STRATEGII PENTRU GESTIONAREA PRE-ADOLESCENŢEI ŞI ADOLESCENŢEI CU ADHD

 Pictures qual2019 dec2019 9

Sursa: https://www.cdc.gov/features/dsyouthmonitoring/index.html

           In dezvoltarea şi creşterea sa, copilul trece prin modificări specifice unor etape diferite:

 - adolescenta (14-20 ani) , acea perioada in care are loc iesirea  copilului din societatea de tip tutelar, familial si scolar si ȋn care se inserează in viata cultural-sociala mai larga a scolii, a comunităţii, a localităţii, dar această lărgire a orizontului este direct dependenta de gradul de integrare a scolii ȋn care ȋnvaţă elevul, in viata sociala.

 

   Adolescenţa este o perioadă de vȃrstă formată din două  etape:

- preadolescenta (14-16 ani), ȋn care se realizează şi se perfectează individualizarea, ca separare de identitatea comună cu a familiei - ȋn această perioadă se stabilesc caracteristicile generale ale constiintei si ȋn mod particular, ale constiintei de sine. Datorită complexităţii acestor procese interne, preadolescenţa este o etapă de mare intensitate, dominată de conflicte interioare, care generează comportamente dificile. Preadolescentul va trece prin comportamente de agitatie si de impulsivitate, prin momente de intense concentrare dar şi de intense oboseală la effort fizic şi psihic, prin momente de neliniste si dificultate.

Ȋn această perioadă se exacerbează exprimarea opiniilor persoanale, argumentativitatea, apare interesul pentru problemele abstracte si de sinteza, apare preferinţa şi dorinţa de a exersa roluri individuale sau sociale ,, interesante”, creşte şi devine deosebit interesul şi ȋnţelegerea lecturi, a materialelor format imagine, video, etc.

Ȋn ceea ce priveşte viaţa socială şi cea emoţională, preadolescentul trăieşte mai nuanţat şi foarte intens experienţele sale afectiv-emoţionale cu familia, cercul de prieteni, mediul şcolar, I se accentuează dorinta de afirmare, şi aderă inflexibil uneori, sau cu entuziasm la anumite valori, acestea putȃnd să se schimbe rapid.

    - adolescenta propriu-zisa ( perioada de vȃrstă 16/18 - 20 ani), este o etapă ce se caracterieaza prin tentarea deseori ostentativă a unor conduit de tip adult, mai complexe şi mai bine nuanţate, şi prin tendinţa la o puternică intelectualizare a tuturor percepţiilor despre sine, ceilalţi şi lume ale adolescentului.

Datorită dorinţei de afirmare socială şi de a trăi un rol adaptat dar şi deosebit, adolescentul cauta mijloace prin care sa fie original si sa apara in ochii celorlalti ca fiind ,,interesant”. De aceea ȋşi exprimă  interesul sau ȋşi asumă ȋn mod neechilibrat anumite responsablitati; aceasta fiind semne ale proceselor sale interne, ȋn care individualizarea ca persoană si constiinta de sine ca particularizare umană, devin mai complexe şi mai vitale.

Adolescentul va exprima ferm preferinţe personale, le va argumenta nuanţat şi convingător; de mare importanţă ȋn această perioadă sunt principiile, cum ar fi cele de demnitate, de datorie şi de onoare.

Ȋn ceea ce priveşte părinţii pre-adolescenţilor, majoritatea își epuizează toate istoriile de dificultate datorate rezistenţei copiilor atunci când copiii lor intră în adolescența dificilă. Diferitele perspective ale problemelor părinților și adolescenților au fost studiate cu atenție; cu toate acestea, încă ne lipsește un răspuns concret la o întrebare importantă - Sunt pre-adolescenţa şi adolescenţa propriu-zisă o ȋncercare dură pentru copii sau pentru părinți? Se poate vorbi doar pentru fiecare persoană ȋn parte, în astfel de situații.

După anumite opinii, adolescenţa este un fel de neclaritate plăcută pentru unii copii, ceea ce nu înseamnă că adolescenții nu suferă deloc, pentru că au parte de suferinţă moral-emoţională ȋn formarea profilului lor emoţional. Totuși, poveștile de la părinți indică, de obicei, că ȋntȃmplările adolescenții lor sunt foarte supărătoare.
Insă realitatea este că narațiunea unui părinte despre viața adolescentului său poate fi influențată foarte mult și de alți factori din istoria de viaţă individual a părintelui. Astfel, părinților divorțați le este deosebit de greu să-și crească adolescenții într-un mod pașnic. În plus, conform cercetărilor, părinții care nu au niciun interes sau hobby-uri în afara casei nu se pot concentra pe responsabilitățile parentale sau că, dacă o mamă și o fiică trăiesc doar ele singure, conflictele dintre ele sunt mai intense. Vremuri ca acestea necesita o bună capacitate de auto-reflecție sau sprijin psihologic.


Există, de asemenea, un alt aspect care implica factor ice ţin de caracteristicile adulţilor: copiii pot fi o binecuvântare pentru părinții sau cadrele didactice cu cu o stimă de dine scăzută sau medie, dar se pot dovedi a fi un o grea incercare pentru adulţii care au o imagine de sine exacerbate, care au nevoie să se simtă importanţi ȋnainte de orice. De ce? Pentru că pre-adolescenţii şi adolescenţii au un mod aparte de a arăta adultului o ,,oglindă” atunci când  se așteaptă cel mai  puțin. În cuvinte simple, ei îți vor spune exact ce este corect și greșit cu tine.


Vor intra şi vor genera adevărate ,,bătălii ale nervilor”, de stres: adolescenții vor provoca autoritatea părinților sau a profesorilor lor pentru a-și impune individualitatea asupra adulților. Neînțelegerile create datorită acestei tensiuni la domiciliu duc la stres și aici părinții suferă cel mai mult, pe cănd adolescenții vor râde în fața stresului.
Puterea ego-ului – un factor strategic: părinții şi cadrele didactice au nevoie să ȋnveţe să-şi gestioneze simţul importanţei şi să cedeze o anumită putere copiilor. La un moment dat, adulții trebuie să își dea seama că aceşti copii trebuie să aibă anumite aspecte ale vieții lor trăite fără ei sau altfel decȃt consideră ei că trebuie.
Ellen Galinksky ȋntr-un sondaj (,,Ask the Children”) a peste 1.000 de copii din clasele de la a III-a până la clasa a-XII-a12,  le-a cerut participanților să-și noteze părinții. Copiii din clasele a șaptea până la a XII-a și-au evaluat părinții mai puțin favorabil decât copiii mai mici.
Incălcarea individualităţii – un aspect riscant: copiii nu au obiecții atunci când părinții lor încearcă să pună în aplicare valorile morale și convențiile societale pentru că știu că este corect să învețe strategiile existenţei dar vor reacționa puternic când părinții vor încerca să reglementeze aspectele mai personale ale vieții lor.
Viața în zona de pericol – un aspect de monitorizat: ȋnn prezent, adolescenții se confruntă cu prea puține pericole pentru a ȋnvăţa despre neutralizarea riscurilor. Deci, atunci când adolescenții își doresc emoția, vor crea situații periculoase pentru a-și satisface pofta. Găsirea activităților pozitive în aer liber pentru adolescenți îi poate ajuta să își folosească energia intensă în moduri productive. Dincolo de toate lucrurile cunoscute creșterea adolescenților este și va rămâne o muncă stresantă. Vestea bună este că această perioadă va trece în cele din urmă iar adolescenţii se transformă în adulți maturi în viitor.

Conform lui Ann Douglas, părinții se pot simți respinși
Poate fi dificil pentru părinți să-și vadă copiii retrăgȃndu-şi afecţiunea faţă de ei ȋn anumite momente, spune ea, mai ales dacă o iau personal. Însă părinții ar trebui să înțeleagă că, deși s-ar putea simți respinși, copiii pot dori totuși o relație și o legătură, întrucât „își întind aripile”.
Douglas sugerează părinților să mențină liniile de comunicare deschise și să anunțe adolescenții că sunt iubiți și acceptați necondiționat. Ea adaugă că este ușor să reacționați excesiv la situații, dar sugerează părinților să nu se grăbească să judece și să le ofere adolescenților lor beneficiul îndoielii.
,,Ai încredere în radarul tău, părinte”, recomandă autoarea cărţii Parenting prin furtuna.
Normele de bază sunt bune, spune Douglas. Sfătuiește să nu se permită telefoanele mobile la masa de cină, astfel încât membrii familiei să poată discuta, dacă se doreşte. Dincolo de asta, Douglas spune că părinții își cunosc cel mai bine copiii și dacă observă că ceva nu este în regulă, ar trebui să acționeze în acest sens. Adolescenții pot fi nefericiți, letargici, nu sunt interesați de activitățile lor obișnuite. Acestea sunt semne de avertizare și în funcție de gravitatea simptomelor, părinții pot dori să solicite ajutor profesional pentru adolescenți.

Lucrurile devin şi mai dificil de gestionat atunci cȃnd adolescentul are o tulburare de atenţie, sau ADHD.

Deseori este necesar să se ia ȋn considerare asocierea strategiilor pedagogice cu utilizarea unui medicament ADHD, şi de obicei este benefic ca părinții să recompenseze adolescentul cu o mica sumă de bani pe zi, dacă este nevoie, aceştia avȃnd nevoie să aibă viaţă socială moderată ȋn relaţiile lor de prietenie.  Școala medie și perioada liceului  cer solicită mult mai mult elevii cu ADHD pentru funcţiile psihice de tipul: auto-organizare, managementul timpului, auto-monitorizare și alte funcții executive în viața de zi cu zi. 

 Aceste etape ale educației fac ca elevul să interacționeze cu mai mulți profesori și alte cadre școlare și studenți, adesea cu o structură și supraveghere mult mai mică decât au fost furnizate în școala elementară.  Din toate aceste motive, medicamentele ADHD pot fi necesare pentru a ajuta la controlul simptomelor ADHD în toată ziua de stat la școală și pentru a îmbunătăți funcționarea școlii dincolo de doar metodele comportamentale optimizate.  Combinația de tratamente (comportamental pedagogic şi medicamentos) este mult mai probabil să conducă la o experiență educațională de succes pentru studentul cu ADHD decât dacă va aborda singur, fără suport,  experienţa şcolară. 

Uneori este util să existe o persoană adultă la şcoală, cu rolul desemnat de ,,Antrenor” sau „Mentor”, care va oferi 15 minute pe zi pentru a ajuta adolescentul.  Această persoană oferă trei verificări ale responsabilităților ale studentului în fiecare zi școlară. 

Denumind aceasta ,,Metoda de coaching în școală”, ea  funcționează astfel:

  1. Biroul antrenorului este „vestiarul” studentului.  Acesta este locul în care adolescentul merge (primul lucru pe care ȋl face) dimineața, la prânz, după școală și chiar între unele ore de clasă, mai degrabă decât să meargă la un vestiar.
  1. Antrenorul programează cel puțin trei verificări de 5 minute în fiecare zi școlară. 
  1. Adolescentul trebuie să meargă la antrenorul său la acea oră programată pentru revizuirea zilei de școală, să-l ajute la a rămȃne organizat, să monitorizeze sarcinile pentru teme pe o foaie de sarcini, să urmărească comportamentul elevului printr-o fişă raport de comportament zilnic și să îi ofere elevului un discurs motivațional  pentru a trece prin ceea ce trebuie să facă lă şcoală, pȃnă la următorul control. 
  1. Așadar, la începutul zilei, studentul ia contact cu Antrenorul, primește o nouă fişă de raport de comportament, primește o foaie de înregistrare a sarcinilor pentru teme (dacă nu se folosește un calendar sau un planificator de zi în acest scop), ȋşi organizează cărțile  pentru cursurile următoare înainte de prânz și ascultă o discuție motivațională.
  1. La prânz, adolescentul se întoarce în vizită la Antrenor.  Antrenorul inspectează și discută ce se află pe fișa raportului de comportament din evaluările profesorului de dimineață.  Antrenorul trece în revistă și foaia de sarcini pentru teme.  Și atunci Antrenorul îl ajută pe elev să organizeze cărțile și materialele necesare pentru cursurile viitoare și oferă încurajare pentru orele de după-amiază. 
  1. Elevul ia contact cu Antrenorul la sfârșitul zilei școlare pentru o revizuire a fișei de raportare a comportamentului, fișa de sarcini, ajutor cu organizarea materialelor cu care trebuie să se întoarcă acasă pentru a face temele și orice discuții suplimentare despre problemele care au apărut.  de-a lungul zilei. 

Chiar dacă nu este alocat un astfel de antrenor, elevii cu ADHD pot beneficia în continuare de utilizarea fișelor de atribuţii zilnice pentru înregistrarea temelor.  Adolescenții pot beneficia, de asemenea, de utilizarea unei fişe de comportament școlar zilnic sau săptămânal. Când elevul poate evolua timp de două săptămâni fără evaluări negative, atunci poate trece la utilizarea fişei ca formă de autoevaluare.

 Păstrați un set suplimentar de cărți acasă, în cazul în care elevul uită manualele necesare pentru o temă pentru acasă în acea seară.  Părinții pot lăsa o solicitare la biroul școlii pentru aceste cărți în plus și le pot returna la sfârșitul anului. 

Permiteți adolescenților ADHD să utilizeze abilități de tastat  pentru sarcini scrise, mai degrabă decât scris cursiv, dacă scrisul de mână este o problemă pentru adolescenți, deoarece poate fi pentru mulți dintre ei. 

Permiteți adolescentului să înregistreze digital prelegerile din clasă astfel încât să poată asculta înregistrarea mai târziu când studiază.  Înregistrarea îi ajută pe elevi să înregistreze tot ceea ce aud, spun și să scrie și să lege înregistrările audio cu notele lor. Elevii pot găsi cele mai multe  informații importante din prelegeri.

Un  aspect carcateristic vȃrstei este aprecierea recompenselor, ai ales cele financiare. Pur și simplu spus, părinții își plătesc adolescentul pentru notele pe care le aduc acasă la orice temă sau examen.  Adolescenții adoră banii, așa că acesta este un stimulent excelent pentru a merge mai bine la școală.  De exemplu, pentru fiecare lucrare adusă acasă cu nota peste şapte. părinții adaugă o sumă modică la alocația pentru adolescenți, pentru fiecare notă sub şapte, adaugă mai puţin şi tot aşa. 

 Dacă deja plătesc adolescentului o indemnizație, atunci cu siguranță, pot alinia această alocație cu un program de răsplată ca acesta pentru a răsplăti munca lor școlară îmbunătățită. 

Amintiți-vă să programați orele mai mai grele dimineața târziu sau ȋn orele de după-amiază devreme.  Adolescenții nu sunt pe același ciclu de trezire (ritm diurn) ca și copiii odată ce intră în pre-adolescenţă.  Adolescenții sunt probabil să descopere că sunt mai atenți mai târziu dimineața decât la sosirea de dimineată devreme la școală.  Așadar, țineţi cont de acest lucru atunci când programaţi cursuri pentru un adolescent cu ADHD. Alternaţi ore obligatorii sau dificile, cu ore elective sau mai plăcute pe parcursul zilei, când este posibil. 

 Nu dați, dacă există, mult timp suplimentar la testele cronometrate - există puține dovezi sau nicio dovadă că a da timp suplimentar ajută în mod special cazurile de ADHD;  toată lumea beneficiază de puțin timp suplimentar, cum ar fi 10 minute în plus pentru a face un test.  Dar este mai bine ca un adolescent cu ADHD să facă testul într-o setare de testare fără distragere și să utilizeze o metodă numită „timpul ceasului”.  Aceasta implică utilizarea unui cronometru plasat pe biroul elevului.  Elevului i se permite aceeași perioadă de timp pentru testare ca și celorlalţi elevi.  Însă, în orice moment, elevul poate opri cronometrul şi face o scurtă pauză (un minut pentru a face  întinderi, a obține un pahar cu apă etc.), după care se întoarce la test și repornește cronometrul.  Elevul poate face acest lucru de câte ori simte nevoia să facă acest lucru în timpul testului. 

Acest lucru va duce la acordarea de timp suplimentar studentului cu ADHD ca produs secundar al metodei.  Dar acordarea de timp suplimentar nu este soluția sau ingredientul esențial, ci este ȋmpărţirea prin această metodă, a testului în bucăți de muncă mai scurte și lăsând adolescentului cu ADHD posibilitatea să aibă pauze dese și să-și facă ritmul la examen. 

Permiteți adolescenților cu ADHD să asculte muzică prin mașini sau căști, la un nivel de volum liniștit sau rezonabil, în timp ce lucrează la birou, studiază sau în timpul temelor.  Cercetările arată că acesta beneficiază de atenție și de productivitate în timp ce lucrează în comparație cu studiul silențios sau perioadele de lucru.

Oferiți-i adolescentului un program scris ca fișe de revizuit și de studiu pentru fiecare oră, , cereți ca adolescentul cu ADHD să se angajeze să ia notițe în clasă și să citească pentru a-l  ajuta să acorde atenție.  Învațaţi-l pe adolescent un sistem simplu pentru a stimula înțelegerea lecturii în timp ce studiază sau face temele. 

  1. Cercetează materialul alocat temei. 
  2. Revizuieşte sau schiţează întrebărie la care trebuie să răspunzi, apoi pentru fiecare alineat. 
  • • Citește. 
  • • Recită ce este important să ȋţi aminteşti
  • • Scrie pe hartie. 
  • • Apoi revizuieşte ce a fost scris. 
  • • Fă din nou acest lucru după fiecare nou paragraf. 

Alte metode:  

- metoda tutoratului ȋntre colegii în clasă pentru adolescenți

- „Studiază cu un amic” după școală

- Găsiți colegi de clasă de după orele de şcolă:  elevii pot schimba numerele de telefon, e-mail, etc. pentru a se contacta dacă pierd sau le lipsesc fișele de teme. 

- Solicitați adolescenților să participe la ședințele de ajutor educational după școală ori de câte ori este disponibil sau să acceptaţi unele şedinţe intentional programate, dacă nu sunt oferite în mod obișnuit studenților.  Dacă motivația de a face acest lucru este o problemă pentru adolescentul cu ADHD, a se vedea dacă părinții pot instaura o recompensă financiară pentru acest lucru, ca în sistemul recompense pentru ȋmbunătăţirea notelor menționat anterior. 

- Programaţi reuniuni de părinți-profesori de revizuire a progreselor  adolescentului la fiecare lună

 

 

 

BIBLIOGRAFIE ŞI RESURSE WEB