Sursa: https://www.thewellbeingpharmacist.com/the-colour-of-emotions/
Dincolo de un prag care separă funcţionalitatea zilnică de scăderea autonomiei funcţionale, anxietatea devine o tulburare predominant emoțională. Aceste aspect pot devein problematice atȃt la vȃrsta şcolara, pentru elevi, cȃt şi la vȃrste funcţionale ȋn domeniile profesionale, interesȃnd astfel şi sanătatea fizică şi mentală a cadrelor didactice.
Deși multe persoane nu consideră anxietatea ca fiind o emoție, nu se poate nega că emoțiile anxioase sunt foarte reale. Chiar dacă s-ar putea să simți alte emoții - cum ar fi iritarea, tristețea și furia - anxietatea în sine reprezintă o stare emoțională, în care ești predispus la aceste fluxuri emoționale și trăiești într-o absență generală de stare de bine, o lipsă acută a momentelor sau stărilor de fericire.
Dar de ce ne afectează anxietatea emoțiile? Ce face și ce se poate face pentru a o controla?
Etapele emoțiilor anxioase
Emoțiile sunt, prin natura lor, iraționale. Chiar și fericirea este o emoție care nu are sens logic. Ȋncă nu ştim ȋn totalitate cum şi ce face o persoană pentru a se simţi fericită sau tristă. Emoțiile sunt complexe, iar înțelegerea lor pe deplin pare că nu va fi niciodată cu adevărat posibilă.
Dar, deoarece știm că avem emoții, putem încerca să înțelegem de ce apar și se știe că anxietatea poate duce la diferite tipuri de lupte emoționale.
Anxietatea ȋncepe cu stări de stress
Primul lucru de înțeles este că majoritatea reacțiilor emoționale de anxietate sunt un răspuns la stres. În ciuda reputației sale rel, un nivel mic de stress, ȋntȃlnit cu frecvenţă scăzută, poate avea de fapt beneficiile sale. Stresul este ceea ce îți spune că trebuie să faci ceva - îți spune că trebuie să faci o schimbare. Fără cel puțin un pic de stres, nu ați ști niciodată că trebuie să conduceți în siguranță, să evitați aleile întunecate sau să lucrați din greu la data-limită a unui proiect.
Abia atunci când stresul devine copleșitor sau cronic, acesta devine o problemă reală. Stresul pe termen lung schimbă substanțele chimice din creier - cunoscute sub numele de neurotransmițători - care afectează în mod natural nivelurile emoționale. Multe dintre modificările provocate de stress ȋn creier sunt aceleași schimbări care ar apărea dacă ați traversa un eveniment trist, cum ar fi niveluri mai scăzute de serotonină și de neurotransmiţători GABA, precum și alte niveluri de neurotransmițători descrişi ȋn neuroştiinţe.
Creierul se poate adapta și la aceste niveluri, în punctul în care problema devine mai cronică, dar procesele cognitive şi cele emoţionale ȋncep să sufere transformări negative. Nu este clar de ce creierul se adaptează sau cum, dar oamenii de știință și psihologii afirmă că stresul prelungit - la fel ca tristețea prelungită - poate provoca, pe termen lung, probleme de sănătate mintală.
Anxietatea este stres
În multe feluri, anxietatea și stresul sunt direct legate. În timp ce sunt condiții diferite din punct de vedere ,,tehnic” cerebral, ele împărtășesc multe din aceleași probleme și asta pentru că atunci când ai anxietate, în mod esențial, îți provoci stresul pe termen lung. Anxietatea are alte efecte, cum ar fi eliberarea de adrenalină (deoarece anxietatea este legată de sistemul de ,,luptă” sau ,,fugi” ȋn faţa a ceea ce omul percepe a fi ameninţător, ȋnfricoşător, dar duce și la stres, iar stresul duce la probleme cu controlul emoțional și starea de bine şi de fericire.
Cele două condiţii, anxietatea şi stresul sunt atât de strâns legate încât uneori este greu de spus ce este cauzat de anxietate și ce este cauzat de stresul anxietății. Rămȃne ȋnsă clar că stresul joacă un rol cheie în dezvoltarea unei reglări emoționale deficitare.
Alte relații între anxietate și emoții
Emoțiile de anxietate sunt încă mai complicate, plecȃnd chiar de la ȋnţelgerea faptului că toate emoțiile au mecanisme de producer şi de menţinere complicate. O altă cauză potențială a răspunsurilor emoționale negative provocate de anxietate sunt pur și simplu cauzate de oboseala emoțională. Este incredibil de stresant să te ocupi de anxietate și atacuri de panică zi de zi și deseori, data fiind intensitatea acestor stări, atunci când acestea s-au terminat, nu este neobișnuit să te simți pur și simplu trist, amorțit emoțional sau iritat.
Deși acest lucru se referă în continuare la stres, nu anxietatea în sine provoacă aceste probleme, ci mai degrabă emoțiile provocate după ce elevul sau cadrul didactic au trait anxietate intensă. Este descurajant să fii nevoit să te ocupi de aceste probleme în mod zilnic sau deseori și, astfel, este de vedea că emoțiile tale sunt legate de motive de anxietate, cum ar fi:
· A te confrunta cu un atac de anxietate.
· A simţi anxietate în fața unui prieten sau partener.
· Să simţi că ești singurul care se ocupă de anxietate.
Toate acestea provoacă alte emoţii, si un cerc vicios de gânduri și emoții ce pot duce la probleme emoționale suplimentare.
În cele din urmă, anxietatea și emoțiile pot fi legate de alte probleme similare. De exemplu, anxietatea este rezultatul unei afectări mentale precare. Lipsa abilităţilor de adaptare poate îngreuna controlul altor emoții negative, cum ar fi tristețea, iritarea și așa mai departe. Confruntat cu un anumit tip de eveniment sau sentiment negativ, cineva cu abilități slabe de a face față va avea mai multă dificultate să ȋşi gestioneze negative. În acest sens, anxietatea nu provoacă aceste emoții, dar cele două sunt încă relaţionate.
A renunţa la control şi a lăsa lucrurile noi să se ȋntȃmple, cu răbdare
Un semn de maturitate este ȋnţelgerea faptului că nu putem controla totul
Cu toate că s-ar putea să nu pară deloc, aceste emoții anxioase sunt rezultatul unui sistem din corpul pe care, dacă te gȃndeşti rational, ȋl vrei, nu unul pe care vrea să-l controlezi. Simptomele de bază emoționale, de stres sau de anxietate sunt menite să ne menţină în siguranță.
Emoțiile sunt menite să ne spună cum să simțim și să acționăm.
Stresul este menit să ne motiveze și să ne păstreze în siguranță.
Anxietatea este de fapt un sistem incredibil de important în corpul nostru - un sistem conceput pentru a ne salva viața dacă suntem în pericol.
Toate cele trei tipuri de procese (emoţiile, stresul şi anxietatea) trebuie să fie automate pentru a ne menține în viață, sănătoşi și, în general, în control. Problema apare numai atunci când devin cronice. De aceea nu suntem niciodată în stare să ne controlăm complet neurotransmițătorii, hormonii sau chiar emoțiile - pentru că dacă dintr-o data corpul ar înceta să le facă automat, am fi în pericol.
Există senzații fiziologice (corporale) și psihologice (minte) care apar ori de câte ori cineva este stresat sau neliniștit.
Simptomele psihologice (ceea ce ceilalți pot vedea ca la persoanele anxioase, comportamente) pot include (conform lui Bellini, 2004 & Anxiety Disorders of America):
· Ȋşi pierd cu ușurință răbdarea
· Dificultate de concentrare
· Se gȃndesc constant la cele mai proaste rezultate
· Tulburari ale somnului
· Depresie
· Sunt preocupate sau obsedate de un subiect
· Se simt obligate să efectueze ritualuri și rutine în mod repetat
· Îngrijorare excesivă pentru multe lucruri (de exemplu, lucruri rele care pot să li se întâmple celor dragi)
· Este foarte greu pentru ei înșiși să fie cine sunt, perfecționism
· Caută aprobare constantă
· Văd lumea ca instabilă, nesigură
· Sunt neliniștite, agitate, ȋncordate
· Suferă de iritabilitate, sunt furioase
· Prezintă plâns, încordare, evitare, agitație
· Teama de moarte
· Teama de pierderea totală a controlului
· Nevoia intense de a scăpa, de a ,,evada”
· Temeri intense, iraționale
· Senzație de fi copleşit
· Senzație de sufocare
· Agresiune verbală sau fizică
· Evită persoanele, locurile sau activitățile
· Prezintă refuz de a merge la școală, tabără, concediu de odihnă
· Le ia foarte mult timp pentru a se calma
· Se simt extrem de ȋn nevoie de a fi la ele acasă atunci când sunt departe de casă
Este dificil de trăit cu astfel de stări, dar ceea ce putem face este să învățăm cum să facem față emoțiilor și să ne schimbăm viața, astfel încât să putem menține controlul emoțional. Abordând cauzele anxietății, simptomelor și modului în care facem față stresului, putem afla exact ce trebuie să facem pentru a menține emoțiile pozitive și a ne feri de lipsa completă chiar şi a unei anxietăţi sănătoase.
Deseori, emoţiile din spatele anxietăţii excesive sunt nesiguranţa şi mȃnia, furia.
Nerecunoaşterea şi neexprimarea sau suprimarea complete a sentimentelor de supărare, mȃnie şi furie cresc stresul și generează problemele de sănătate.
Rar asociem furia cu anxietatea, deoarece persoanele care suferă de o cronicizare a anxietăţii tind să fie amabile, politicoase, responsabile, cu performanțe ridicate, oameni plăcuţi, sensibili, submisivi și prea autocritici. Este recomandabil să fim alerţi la o prezentare prea afabilă şi conştiincioasă, un fel de faţetă exclusive pozitivă din noi sau din ceilalți, deoarece furia suprimată este o emoție primară care stă la baza anxietății.
Ea poate fi observată ȋn manifestările fizice care apar deoarec, fiind o emoție puternică, dacă nu este tratată corespunzător, pot rezulta ȋn consecințe grave asupra sănătății. Conform cercetărilor publicate de American Psychological Association, anxietatea și furia s-au dovedit a fi periculoase pentru sănătate:
cresc vulnerabilitatea la boli, în special la boli respiratorii superioare; compromit sistemul imunitar; cresc nivelul lipidelor; exacerbează durerea somatică și cresc riscul de deces din cauza bolilor cardiovasculare.
Sursa: http://edgeofknown.com/anxiety-in-children-hijacks-emotion-regulation-circuits/
Relaţia furie-anxietate este rareori liniară, şi este dificil de ȋnţeles cum o persoană care evită conflictul sau să se supere, poate fi, de fapt, ȋn interiorul ei, furioasă.
Parte din răspuns este dat de normă, de regulile societății., care, ȋn mod usual nu agreează supărarea, conflictul sau emoţia de furie.
Mulți copii sunt învățați de la o vârstă fragedă că furia este un comportament nepoliticos, nepoliticos, irrational şi condamnabil şi ca reprezintă lipsa controlului. Aceşti copii sunt astfel ȋnvăţaţi că a arăta că sunt supăraţi este condamnabil, şi devin adulţi cu emoţii predominant suprimate, mai ales cele negative, chiar şi cȃnd este sănătos să te opui sau să negociezi o poziţie relaţională.
Când adulților le este frică de furia lor, ei tind să își reprime emoțiile. Dar puteți nega sentimentele doar un timp, deoarece în cele din urmă, toate sentimentele se vor cumula şi vor devein presante. A acționa „ca și cum” situația sau persoana care te şicanează constant sau care nu ţine cont de sentimentele sau existenţa ta nu te-a supărat ȋnseamnă să suprimi starea ta emoțională autentică și să pornești o potenţială cumulare explozivă de sentimente negative personale. Copiii modelează ceea ce sunt învățați acasă, așa că dacă mama sau tata nu și-au ȋnţeles sau exprimat sentimentele negative și reacțiile comportamentale de supărare, lecţia ȋnvăţată de copil este de a-şi suprima şi el emoţiile negative, pȃnă ȋn punctul ȋn care anxietatea de a nu mai simţi că este o persoană poate să ȋi afecteze sănătatea fizică şi emoţională.
Copilul ȋnvată de fapt că sentimentele inconfortabile nu trebuie exprimate, recunoscute sau validate. Acest lucru poate conduce copilul, şi aceste emoţii le putem observa la mulţi elevi, la confuzie, rușine și un sentiment de nedemnitate.
Astfel, sunt copii care nu își pot comunica furia atunci când un coleg bătăuș le aruncă mȃncarea de prânz sau rȃde de acţiuni obişnuite pe care le-au facut; din contra, aceşti elevi se vor gȃndi că tot ei au făcut ceva pentru a provoca acest comportament nedorit şi internalizează impresia că sunt cumva defecţi, astfel dezvoltȃnd o slabă stimă de sine. Dar, desi pare că au gestionat ȋntr-un fel şi au ȋnţeles ȋntr-un fel ceea ce li se ȋntȃmplă, de fapt sentimentele lor de umilință și furie nu dispar doar.
Atunci cȃnd trec la vârsta adultă au ca expresie emoțională adoptarea deprinderilor nesănătoase de a face față, cum ar fi:.
- dependența de aprobarea celorlalți, de alții și de anumite ritualuri personale
- îndoială cronică de sine, dar şi în alții
- a trăi mulțumind pe ceilalți, astfel încât să nu fie respinşi asă cum i-au respins propriii părinţi
- lipsa de încredere în siguranța lumii, în alții și în propria capacitate de a fi de ȋncredere
- hiper-vigilență (atunci cȃnd părinții nu au fost un mediu sigur şi blȃnd cu sentimentele copilului, acesta nu crede că poate să mai aibă ȋncredere ȋn toţi cei din jur.
Este important să ajutăm elevii să ȋşi ȋnţeleagă teama nefondată care poate fi una dintre cele două de mai jos:
1. Dacă ȋţi vei permite să trăieşti furie, există șanse mari de a provoca daune fizice sau psihice ireparabile altora.
2. Nu vei mai fi plăcut sau iubit de cei din jurul tău.
Deși nu există o soluție rapidă sau unică pentru a gestiona furia, specialiştii recomandă cȃteva strategii de gestionare a acestei emoţii :
1. Dă-ţi voie să ȋţi simţi sentimentele. Deoarece nu v-ați învățat să gestionați furia, este important să vă permiteți timpul și spațiul să trăiţi supărarea emoțională. Uneori, scopul nu este să „rezolvi” problema, ci să înveți să stai cu sentimente incomode.
2. Normalizează furia. Furia nu este o emoție „proastă” și poate fi cu siguranță un răspuns adecvat la nedreptate. De asemenea, poate duce la rezultate mai favorabile în cadrul negocierilor din societate, precum și la o motivație sporită pentru a schimba ceea ce nu este în regulă cu viața ta și cu lumea.
3. Evaluează când trebuie să te confrunți și când să te îndepărtezi. Dezvoltarea de limite ferme și coerente te va ajuta să decizi când este înțelept să te afli în fața persoanei sau a situației care te-a supărat sau dacă este cel mai bine să eviți conflictul.
Acordați atenție procesului dvs. de gândire, astfel încât să rămâneți aici și acum. Practicile bazate pe atenție sunt benefice pentru a te prinde înainte de a reacționa printr-o lentilă distorsionată şi exagerată a experiențelor trecute.
Mințile anxioase se simt inconfortabil cu incertitudinea, așa că evitați capcana gândirii catastrofale, a gȃndirii care generalizează, când așteptați un răspuns.
4. Acceptă cu blȃndeţe rănile din copilărie. Aceasta este o cerere dificilă, cu siguranță. Ȋnsă, chiar dacă părinţii au fost hupercritici sau foarte nesuportivi sau duri, totuşi, astăzi, ei nu mai sunt la conducerea propriei tale vieţi. Vizionându-vă doar ca victimă nu vă va permite să vă concentrați asupra punctelor forte sau să vă îndepliniți obiectivele. Consilierea sau grupurile de dezvoltare vă poate ajuta să vă reconstruiţii credințele de bază negative și să vă vindecați de evenimentele trecute.
5. Află că tu ȋnveţi oamenii cum să te trateze. Când ești supărat, ai dreptul la sentimentele tale. Dacă alții nu vă sprijină în modul în care doriți sau aveți nevoie, anunțați-i. Răspunsul dvs. este responsabilitatea dumneavoastră.
Cheia unui management eficient al furiei este să știi să exprimi furia la momentul potrivit, în cantitatea potrivită și la persoanele potrivite.
Aceste recomandări sunt aplicabile ȋn proporţie variabilă după gradul de maturitate al strategiei necesare, elevilor noştri şi cadrelor didactice, ambele categorii avȃnd nevoie de armonie ȋn creştere sau dezvoltarea continua.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· https://www.thewellbeingpharmacist.com/the-colour-of-emotions/
· https://relaxlikeaboss.com/relaxation-techniques/
· https://www.verywellmind.com/anxiety-as-a-secondary-emotion-1393139
· http://edgeofknown.com/anxiety-in-children-hijacks-emotion-regulation-circuits/