Sursa: https://littlesproutshdc.wordpress.com/tag/brain-development/
Este cu adevărat uimitor faptul că modelul dominant pentru învățarea formală este încă „stai jos și înțelege”. Nu este doar uimitor; este total recomandabil să persistăm ȋn această atitudine atunci când dovezile potrivit cărora prelegerea fără implicarea fizică a elevilor nu este benefică sunt atât de puternice.
Motivul disonanței dintre ceea ce știm și ceea ce facem poate fi urmărit de mulţi ani. Timp de zeci de ani, comunitățile educaționale și științifice păreau să creadă că gândirea era gândire și mișcarea era mișcare și fiecare era la fel de separate functional şi anatomic. Unii oameni de știință din trecutul ȋndepărtat au avut în vedere legătura între gândire și mișcare, dar ideile lor au obținut puțin sprijin public. Astăzi știm mai multe despre legăturile puternice dintre educația fizică, mișcare, pauze, activități energizante și cunoștințe îmbunătățite. Astăzi este demonstrate că mișcarea poate fi o strategie cognitivă eficientă pentru:
- consolidarea învățării,
- îmbunătățirea memoriei și retenţiei
- îmbunătățirea motivației și a moralului elevului.
În perioadele de diminuare a resurselor financiare, educatorii trebuie să facă alegeri dificile. Dansul, teatrul, adâncirea și activitatewa fizică, greu de inclus aparțin în curriculum, sunt şi mai greu de a ne permite să le păstrăm în buget.
Sunt ,,ornamentale” pentru educaţie sau sunt elemente fundamentale?
Ce ne spune cercetarea creierului despre relația dintre corp și minte? Dacă mișcarea și învățarea sunt conectate, ar trebui să ne așteptăm la dovezi care să susțină ideea. De fapt, există o mulțime de dovezi.
De ce sunt importante toate acestea? Unul dintre elementele fundamentale ale pedagogiei este că trebuie să învățăm avȃnd natura funcţionării creierului în minte. Deoarece mișcarea este o parte naturală a zilei de școală, această mișcare va influența creierul elevilor. Este esențial să explorăm modul în care modelăm creierele elevilor. Pentru a face acest lucru, să ne uităm la unele studii anatomice, medical imagistice, cognitive și funcționale care sugerează că ar trebui să susținem mai multă mișcare în procesul de învățare, nu mai puțin.
Dovada legăturilor minte-corp
Astăzi majoritatea neurologilor sunt de acord că mișcarea și cogniția sunt conectate puternic.
Dovezi anatomice
Zona creierului cea mai asociată cu controlul motor este cerebelul. Este localizat în partea din spate a creierului și are aproximativ dimensiunea unui pumn mic. Cerebelul ocupă doar o zecime din creier în volum, dar conține aproape jumătate din totalul neuronilor săi (Ivry şi Fiez, 2000). Această structură, dens împachetată cu neuroni, poate fi cea mai complexă parte a creierului. De fapt, are aproximativ 40 de milioane de fibre nervoase - de 40 de ori mai mult decât chiar tractul optic extrem de complex. Aceste fibre alimentează informații de la cortex la cerebel și ele transmit date înapoi la cortex. Peter Strick de la Veteran Affairs Medical Center din Syracuse, New York, a documentat o altă legătură (https://centeryourself.blog/2017/11/01/how-important-is-movement-to-learningcerebellum-attention-and-learning/). Personalul său a trasat o cale de la cerebel înapoi la părți ale creierului implicate în memorie, atenție și percepție spațială. Uimitor, partea din creier care procesează mișcarea este aceeași parte a creierului care procesează învățarea, iar ȋn alt studiu (Bostan si Strick, 2018) a evidenţiat structurile creierului implicate ȋn algoritmi de ȋnvăţare şi realizate cu suportul acţiunii motorii (mişcare)
Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6503669/
Învățarea bazată pe mișcare susține căi neuronale pentru creșterea cognitivă. Când folosim mișcarea pentru a ajuta elevii să înțeleagă conținutul, îi ajutăm să codifice informațiile care să fie stocate în creierul lor mult mai eficient decât vechiul model „salvie pe scenă” în care ne aruncăm informațiile în creierul lor prin prelegeri clasice tradiționale.
Dovezi din tehnicile imagistice
Noile date, în principal din studiile care utilizează imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (Rezonantă magnetică sau computer tomograf), au oferit sprijin pentru rolurile paralele ale structurilor cognitive și structurilor de mișcare, cum ar fi cerebelul. Învățăm să ne gândim la mișcările noastre înainte de a le executa (muta), astfel încât să le controlăm mai bine . Această abilitate sugerează că toată activitatea motorie este precedată de procese rapide de gândire care stabilesc obiective, analizează variabilele, prezic rezultatele și execută mișcări. Realizarea acestui lucru necesită conexiuni extinse la toate zonele senzoriale.
Diverse studii susțin relația dintre mișcare și sistemele senzoriale sau cu atenţia, memoria, etc..
Aceste studii nu sugerează că există mișcări în aceste funcții, dar sugerează o relație cu cerebelul în astfel de procese mentale precum predicția, secvențierea, ordonarea, sincronizarea și practicarea sau repetarea unei sarcini înainte de a o duce la îndeplinire. Cerebelul poate face acțiuni predictive și corective, indiferent dacă este vorba de o secvență de sarcină motorie brută sau de o secvență de sarcini repetată mental. De fapt, cu cât sarcina solicită elevilor este mai grea, cu atât activitatea creierului este mai complexă. În general, un corp solid de dovezi ştiinţifice arată o relație puternică între procesele motorii și cognitive.
Dovada cognitivă
Cât de importantă este mișcarea către învățare? Urechea internă și activitatea cerebeloasă (activitate motorie) sunt primele sisteme senzoriale care s-au maturizat şi au devenit o sursă de colectare a informațiilor și feedback pentru mișcări.
Aceaste zone ale creierului sunt esențiale pentru sistemul nostru atențional, deoarece reglementează datele senzoriale primite. Această interacțiune continua la nivelul creierului ne ajută să ne păstrăm echilibrul, să transformăm gândurile în acțiuni și să coordonăm mișcările.
De aceea, există o valoare în activitățile de joacă care stimulează mișcarea interioară a urechii, cum ar fi balansarea, rostogolirea și săriturile. O rutină completă poate include învârtirea, târârea, rularea, balansarea, căderea și indicarea.
Dovada funcțională
În prezent, baza de date medicale prin studii clinice, MEDLINE, prezintă peste zeci de mii de articole științifice pe tema exercițiului fizic, iar marea majoritate a acestora confirmă valoarea acesteia. Un studiu a arătat că oamenii care exercită mişcare fizică au mult mai multă masă corticală decât cei care nu (Anderson, Eckburg și Relucio, 2002). Biologia simplă susține o legătură evidentă între mișcare și învățare. Oxigenul este esențial pentru funcția creierului, iar fluxul de sânge sporit crește cantitatea de oxigen transportată în creier. Activitatea fizică este o modalitate fiabilă de a crește fluxul de sânge și, prin urmare, de oxigen, către creier.
Funcționează deoarece creierul are nevoie de glicogen pentru a funcționa. Când ne mișcăm, corpul pompează sânge către creier, menținând creierul sănătos și ȋn stare de bine. Neuronii și sinapsele sunt pregătiţi pentru construirea conexiunilor, adică pentru crearea și codificarea informațiilor şi pentru regăsirea lor ulterioară.
Acestea sunt motive şi informaţii dspre modul în care putem utiliza mișcarea pentru a ajuta elevii să facă conexiuni în conținutul pe care îl învață, folosind mișcarea pentru a codifica informațiile respective, în timp ce păstrăm tot timpul şi o notă de divertisment uşor, relaxant.
Mișcare și învățare în sala de clasă
În sala de clasă sunt atât de multe de făcut și atât de puțin timp, dar învățarea este o necesară parte a zilei. A face aceste pauze cu implicaţii cerebrale şi educative poate fi o modalitate excelentă de a menține procesul de învățare continuă, dar de a oferi copiilor acea oportunitate atât de necesară pentru a se muta şi mişca, ceea c ear adduce un plus de atenţie.
Listăm mai jos o serie de strategii şi idei:
Incorporăm mișcarea cu alfabetul. În loc să-i facem pe copii să stea sau să scrie litere din alfabet, încurajați-i să se deplaseze cu literele alfabetului.
Efectuarea kinetică, prin mişcare, a sarcinilor de numărare și operaţii cu numere. Sărituri cȃnd fac numărare, folosind un cerc și brațele elevilor pentru a indica timpul, o vȃnătoare în interiorul școlii / camerei pentru a citi diferitele ceasuri sau titluri de pe pereţi, sau utilizarea mișcărilor pentru a învăța probleme de matematică.
Nu uitaţi de jocul liber desi sunt multe de făcut și puțin timp pentru a le face. Configurați posturi de joacă libere care sunt educative și de intenție clar educaţională, dar permiteți-le prin aceasta să-și direcționeze jocul / învățarea.
Prezentati ,,actoricesc” cărți sau lecții despre care înveți! Se poate face în grupuri, sau ȋn clasă
Luați-vă copiii afară pentru a ȋnvăţa, şi dacă vremea este potrivită, faceți o lecție în aer liber
Când discutați despre culori vorbiţi despre diferite obiecte care sunt acea culoare. Mișcați-vă ca acele obiecte când învățați culorile sau daţi-le sarcini să găsească sau să atingă astfel de obiecte. Implicaţi-i în învățarea lor!
Pentru mulți dintre elevi, trebuie să lucrăm la consolidarea, conștientizarea corpului și a gamei de mișcare pentru a-și atinge obiectivele, obiectivele și nevoile lor în cadrul educațional. De asemenea, să găsim diferite modalități de a lucra cu abilități diferite cu ei. Deşi depinde şi de preferinţele elevilor, ne putem gȃndi la câteva variante diferite de jocuri care par să fie foarte distractive de folosit cu o varietate de copii de vȃrste diferite.
Multe dintre resursele pe care le folosim în mod obișnuit se concentrează pe litere, numere, culori și animale. Scopul este să avem o ȋntȃlnire productivă, unde să lucrăm nu numai la obiectivele și conţinuturile acesteia, dar și la conceptele de ȋnvăţat ȋn clasă.
Mișcarea și alfabetul
Putem ȋncorpora alfabetul în mai multe moduri diferite:
Exersând scrierea în timp ce urcăm pe scări.
Alternând enumerarea literelor alfabetului atunci când ne jucăm cu o minge.
Când ne deplasăm în școală, vorbim despre ce litere diferă la obiecte pe lȃngă care trecem.
Vânează prin clasă pentru a găsi literele alfabetului ce au fost ascunse
Yoga alfabetului – diferite posture sau exerciţii associate separate literelor sau cu o poză asociată cu fiecare literă. Deşi suntem ȋnvăţaţi cu resurse ȋn formă fizică, aceste exerciţii pot fi făcute şi online
Numere
Resurse ce pot fi utilizate:
Paşi
Curte sau spaţiul camerei
Lumini
Trepte, etc.
Deplasarea cu numere
Copiii pot desena carduri cu numere şi acţiuni asociate și pot efectua acțiunea. Uneori vom merge în ordine și fiecare copil trece mereu in rȃnd, ca şa vedem pȃnă la cȃt putem număra. De asemenea, modificăm mișcarea specifică pe baza nevoilor individuale ale elevilor. Exerciţiile fizice de acest tip sunt benefice și doar pentru o activitate de încălzire.
,,Staţii” de mișcare
Dacă vom face planşe denumite staţii de mişcare, am putea să fim surprinși cum acestea ar putea ajuta copiii să rămână concentrați pentru restul stațiilor! Le putem configura ca imagini pe hȃrtie la care copiii ajung după ce termină o secvenţă şi au de ȋndeplinit o mişcare (activitate) specifică, indicate de planşa respective.
Când introduceți o anumită activitate de mişcare și configurați spaţiul, veți dori să examinați cum să desfășurați activitatea asociată . Pe măsură ce copiii se obișnuiesc să facă activitățile, ei știu ce se așteaptă de la ei și veţi putea să plasaaţi pur și simplu staţiile și să-i lăsăm să se mute.
Dacă configurați mai multe astfel de staţii pentru ore sau educație fizică, poate doriți să începeți cu 4-6 stații și să plasați elevii în grupuri pentru a completa traseul, iar data viitoare puteti ȋncerca câteva staţii diferite.
Utilizarea unui cronometru pentru fiecare stație îi ține pe copii să se miște mai structurat pe sarcină, şi anume 1-3 minute pe stație este cel mai potrivit timp deoarece le oferă elevilor suficient timp pentru a lucra la activitate, dar nu prea mult timp pentru a se plictisi și a opri activitatea.
De ce stații de mişcare?
Sunt modalitatea perfectă de a încorpora mișcarea și pauzele creierului în timpul zilei. Ele sunt o soluție pentru a vă asigura că elevul este în mișcare fără să obosească. Știm că cercetările ne arată că acei copiii care se mișcă şi sunt în bună stare fizică se comportă mai bine în clasă. Această metodă poate face parte dintr-un flux natural în clasă și este motivant pentru elevi. Sunt ușor de încorporat. Adăugați una ca parte a traseului normal din clasă și treceți la o stație de mișcare diferită săptămâna viitoare. Folosiți mai multe pentru orele de de educație fizică.
Animale
Animalele sunt attractive pentru copii, despre acestea mereu au mai multe întrebări diferite. Putem face acţiuni simple, de la a numi cu ce literă ȋncepe numele animalului, ce zgomot face animalul, putem descrie animalul și chiar sta ȋn poziţia ȋn care sţă animalul ori să descriem o zi din viaţa animalului şi să o ilustrăm corporal. Modificăm toate acestea în funcție de copiii cu care lucrăm.
Sursa: https://www.pinkoatmeal.com/zoo-yoga
Forme
Mergem pe diferite forme când urcăm scările sau mergem prin curte
Facem puzzle-uri cu diferite forme.
Mergem la ,,vȃnătoare” pentru a găsi obiecte sau a indica obiecte care au o anumită formă, cea solicitată.
Să ne folosim corpul pentru a spune o poveste
În câte moduri putem să ne ilustrăm viaţa ca pe o poveste cu brațul, mâna și degetele? Exploraţi acţiunea unei povești și faceţi-i pe elevii dvs. să folosească doar brațul, mâna și degetele pentru a „acționa” povestea. De exemplu, brațul se poate aplatiza pentru a arăta o stradă, se poate flexa pentru a denota puterea sau poate imita un copac înflorit, o pisică sau o apa. Citiți una dintre poveștile dvs. preferate și încercați asta. Aţi putea chiar să utilizaţi mișcări coregrafice ale elevilor ca echipă de actori.
Scene de practică
Folosind scene cu actori tăcuți, care se mută în diferite cadre fixe, sunt modalități puternice de a ajuta elevii să înțeleagă concepte sau teme mari cu care lucrează. (https://www.youtube.com/watch?v=B89ZxL0kv5M&feature=youtu.be)
Scrisul ,,în aer”
Putem să ne instruim elevii să codifice informații, solicitându-le să „scrie în aer” sau să-şi „scrie” pe piele pe partea inferioară a antebrațelor, folosind degetele index ca „pixuri”. Aceste două strategii sunt extrem de eficiente dintr-un motiv specific. În embrion, primele două celule care se divid devin creierul și pielea, ceea ce înseamnă că pielea noastră este principalul receptor senzorial (informații preluate din mediu). "În timpul procesului de embriogeneză și dezvoltare timpurie a creierului ... aceeași masă tisulară care devine creierul ... se împarte în două în primele etape ale dezvoltării creierului, iar cealaltă jumătate a acesteia devine, ghiciți ce, pielea voastră!" Dr. Kenneth Wesson spune într-o discuție din 2014 a Biroului de Educație din județul Alameda. "Pielea ta este literalmente cealaltă jumătate a creierului tău."( https://vimeo.com/104564707)
Tranziții creative
Cea mai mare parte a timpului de predare-instruire este pierdut în realizarea tranziției, și anume eforturi deseori inutile pentru a liniști elevii, pentru a-i alinia şi pentru a-i conecta la următoarea sarcină programată. În loc să ajungem în modele care pot fi opresive față de energia naturală a copiilor, putem să ne gȃndim la cât de creative pot fi tranzițiile noastre. Astfel, putem lua jocuri pe care elevii le joacă în timpul pauzei și să le modificăm pentru a răspunde nevoilor de pregătire a elevilor pentru următoarea sarcină. În acest fel, tranziția este distractivă, rapidă și ușoară.
De exemplu, folosiți ideea de a juca ,,de-a atinselea” pentru a ajuta elevii să treacă înapoi la clasă. În loc să atingă pe cineva cu mâinile, aceştia au de atins o culoare cu ochii sau o formă. Pot folosi expresii faciale atunci când au „atins” un obiect sau o idee pentru a vă arăta că participă. Acest lucru îi menține pe elevi activi și implicaţi, totuși își îndepărtează corpurile de activismul pauzei și îi pregătește pentru timpul academic.
Putem să ȋnvăţăm elevii să devină mai atenţi atingȃndu-si degetul arătător cu degetul mare ȋn timp ce execută anumite acţiuni, amintindu-le constant să nu-și rupă atingerea dintre degete în timp ce se mișcă.
Când treceți elevii de la o activitate la alta, puteți, de asemenea, să-i rugați să sară ritmic la banca lor ca un marsupial sau să meargă la locul lor ca unul dintre personajele din cartea pe care o studiați.
Dansul
Orice poate deveni un dans. Putem lua o ecuație matematică și să-I rugăm pe elevi să construiască o mișcare care să reprezinte fiecare parte a ecuației. Demonstraţi, ȋnainte, câteva exemple, cum ar fi aruncarea brațelor ȋn sus, pentru a face un Y sau încrucișarea brațelor pentru a face un X.
Sau încurajaţi clasa să conceptualizeze chimia făcȃnd coregrafia unei piese despre….combustie, spre exemplu.
Prin punerea întrebărilor corecte și prin facilitarea rutinelor cognitive care includ mișcarea, ne putem ajuta clasa să atingă rezultate academice importante în mod memorabil și distractiv.
Așa că este recomandabil să facem mișcare cu elevii, să ne scuturăm, să ne ȋntindem şi să explorăm câteva idei noi și astfel putem crea o cultură optimă a gândirii atunci când le permitem elevilor să-și folosească ȋn ȋnvăţare corpul pentru a-și maximiza creșterea cognitivă.
BIBLIOGRAFIE ŞI RESURSE WEB
· https://littlesproutshdc.wordpress.com/tag/brain-development/
· Learning, Playing and Interacting Good practice in the Early Years Foundation Stage, http://www.keap.org.uk/documents/LearningPlayingInteracting.pdf
· Bostan şi Strick, 2018, The basal ganglia and the cerebellum: nodes in an integrated network, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6503669/
· Ivry RB, Fiez JA. Cerebellar contributions to cognition and imagery. In: Gazzaniga MS, editor. The new cognitive neuroscience. Cambridge, MA MIT Press; 2000. p. 999–1011
· Anderson, B. J., Relucio, K. I. Eckburg, P. B. (2002). Exercise and motor skill learning increase the thickness of the motor cortex, Learning and Memory, 9(1):1-9
· https://www.pinkoatmeal.com/zoo-yoga
· https://www.youtube.com/watch?v=B89ZxL0kv5M&feature=youtu.be
· Ken Wesson, 2014, https://vimeo.com/104564707