Activităţi pentru diminuarea şi structurarea furiei
Acest exerciţiu sub formă ludică ajută oamenii, ȋn special copiii şi adolescenţii să numească lucrurile care ȋi fac să fie furioşi sau agresivi şi să ȋşi exprime ȋntr-un mod mai organizat sentimentele.
Multe persoane se simt mult mai inconfortabil, ba chiar se simt ȋn imposibilitatea de a spune ce anume ȋi ȋnfurie, ȋnsă se simt mai confortabil şi mai abilitaţi să scrie sau să deseneze ceea ce ȋi ȋnfurie.
Activitatea are si o importantă componentă fizică, ceea ce permite eliberarea surplusului de energie pe care ȋl are o persoană furioasă şi care se concretizează ȋn acte agresive. După această activitate, se recomandă discutarea, explorarea problemei cu copilul, ȋn sensul găsirii acelei soluţii care să ȋnlocuiască un comportament agresiv.
Activitatea se poate practica de către un singur copil, de un grup de copii sau ca activitate- joc de familie.
Regulile jocului:
a. Se pregătesc materiale: o foaie mare de hârtie, marker, servetele sau hârtie igienică, bandă adezivă şi un vas cu apă.
b. Coala mare de hârtie se lipeste pe un perete, un zid, etc.
c. Fiecare participant scrie cu marker pe coala de hârtie lucruri care ȋl enervează, sau care ȋl irită. Copiii pot alege să deseneze aceste lucruri pe coala mare de hârtie lipită pe perete, ȋn loc să scrie cu cuvinte ceea ce ȋi supără. Este recomandabil să se scrie ,,Copiii care ȋmi ascund lucrurile”, ,,Colegii care m-au lovit” ȋn locul numelor acestor copiii, ȋnsă ȋn anumite situaţii, copilul are nevoie să vadă sau se recomandă să scrie numele persoanei care ȋl supără pe coala mare de hârtie:
- când este foarte furios şi are nevoie de un suport mai concret, fizic, pentru a-şi exprima furia
- când se simte foarte speriat şi are nevoie să simtă curajul de a denumi ce ȋl supără sau de a nominaliza persoanele care ȋl supără ( această situaţie se referă la copilul care răspunde cu violenţă ȋn diferite situaţii deoarece se simte nesigur şi nu cunoaşte alt mod de a reacţiona)
Notă: Ȋn ambele situaţii, după terminarea exerciţiului, adulţii (cadre didactice şi părinţii) trebuie să continue cu a ajuta copilul să găsească modalităţi mai realiste de a ieşi din situaţiile care ȋi cresc furia şi ȋi ȋntreţin actele agresive
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=s9potFuYAOY
d. Copilul ȋnmoaie şerveţelul sau ghemotoacele de hârtie igienică ȋn vasul cu apă. Cu cât mai ȋmbibată este hârtia, cu atât se va lipi mai bine. Markerul cu care se copilul a scris pe coala de pe perete se va dilua şi cuvintele vor deveni fade, ȋnceţoşate pe hârtie, iar acest lucru schimbă emoţia negativă a copilului ȋn amuzament, creând copilului o senzaţie psihologică de dizolvare a emoţiei de furie.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=s9potFuYAOY
e. Imediat după această activitate, se recomandă să ȋntrebaţi copilul cum s-a simţit să scrie sau să deseneze ce ȋl ȋnfurie pe coală şi cum s-a simţit să arunce ,,hârtia furioasă” ȋn desenele de pe coală. Ȋn final copilul va fi ȋntrebat cum se simte, ,,acum”, după ce a făcut exerciţiul. Ȋn felul acesta copilul face diferenţa ȋntre două stări emoţionale, cea de furie si cea de descărcare, ȋnsă adulţii vor sublinia că există modalităţi de a se calma pe moment fără a lovi alţi copii sau obiecte, apoi are loc discuţia despre modalităţi mai adaptate social prin care copilul să-şi rezolve situaţiile ȋn care devine agresiv.
2. Să identificăm trigger-ul agresivităţii
Fişa de lucru ,,Sunt furios când”
De regulă adulţii (părinţi sau cadre didactice) observă comportamentele agresive ale copiilor şi le corectează instantaneu, presupunând că ştiu deja ce anume le-a declansat sau ȋntrebând pasager copilul ,,De ce faci asta? Nu ai voie / Nu este frumos / Nu este bine / Este interzis!”. Ȋn realitate, motivele interioare ale copilului pot fi mult mai complexe, de aceea este bine ca adultul să ȋnceapă prin a-i da copilului ocazia sa denumească singur ce anume ȋl supără, irită sau ȋnfurie şi ce motive ȋl fac să devină agresiv. (Fişa 1)
După completarea fişei, copilul poate fi ajutat să identifice emoţiile pe care le simte ȋn acele situaţii, dat fiind că rareori un copil recunoaşte singur că ȋntâi se simte abandonat sau respins şi abia apoi apare furia şi agresivitatea, ca reacţie la aceste sentimente.
Ȋn acest sens putem utiliza o serie de carduri-imagini cu emoţii, pe care copilul le poate ataşa peste situaţiile din Fişa 1, iar elevii mai mari pot primi o fişă cu cuvinte care exprimă-emoţii, şi pot lipi cuvinte-le emoţii peste situaţiile-declanşator din fişa 1.
Fişa 1
Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/468937379932556696/
O altă delimitare pe care copiii care se confruntă cu furia şi agresivitatea este cea legată de a-şi recunoaşte intensitatea stărilor, atunci când lucrăm pe a-l ȋnvăţa strategii de a-şi schimba starea, necesare pentru a avea un copil deschis procesului instructiv-educaţional.
Niveluri de intensitate a furiei
Sursa: https://www.blogintandem.ro/cum-ne-invatam-copiii-sa-vorbeasca-despre-emotii-si-sentimente/
3. Ȋn ceea ce priveşte anxietatea, copiii se tem de senzaţiile corporale intense pe care le au când se tem şi deseori nu vorbesc despre ceea ce simt, iar aceste situaţii, prin repetabilitate, determină formarea unei retrageri a copilului, care poate deveni interiorizat, tăcut, evitant.
O modalitate de a ȋnvăţa că este normal ca anumite senzaţii să apară când ne este teamă şi , mai ales, să vedem, prin culorile folosite de către copil, ce semnificaţie le dă copilul, este folosirea unei fise (Fişa 2) ȋn care copilul poate să facă vizibil cadrului didactic şi / sau părintelui cum se simte. A lucra cu ceilalţi colegi şi cu cadrul didactic acest exerciţiu ȋi confirmă copilului că şi alţii se confruntă cu astfel de senzaţii şi că poate să ȋşi diminueze interiorizarea prin cuvinte şi culori alături de ceilalţi.
Fişa 2 Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/211317407501355704/
Dacă adulţii ȋnvaţă să ȋşi dozeze senzaţiile şi să le gestioneze, copiii au nevoie să recunoască gradele de intensitate ale emoţiei de teamă, pentru a şti când să apeleze la adulţi sau când să manifeste un comportament, o strategie ȋnvăţată, pentru a se putea linişti.
Niveluri de intensitate a anxietăţii
Sursa: https://www.blogintandem.ro/cum-ne-invatam-copiii-sa-vorbeasca-despre-emotii-si-sentimente/
Este recomandabil să se exploreze ȋmpreună cu elevii strategii de adpatare pentru fiecare dintre aceste niveluri ale anxietăţii, fără a presupune că un copil va şti spontan cum să reacţioneze la situaţii problematice şi care inspiră teamă.
Bibliografie
1. Cum ne ȋnvăţăm copiii să vorbească despre emoţii şi sentimente, https://www.blogintandem.ro/cum-ne-invatam-copiii-sa-vorbeasca-despre-emotii-si-sentimente/
2. Kim Peterson, Angry Paper Toss, https://www.youtube.com/watch?v=s9potFuYAOY
3. Anxieţy and my body, https://ro.pinterest.com/pin/211317407501355704/
4. https://ro.pinterest.com/pin/468937379932556696/