilitează stabilirea unui bloc orar fix, ca interval de timp rezervat disciplinelor opţionale;

 -          se impune diversificarea ofertei educaţionale ;

 -          permit aplicarea metodelor alternative de evaluare, autoevaluare.

 

Competenţele necesare profesorilor în vederea aplicării metodologiei curriculumului opțional ar putea fi:

 -o abordare a problemelor din perspectiva elevului;

 -sesizarea și acceptarea similitudinilor și diferenţelor dintre el însuşi și elevi, ca și dintre elevii inşişi;

 -respectarea drepturilor elevilor şi manifestarea unei atitudini de sensibilitate faţă de nevoile şi interesele lor;

 -soluţionarea problemelor şi a situaţiilor ambigue, complexe, din clasă sau din şcoală;

 -capacitatea de a se vedea pe sine, ca şi pe elevi, ca membri activi ai comunităţii locale, naţionale şi globale;

 -capacitatea de a integra propriile sale priorităţi intr-un cadru comun de probleme şi valori, precum şi de a acţiona pe baza deciziilor elevilor;

 -capacitatea de a-și recunoaşte greşelile în faţa unui grup şi de a valorifica din punct de vedere educativ consecinţele acestora;

 -capacitatea de a dezbate aspecte ale curriculum-ului ascuns.

 Proiectarea curriculumul-ui la decizia şcolii

 Disciplinele optionale sunt indicate cu titlu orientativ pentru fiecare arie curriculara.

 

    Școlile pot propune elevilor discipline optionale cu aprobarea inspectoratelor scolare judetene.

     • Fiecare oferta de disciplina optionala va fi insotita de precizarea privind durata, astfel încât elevii să stie dinainte cât timp este afectat acestora.

     • Oferta de opționale, la nivelul școlii sau al clasei, pentru anul școlar următor, va fi comunicata elevilor in luna februarie a anului scolar in curs,

     Elevii vor comunica opțiunile lor Consiliului de administrație al școlii până în luna mai a anului școlar în curs,

     O dată exprimată opțiunea pentru o anumită disciplină, ea devine obligatorie pe durata pentru care ea a fost proiectată.

     Consiliul profesoral si Consiliul de Administrație vor asigura orientarea elevilor spre studiul unor discipline optionale, prezavute in oferta scolii, in raport cu interesele elevilor.

     • Este important de retinut ca scoala trebue sa-si prezinte ofertele asftel incat ele sa fie realizate prin luarea in consideratie a resurselor umane si materiale de care dispun, a conditiilor concrete locale, precum si a intereselor /optiunilor elevilor si parintilor.

     • Practic, elevii si parintii sunt informati de oferta scolii si opteaza în raport cu posibilitatile concrete de curriculum la decizia scolii,care, desi nu pot fi nelimitate, trebuie sa fie echilibrate si generoase.

 Proiectarea curriculum-ului reprezintă o acţiune continuă, permanentă, care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora.

 Din perspectivă pragmatică, la nivel individual, fiecare profesor realizează proiectarea didactică a activităţilor pe care le va organiza, ceea ce presupune stabilirea mentală şi, de preferat, obiectivată într-un instrument didactic scris (proiect de activitate didactică/lecţie) a paşilor care vor fi parcurşi, ţinându-se cont de condiţiile instruirii, de resursele existente etc.

 

            Practic, la nivelul micropedagogic, respectiv la nivel individual, curriculum-ul reprezintă un instrument de lucru, care trebuie să favorizeze, în principal:

 -         organizarea unui proces instructiv-educativ care să aibă o bază referenţială precisă, conferită de sistemul de obiective cadru şi de referinţă sau competenţe generale şi competenţe specifice, precum şi de conţinuturile instructiv-educative;

 -         realizarea unei instruiri care să îi ajute pe elevi să înţeleagă complex realitatea înconjurătoare;

 -         realizarea unei instruiri diferenţiate, prin selectarea elementelor de conţinut, a activităţilor de învăţare, precum şi a parcursurilor individuale de instruire;

 -         deplasarea semnificativă de accent din zona conţinuturilor (supralicitate până în prezent) în direcţia construirii competenţelor asumate;

 -         asigurarea apropierii şi articulării cât mai puternice şi, în acelaşi timp, fireşti, între logica ştiinţelor, logica pedagogică şi didactică a predării disciplinelor de studiu şi logica internă a învăţării acestora, vizându-se dimensiunea aplicativă a procesului curricular;

 -         manifestarea creativităţii didactice a profesorului şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor.

             Considerăm că etapele esenţiale ale procesului curricular sunt implicate în mod egal şi converg către “transformare” sau dezvoltare şi autodezvoltare. Proiectarea curriculum-ului poate fi interpretată, mai mult ca o proiectare a experienţei asimilate de elev din cadrul, mai larg, al experienţei de învăţare oferite de şcoală.