Din lumea unui copil opozant, sfidator, la scoala si acasa
- In loc sa fie explorator, sa-si puna intrebari despre cum functioneaza lumea, este mai practic si mai preocupat sa controleze o mica parte din lume
- simte nevoia sa se protejeze de lumea inconjuratoare: imagini, sunete, mirosuri si atingeri care altor oameni li se pot parea placute, pe el il pot irita sau coplesi
- de regula este un perfectionist
- pentru ca simte nevoia sa detina controlul si ca totul sa fie organizat, el prefera sa se concentreze asupra unei singure sarcini:
Spre exemplu: pe terenul de fotbal decide ca o singura pozitie i se potriveste
- la scoala ii place sa se concentreze pe un singur subiect si detesta sa treaca de la un subiect la altul
- are de obicei putini prieteni, pe care incearca sa ii controleze, de obicei pasivi
- -emotiile lui nu sunt flexibile
- se defineste pe sine si lumea absolutist (,,sunt cel mai prost din lume” sau ,,Esti o proasta”) datorita perceperii in maniera perfectionista a sa si lumii (,,totul sau nimic”)
- -are abilitati vizual-spatiale si vede imaginea de ansamblu, nu si nuantele de gri, detaliile vietii
- desi pare uneori obsedat sa faca lucrurile in anumite moduri fixe, atentia lui asupra detaliilor este limitata.
- nu sesiseaza semnele emotionale ale altor persoane sau felul in care sunt imbracate sau vorbesc, (decat pentru a fi critic si a controla)
- daca se teme ca va fi criticat, devine extrem de atent la orice gest pe care il percepe ca pe o lipsa de respect fata de el
- poate avea anumite dificultati de planificare si executie motorie dar se organizeaza astfel incat sa evite sittuatiile care il pot coplesi
- copilul sfidator poate fi cu usurinta supraincarcat dar isi foloseste trasaturile fizice pentru a controla, a organiza si a evita ceva
- de fapt face un schimb: pentru ca este atat de sensibil fizic, el isi restrange voit actiunile si activitatile pentru a putea ramane organizat si a continua sa detina controlul
- este atat de autoritar si controlant si nu-I plac oamneii si situatiile noi datorita faptului ca trabuie sa munceasca din greu pentru a ramane organizat si a continua sa detina controlul, de aceea spune NU atat de des
- pentru a-si tine in frau tendinta de a fi coplesit, reduce aportul senzorial si emotional si evita experientele noi
A. COMPORTAMENTE DE EVITAT cu un copil opozant, sfidător
- Profesorii si parintii sa nu fie prea intruzivi, sa nu incerce in permanenta sa-si impuna punctul de vedere
- Nu implicare in prea multe activitati o dată
- Nu sfidare a copilului ca raspuns (stilul punitiv sau intimidant, care transforma negativismul fatis al copilului intr-o rezistenta pasiva impietrita
- -nu se intra in lupta pentru putere cu copilul, lupta care lasa parintii fara empatie
COMPORTAMENTE RECOMANDATE cu un copil opozant, sfidător
- Constientizarea de către adulţi a nesigurantei si vulnerabilitatii si adoptarea unei atitudini calme, linistitoare
- trecere peste ,,nou” inteleasa opozitie pentru a-I castiga increderea (este greu deoarece nu stie daca incercarile dvs. ii voe face bine sau il vor intrista si, fiind obisnuit sa conduca si temandu-se de intruzziuni, simte ca poate avea incredere doar in el)
- de recapitulat şi memorat de către adulţi ce experiente, sunete, lumini, atingeri ii plac, ce lucruri sau parti ale corpului sensibile are copilul
- ne asezam fizic in afara ,,granitei” stabilite de copil si de acolo comunicam cu el
- se utilizeaza limbajul non-verbal, gradat, cu miscari lente si tonalitati de voce care ii plac
- cand jigneste in interactiune, spunem impersonal ,,inteleg ca te deranjeaza X lucru” – cand nu mai este mofturos, in alt moment al zilei il intrebam de ce se infurie atat de mult si ne spune ,,prostule’ daca nu am ,,indeplinit” corect un ,,ordin”.
- limitele se pun cu blandete si gradat ( cand nu ii place ceva il rugam pe copil sa spuna cum crede ca trebuie procedat, cum vede el procedura. Utilizam umorul ,, Banuiesc ca esti de parere ca trebuie sa exersez mai mult in ale gatitului”
- copilul trebuie sa fie implicat in procesul de stabilire a regulilor, recompenselor si pedepselor
- copilul opozant si sfidator NU va fi luat prin surprindere nici cu recompensele nici cu consecintele
- - acesti copii aleg activitati fizice care le diminueaza sensibilitatea exagerata si il usureaza de incarcatura presanta: saritul pe trambulina elastica, miscari ritmice in spatiu si are nevoie sa poata decida majoritatea secventelor de joaca.
B. Activitati recomandate pentru copiii cu deficit de atentie, impulsivitate, hiperactivitate
Exerciţii de colaborare, exemplu de joc terapeutice ce pot fi utilizate de cadrele didactice ( Cucu-Ciuhan Geanina, Psihoterapia copilului hiperactiv – o abordare experienţiala, 2001)
- 1. ,,Aveţi aici o coală de hârtie şi culori. Va trebui să desenaţi toţi pe acestă coală. Fiecare poate desena ce doreşte. Singura regulă este să desenaţi pe rând. Vom trage la sorţi ordinea în care veţi desena. În timp ce un coleg desenează, ceilalţi trebuie să stea în jurul foii şi să privească, încercând să ghicească ce desenează colegul.
- Fiecare copil a desenat propriul său tablou, orientat spre marginea mesei. Nu este nevoie să-şi limiteze spaţiul. Fiecare respectă din ochi un spaţiu precis. Nimeni nu “încălcat” zona altcuiva.
- Fiecare poate să deseneze ce doreşte pe coala lui. Regula jocului este să fiţi atenţi şi, atunci când eu voi spune “STOP! SCHIMBĂ!” să schimbaţi desenele între voi, astfel: Cristina îi dă desenul ei lui Lucreţiu, Lucreţiu lui Tudor, Tudor lui Bobi, Bobi lui Manuel şi Manuel îi dă desenul Cristinei (în ordinea acelor de ceasornic). Apoi, după 5 minute, veţi schimba din nou desenele în aceeaşi direcţie. Astfel, fiecare va desena pe toate cele cinci coli. Vom obţine astfel cinci tablouri colective, la realizarea cărora v-aţi adus toţi contribuţia. Intotdeauna se cere copiilor să-şi descrie sentimentele legate de desenul lor.
- Concursuri: ]introduse în şedinţele mai avansate: Astăzi vă propun să facem un concurs. Vreau să văd cine reuşeşte să deseneze 5 minute fără să se ridice deloc de pe scaun. Acum mă uit la ceas (le-am arătat ceasul) şi încep să cronometrez. Când uitaţi şi vă ridicaţi, eu o să vă rostesc numele, ca să vă amintesc că trebuie să vă aşezaţi la loc pe scaun. “
- Acum, în următoarele 5 minute, pe lângă faptul că staţi pe scaun, va trebui să nu scoateţi nici o vorbă. Vreau să văd cine poate să stea mai mult timp pe scaun fără să vorbească.
2. Joc de mişcare - copiii aşezaţi pe scaune în cerc; fiecare copil poate alege o minge colorata (roşu, verde, albastru, galben, portocaliu, maro);
Instrucţiuni: Regula acestui joc este să fiţi foarte atenţi la mine şi să executaţi comenzile pe care vi le dau.
Comenzile date copiilor pot fi de tipul: “Roşu, ridică-te!”, “Albastru, învarte-te în jurul scaunului!”, “Verde, dă mâna cu maro!”, etc.
Scopul exerciţiului = a îmbunătăţi capacitatea copiilor de a urma instrucţiunile, de a participa la activităţi fără mişcări excesive şi de a-şi aştepta rândul la activităţile de grup.
3. Tehnica jocului de rol.
Scopul acestui exerciţiu a fost îmbunătăţirea capacităţii de a-şi aminti verbal reguli de grup, de a da motive simple pentru expectaţiile grupului şi de a spune modalităţi mai bune de a se comporta în grup, într-un cuvânt, progres pe planul socializării.
Astăzi vom juca un joc cu tema “Ce facem atunci când mergem la cumpărături?”. Mai întâi vă rog să vă gândiţi fiecare la un oras si sa alegeti ce rol aveti in acest oras, sa aveti un magazin, o benzinarie, etc. Apoi vă rog să desenaţi ce ati ales pe coala din faţa voastră (A4). Gândiţi-vă bine ce rol aveti şi prezentaţi-vă cât mai clar.
După ce copiii termina] desenele continuam: Acum va trebui să mergeţi pe rând şi să cumpăraţi sau sa va rezolvati treburile pe care le aveti in oras pe la fiecare din obiectivele colegilor voştri.
REGULI INTERACTIUNE CU COPILUL HIPERACTIV SAU INCAPATANAT
Acestei tipologii comportamentale ajunge sa i se repete de obicei solicitatile in forma: “Petre fă asta,Petre lasă aia.”
- Se discută împreună cu copilul regulile de formulare a cerinţelor eficiente şi modalităţi de acordare a atenţiei şi a aprecierii atunci când cerinţele sunt urmate.
- Profesorii si parintii
· învaţă cum să formuleze mai puţine cerinţe,într-un mod mai clar,având grijă să se asigure de atenţia copilului. Aceştia trebuie să îndepărteze orice distractor atunci când exprimă o cerinţă şi să se asigure că cerinţa a fost înţeleasă.
· cerintele se formuleaza numai atunci cand suntem pregatiti sa urmarim indeplinirea lor
· cand formulam cerinta, ne asiguram cu obligativitate ca este copilul atent
· exprimam cerintele concis, clar, pe ton neutru, nu sub forma unor rugaminti
· formulam numai o cerinta o data, ( la inceput cele usor si rapid de indeplinit), accentuam importanta ei
· verificam cu importanta indeplinirea ei
Întărire socială în cazul respectării cerinţelor-
Recomandare:Această etapă este recomandată când copilul nu urmează cerinţele şi când profesorii sau părinţii acordă puţină atenţie respectării lor.
“Acordaţi-i atenţie copilului / elevului dumneavoastră atunci când vă urmează cerinţele!”
- Lăudaţi copilul atunci când îndeplineşte o cerinţă, si il felicitam chiar cand observam ca e gata sa incalce cerinta ,, am observat ce linistit te-ai jucat. Multumesc ca nu m-ai deranjat”!
- Daţi copilului sarcini uşor de îndeplinit şi lăudaţi-l atunci când le realizează!
- Lăudaţi copilul în mod deosebit atunci când a îndeplinit o sarcină fără să-i fi adresat o rugăminte directă în acest sens!
Întărire socială în cazul în care copilul nu vă întrerupe activitatea
Recomandare: Această etapă se realizează în situaţiile în care copilul îşi deranjează părinţii sau profesorii de la diverse activităţi, provocând nemulţumire.
• Părinţii/profesorii trebuie să îndrume copilul spre o activitate autonomă, neperturbantă, în perioada în care sunt ocupaţi.
• De asemenea este necesar ca adultii să-şi rezerve timp pentru a-i acorda copilului atenţie în exclusivitate.
• Adultii trebuie sa precizeze clar durata în care nu vor să fie deranjaţi.
• Copilul va fi lăudat atunci când nu disturbă activitatea adultilor / clasei.
• Dacă acesta o întrerupe totuşi,va fi reorientat către activitatea sa,fără prea multe comentarii.
Realizarea unei monitorizări eficiente
“Unde este elevul / copilul meu şi ce face?”
• 1. Stabilirea unor reglementări clare care să includă răspunsul la întrebările:unde? ce face? şi cât timp?
De exemplu i se poate spune copilului ”Rămâi în camera ta şi joacă-te cu piesele Lego până mă întorc eu de la cumpărături.”; ,,Ramai in banca si scrie X lucru pana sterg eu tabla.”
• 2.Verificarea activităţii copilului atunci când este posibil.
• 3.Lăsarea copilului sub supravegherea altui adult.
• 4. Punerea în aplicare a consecinţelor negative atunci când copilul încalcă regulile sau lăudarea copilului atunci când respectă regulile nefiind supravegheat.
Consecinţe negative naturale
Recomandare: această etapă se realizează atunci când copilul nu respectă cerinţele adultilor şi când comportamentul problematic nu a putut fi atenuat prin aplicarea unor consecinţe pozitive în cazul îndeplinirii sarcinilor.
Aplicarea consecinţelor:
- Se argumentează de catre adulti aplicarea consecinţelor (ce regulă a încălcat,de ex.”nu ai voie să-ţi baţi fratele”);
- Se dă copilului posibilitatea de a-şi exprima părerea în legătură cu încălcarea regulii (de exemplu copilul poate intâi sa se planga ca ”mi-a luat jucăria”);
- Se argumentează încă o dată regula dacă este cazul (de exemplu”acesta nu este un motiv să-l baţi, deoarece exista alte metode mai bune si mai corecte”);
- Se pune în aplicare consecinţa negativă (de exemplu”îi vei cere iertare şi vei rămâne 10 minute la tine în cameră, apoi vedem cum rezolvam aceasta situatie corect”).
“Eu suport consecinţele” faptiului ca nu sunt parintii consecventi, ar putea spune copilul => copilul poate relata faptul că părinţii săi reacţionează uneori în mod agresiv şi foarte punitiv când face ceva greşit, iar alteori nu spun nimic.
Reguli în aplicarea consecinţei negative:
1. Aplicaţi consecinţa negativă cu mult calm şi cu multă naturaleţe;
2. Nu vă întindeţi la discuţii interminabile cu copilul;
3. Aplicaţi consecinţa negativă imediat ce comportamentul problematic a fost săvârşit sau la un timp cât mai scurt după acesta;
4 .Perseveraţi în aplicarea consecinţelor negative ;
Metode de condiţionare operantă - Sisteme de întărire prin oferirea de puncte
Recomandare: Această componentă se aplică atunci când nu s-au obţinut modificări satisfăcătoare în comportamentul copilului prin întărire socială a comportamentului dezirabil şi nici prin aplicarea consecinţelor negative naturale.
“Când lauda nu este suficientă: Planul de puncte”.
- Copilul obţine puncte atunci când reuşeşte să urmeze anumite reguli de comportament;
- Acumularea mai multor puncte duce la obţinerea unor recompense;
- Planul de puncte se aplică pe o perioadă mai lungă de timp(chiar şi săptămâni întregi);
- Sistemul de acordare a punctelor este unul organizat,cu reguli clare atât pentru copii cât şi pentru părinţi,astfel este evitată situaţia în care acordarea recompensei depinde de dispoziţia părinţilor.
Metoda Planul de puncte:
• 1.Se alege un comportament inadecvat care trebuie modificat.
• 2.Se descrie comportamentul cât mai concret,de ex.:” Petru nu se trezeşte dimineaţa imediat după ce sună ceasul şi nu începe să se îmbrace.”
• 3.Se descrie comportamentul de dorit în această situaţie,de ex.:”Petru se trezeşte imediat după ce sună ceasul şi începe să se îmbrace.”
• 4.Se alege recompensa directă (acordarea punctelor).
• 5.Se aleg tipurile de comportament pentru care există o recompensă directă.
• 6.Se stabileşte lista de recompense speciale.
• 7.Se stabilesc numărul de puncte necesare recompensei speciale.
Metoda Pauza(time-out)
• Recomandare:Pauza trebuie introdusă când nu se pot modifica problemele specifice de comportament nici cu intervenţiile pedagogice,nici cu sistemele de oferire sau retragere de puncte sau atunci când copilul pierde controlul asupra propriului comportament,de exemplu în momente de furie excesivă.
Pauza se defineşte ca o perioadă de timp în care copilul,ca urmare a manifestării comportamentului problemă,va trebui să-şi petreacă timpul într-un mediu mai puţin interesant şi atractiv.
Aplicarea metodei time-out
• Pregătirea pauzei:
1.Alegerea comportamentului problemă;
2.Alegerea locului potrivit pauzei;
3.Stabilirea duratei pauzei;
• Desfăşurarea pauzei:
1.Prezentarea cerinţei urmată de numărarea până la 5;
2.Anunţarea pauzei;
3.Numărarea din nou până la 5;
4.Conducerea copilului la locul pauzei;
5.Începerea pauzei;
6.Aşteptarea timp de 1 minut pentru liniştirea copilului;
7.Încheierea pauzei.
Aplicarea pauzei poate fi explicată cu ajutorul unui SEMAFOR:
VERDE: 1.comunicarea cerinţei
2. aşteptarea timp de 5 secunde
GALBEN: 3.avertizarea
4.aşteptarea timp de 5 secunde
ROŞU: 5.pauza
Alte indicaţii ȋn aceasta metoda:
- Abordările copilului în timpul pauzei vor fi ignorate;
- Pauza se aplică de cel mult 2-3 ori pe zi;
- După încheierea pauzei copilul va realiza ceea ce i s-a solicitat anterior. În cazul unui refuz se va prelungi timpul pauzei până ce acesta îndeplineşte sarcina care i-a fost cerută;
- Dacă în cele din urmă copilul răspunde cerinţelor, părinţii sau cadrele didactice se vor arăta mulţumiţi, evitând laudele excesive sau comentariile de genul”în sfârşit!”.
În cazul în care copilul părăseşte locul pauzei fără aprobare:
• Se va relua totul de la început;
• Părintele va ţine copilul de umeri calm si suportiv (în cazul în care copilul stă pe scaun);
• Se va folosi camera ca loc al pauzei;
Se va anunţa copilul că părăsirea locului pauzei se va finaliza cu retragerea unor beneficii.
De retinut ca tipologia fiecarui copil este unica si in formare continua, de aceea metodele se vor aplica diferentiat si cu sensibilitate fiecarui copil in parte.
Bibliografie
1. Cucu-Ciuhan G.,(2001), Psihoterapia copilului hiperactiv: o abordare experienţială, Bucuresti, Editura Sylvi
2. Dopfner, M., Schurman, S., Lehmkuhl, G., (2004), Copilul hiperactiv si incapatanat. Ghid de interventie pentru copilul cu tulburari hiperchinetice si opozitionale, Bucuresti: Editura Trei
3.Greenspan, S., (2015), Copilul care iti da de furca. Cinci tipuri de copii ,,dificili”, Bucuresti: Editura Trei