Pornind de o lucrare postdoctorală a unui medic, psihobiolog (dr. Sally Rogers, profesor de psihiatrie la Institutul Davis MINDS, Universitatea din California) membră a unui grup de cercetători de la Developmental Psychobiology Research Group din Denver şi cu ajutorul  unor medici şi terapeuti in domeniul psihologiei clinice (dr. Dawson Geraldine, director al departamentului ştiinţific de la Autism Speaks şi prof. de pshiatrie la Universitatea Carolina de Nord, şi dr. Vismara Laurie, cercetător la Institutul Davis Mind al Universităţii din California), s-a elaborat metodologia şi teoria intervenţiei  ESDM – Early Start Denver Model, Modelul Denver de Intervenţie Timpurie (MDIT)

             Acest model de interventie este destinat a fi utilizat de părinţi şi de către toate tipurile de aparţinători ai copiilor, ȋn ansamblu, inclusiv  membrilor familiei extinse, tutorilor legali şi altor persoane care au grijă de un copil cu TSA (tulburări din spectrul autist). Modelul s-a finalizat ȋntr-o carte cu specific aplicat, publicata sub semnătura celor trei autoare ȋn anul 2012  ȋn Statele Unite ale Americii şi tradusă şi ȋngrijită ȋn limba română de către Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România ȋn 2013, sub denumirea ,, Intervenţia timpurie la copilul cu autism. Folosirea activităţilor zilnice pentru a-i ajuta pe copii să relaţioneze, să comunice şi să ȋnveţe”.

 

,,Scopul acestei cărţi este a le oferi părinţilor ca tine şi celorlalţi oameni care ȋţi iubesc copilul şi au grijă de el, instrumentele şi strategiile care să-l ajute să păşească, pe cât de curând posibil, pe drumul dezvoltării pozitive.” (op.cit., pag.11)

            Prin urmare, acest model de intervenţie este destinat inclusiv profesioniştilor din sistemul de ȋnvatamant, data fiind simplitatea eficienta si pragmatismul activitatilor, cu alte cuvinte, un model util in managementul comportamentelor din spectrul autist care se pot manifesta in clasa de elevi.

        Modelul Denver de educatie timpurie (MDTI)  a fost elaborat cu scopul de a:

- sustine relatiile dintre parinti si copii, dintre copii şi persoanele de ȋngrijire sau care se ocupă de educaţia copilului cu TSA
- ajuta pe parinti si celelalte categorii de persoane care lucreaza cu copilul sa dezvolte posibilitati de invatare prin:  jocuri simple – interactiuni de comunicare in timpul procesului de   ingrijire – interconexiuni amuzante in timmpul rutinei zilnice, respectiv ȋn timpul proceselor educaţionale, motiv pentru care conţine o serie de informaţii utile cadrelor didactice care au in clasa de preşcolari/ şcolari copii cu manifestări din spectrul TSA.
                                                
  Conform cercetării autoarelor MDTI, ariile in care majoritatea copiilor cu TSA se confrunta cu dificultati sunt:
- atentia acordata celorlalti
- folosirea zambetelor sociale
-faptul de a-si astepta randul si de a se implica in jocuri sociale
- folosirea gesturilor si a limbajului
-imitarea celorlalti
-coordonarea atentiei (fixarea privirii) asupra celorlalti
- folosirea jucariilor in mod tipic
cele mai problematice comportamente care pot apărea fiind: - comportamente autoagresive
                                                                                                 - comportamente de autostimulare

Un program de interventie timpurie eficient se stabileste in functie de varsta copilului:
0-3 ani- copilul urmeaza sedinte cu specialist si parintii colaboreaza cu furnizorul de servicii (centrul de terapie) pentru a dezvolta un plan de servicii de familie individualizat (PSFI)
- peste 3 ani- copilul beneficiaza de evaluare, si de plan de educatie individualizat (PEI) realizat in colaborare inspectorat scolar – pedagog-psiholog
- in atentia familiilor se aduce, prin cercetare si studii de specialitate centrate pe vulnerabilitatea unei astfel de familii ( in care se afla un copil cu TSA), sa foloseasca servicii de supraveghere si ingrijire a  copiilor pe termen scurt (servicii de respiro, asigurate ȋn România ȋn centrele specializate de terapie), timp in care  membrii familiei sa poata beneficia de putin timp liber departe de rutina zilnica a ingrijirii unei persoane cu dizabilitati.

- un alt obiectiv al cadrelor didactice, similar cu cel propus de autoare parintilor unui copil cu TSA este acela de a forma abilitati la copiii neurotipici (fara tulburari de dezvoltare, TSA, etc.) din clasa sau din familie care sa ii ajute sa interactioneze cu un copil cu TSA.

Autoarele propun un model de interventie in pasi progresivi, pentru fiecare competenta si modalitate de interactiune, dupa cum urmează:

Prima arie in care copilul cu TSA intampina dificultati este: I. Captarea atentiei copilului fata de oameni, o abilitate de achiziţionat, ȋntrucât atenţia este un instrument esenţial pentru copii, aceştia ȋnvăţând prin atenţia lor la mediul ambiant şi la oameni:

Pasul 1- Identifica ce anume se afla in raza de atentie a copilului
Activitati: Da-ti seama ce-i place copilului
 Pasul 2- Intra in ,,scena”, ia-ti ,,pozitia” in primire
Activitati: Descopera pozitii care te plaseaza in centrul atentiei lui  - profita de timpul meselor, pauzelor
Pasul 3 –Elimina concurenta (influenta factorilor distractori)
Activitati: observa elementele care ii pot distrage atentia si gestioneaza efectul lor
Pasul  4- Identifica zona de confort social a copilului
Activitati: invata semnalele transmise de copil despre ce inseamna pentru el o apropiere confortabila si apropie-te pana la granita acestei zone de confort social
 Pasul 5 – Alatura-te copilului, urmarindnd ghidajul copilului, vorbindu-le sau intrand in activitatea pe care copilul o face deja
Activitati: foloseste ascultarea activa – nareaza catre copil, spre exemplu: ,,este o masina” ( sau, spre exempli, ,,este o carte”)– apoi ofera ajutor activitatii copilului cu obiectul– imita actiunile copilului – amesteca si combina ascultarea cu nararea cu ajutorul si cu imitarea

II. Descopera zambetul (zâmbetul este un indicator şi un liant al interacţiunii sociale, pe deasupra amuzamentul este un vehicol facilitator al ȋnvatarii şi al construirii si consolidarii relatiilor, si un mod de a obţine recompense sociale):

Pasul 1: Descopera ritmul activitatilor sociale senzoriale. acestea il invata pe copil ca trupurile si fetele oamenilor ,,vorbesc” si ca oamenii pot trimite si primi emotii.
Activitati: alege o activitate puternic senzoriala  Sarit, invartit prin aer, rotit, jocuri cu degetele, cantecele, fizionomii si sunete amuzante, etc.de preferat jocuri fara obiecte) si copilul va descoperi zambetul

 Pasul 2: Construieste repertoriul pentru copil si perfectioneaza activitatile cu el, respectand ce ii place si ce nu
Activitati: da dovada de creativitate in definirea si diversificarea repertoriului social sensorial si ofera copilului ocazia sa raspunda sau sa ceara ca mai vrea. Obiectele pot fi introduse doar pentru a sustine activitatea sensoriala, deci trebuie manevrate doar de persoana care lucreaza sau interactioneaza cu copilul, pentru ca i-ar distrage atentia copilului– cum ne dam seama cand sa folosim obiecte in activitatile sociale senzoriale – foloseste alternativ activitatile sociale, senzoriale si jocul cu obiecte, astfel incat copilul sa treaca progresiv de la amuzament la a se juca spre exemplu cu culori, masini, etc.
Pasul 3: optimizeaza nivelul de energie al copilului pentru invatare
Activitati: invata sa diminuezi intensitatea unei activitati atunci cand copilul cu TSA este suprastimulat, uneori chiar datorita faptului ca ii place o activitate, astfel, ca sa nu intre intr-o criza de frustrare; poti face gesturile din ce in ce mai lent sau cantandu-i un cantec de calmare, etc.

De asemenea, se pot gasie modalitati de a energiza un copil cu TSA substimulat (care pare inert, pasiv, neinteresat, fara reactie, etc) prin a-l misca mai ferm, a folosi obiecte care creaza sunete mai puternice, a folosi volum vocal mai mare, a face actiuni cu ritm sustinut cu copilul.

III. Construirea interactiunilor de tipul inainte-inapoi (faptul de a-si astepta randul si de a se implica in jocuri sociale)

Aceasta este o abilitate importanta deoarece  capacitatea de a coopera si interactiona in relatiile de tipul ia-şi-dă şi ȋn care ȋşi aşteapă rândul este extrem de semnificativă ȋn formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de integrare şi inserţie socială.
Pasul 1: Insuseste-ti structura –cadru in patru parti a activităţilor comune care presupun asteptarea randului
Activitati: structura cadru are 4 elemente:

- initierea (educatorul alege jucăria şi ȋncepe să o manevreze),

- tema ( celalalt – copilul - se implica si incep amandoi sa se imite, sa faca ceva impreuna si sa isi astepte randul),

- variatiile (educatorul vine cu mici schimbari in  joc, pastrand structura de asteptare a randului, in timp ce rolurile se schimba),

- incheierea (tranzitia spre o noua activitate, pe masura ce interesul copilului se pierde, se incheie jocul, se trece la altceva)
 Pasul 2: Incepe punerea in practica – inceputul implica demararea activitatii comune
Activitati: alege jucarii sau obiecte care iti vor fi utile in demararea activitatii si vor sugera tema jocului
Pasul 3: stabileste tema
Activitati: numeste obiectele si actiunile atunci cand iti vine randul la joc
Pasul 4: elaboreaza activitatea comuna. Adauga variatii (poti numi obiectul, ex.  ,,creion”, poti numi actiunile, ex. ,,deseneaza” cand iti vine randul)
Activitati: incearca diferite modalitati de elaborare si diversificare a temei
Pasul 5: finalizeaza activitatea curenta si fa trecerea la activitatea urmatoare
Activitati: mentine un parteneriat echilibrat pe masura ce incheiati, si fa trecerea spre alta activitate
Pasul 6: creaza activitati comune in timpul rutinelor zilnice pentru a stimula diferite zone ale dezvoltarii
Activitati: concepe structura unei activitati commune in cadrul programului zilnic cu copilul

IV. Importanta comunicarii non-verbale (folosirea gesturilor si a limbajului)

O abilitate normala la copiii fara tulburari de dezvoltare, limbajul nonverbala ajuta copiii sa interpreteze  gandurile, sentimentele si interesele altor persoane si ii ofera o modalitate de a se exprima, la copiii cu TSA neexistand constiinta faptului ca are loc un proces de comunicare intre corpuri, ochi, ganduri, sentimente, etc. Autoarele modelului MDTI recomanda pasi pentru ca un copil cu MDTI sa devina un comunicator mai activ, asumandu-si  mai multa responsabilitate in a-si comunica interesele, necesitatile si sentimentele.

Pasul 1: fa mai putin astfel incat copilul tau sa faca mai mult
Activitati: gaseste o cale sa incurajezi copilul sa comunice mai mult, de-a lungul zilei ( exemplu: joc cu jucarii, activitate cu cartea, sarcini gospodaresti, etc.)
Pasul 2: Asteapta putin sa comunice mai semnificativ ca vrea ceva, cautandu-i contactul vizual sau cu vocalizare
Activitati: rezolvarea problemei pentru a preveni / minimiza frustrarea copilului: daca incepe un gest il continui, daca nu face nimic, poti lua un obiect favorit si sa i-l intinzi doar pana la jumatatea distantei dintre voi
Pasul 3: creaza cat mai multe oportunitati practice
Activitati: retine-te in mod creativ inainte de a da lucruri copilului – alege anumite gesturi pe care sa le invete (spre exemplu in fiecare dimineeata exagereaza salutul cu mana), sa il stimuleze sa ceara; creaza  tentaţii de comunicare
  Pasul 4: insista
Activitati: fa astfel incat lucrurile sa fie usoare pentru copilul
Pasul 5: pozitioneaza-te astfel incat sa-i fie usor si atrage-i atentia prin sunete, cuvinte si gesturi (exemplu, plimband degetul pe o pagina si citind sau scotand sunete asociate imaginilor)
Activitati: gaseste moduri de a te pozitiona fata in fata cu copilul si pune obiectul dorit intre voi

Activitati pentru a spori intelegerea de catre copil a altor comunicari nonverbale

Pasul 1: exagereaza-ti gesturile
             Pasul 2: adauga pasi previzibili

Activitati:  pregatire-tema-variatie
             Pasul 3: acorda ajutorul necesar cand copilul incepe sa imite  

Sursa: Rogers, Sally; Dawson, Geraldine; Vismara, Laurie, (2012),  Intervenţia timpurie la copilul cu autism. Folosirea activitor zilnice pentru a-i ȋnvăţa pe copii să relaţioneze, să comunice şi să ȋnveţe. Modelul Denver de Intervenţie timpurie, Publicaţie Autism Speaks, pag. 181-182

V. Imitarea celorlalti (ajuta copilul sa invete prin imitatie)
 Pasul 1: imitarea sunetelor
Activitati: sporeste sunetele copilului prin ecou – canta cantece si joaca-te, folosind cuvinte care rimeaza si jocuri care implica degetele
 Pasul 2: imitarea actiunilor cu obiecte
Activitati: foloseste jucarii sau obiecte perechi (identice sau foarte asemanatoare) sau cu piese multiple pentru a-ti invata copilul sa imite actiuni noi, repede si usor – foloseste seturi duble de jucarii sau obiecte

Pasul 3: imitarea gesturilor cu mana si a miscarilor corporale / faciale
Activitati: invata-l pe copil sa imite miscarile cu degete in timpul jocurilor si cantecelor care implica actiuni
Pasul 4: imitarea si extinderea actiunilor
Activitati: adauga varietate
Pasul 5: includerea jocurilor de imitatie in cadrul activitatii comune
                           E timpul pentru joaca (folosirea jucariilor in mod tipic)
 Pasul 1: pregateste-l pentru activitate independenta
Activitati: limiteaza nr. de obiecte accesibile copilului – aseaza obiecte presabilite pe un raft, nu le lasa pe toate

Pasul 2:  paraseste treptat rolul de partener de joc

Pasul 3: descreste ajutorul in fazele de initiere si de finalizare / transfer

Pasul 4: schimba jucariile sau obiectele in mod frecvent, cand copilul e in pauza
Pasul 5: departeaza-te de copil cand capata independenta in manipularea in joc a jucariilor

                 Sa ne prefacem (folosirea jucariilor in mod tipic)
 Pasul 1: invata-l abilitati de joc conventional, ,,imaginar” sau functional
Activitati: invata copilul sa foloseasca obiecte reale in timpul jocului functiona

Pasul 2:  anima papusi, animale de jucarie, materiale educationale de la clasa
Activitati: papusile executa actiuni umane, creionul vrea sa scrie, etc.

Pasul 3: treci de la imitatie la jocul simbolic spontan  sau la actiunea spontana

Activitati: lasa copilul sa conduca in cadrul jocului spontan iar tu urmeaza

Pasul 4: invata-l pe copil substitutii simbolice
Activitati: ajuta copilul sa invete sa creeze obiecte imaginare ( pretinse) in cadrul jocului simbolic – ajuta copilul sa inteleaga rolul atribuit (obiectelor invizibile, spre exemplu ,,avionul” in gestul cu mana de a plana ca avionul)

Pasul 5: dezvolta combinatiile simbolice

Activitati: combina actiuni de joc simbolic in ,,scene de viata” – utilizeaza jocul simbolic pentru a-l ajuta pe copil in experiente de viata reale

VI. Limbajul

Pasul 1: dezvolta vocabularul de sunete al copilului
Activitati: imagineaza-ti ca sunetele sunt cuvinte si repeta sunetele pe care le emite copilul

Pasul 2:  creaza jocuri vocale cu sunetele pe care le emite copilul

Activitati: foloseste o activitate zilnica drept oportunitate de a emite sunete pe care copilul le face in mod obisnuit

Pasul 3: mareste numarul de oportunitati ale copilului de a asculta si de a raspunde la sunetele produse de ceilalti

Activitati: mareste numarul oportunitatilor in care copilul este expus la sunete care nu au legatura cu vorbirea propriu-zisa – mareste numarul oportunitatilor in care copilul aude cuvinte

Pasul 4: vorbeste-I copilului intr-un mod care sa-I stimuleze dezvoltarea limbajului
Activitati: foloseste un limbaj putin mai complex decat al copilului

 Pasul 5: insoteste gesturile cu sunete

Activitati: alege un gest si un cuvant pe care copilul le utilizeaza frecvent si modeleaza-le impreuna cu el – adauga sunete sau cuvinte simple la gesturile pe care le face copilul – in cazul in care copilul scoate sunete insa nu adauga cuvinte la gesturi, adauga tu aproximari de cuvinte (substantive sau verbe) la sunetele copilului.

Alte abilitati ce pot fi dezvoltate prin MDTI sunt invatarea schemei comportamentale comportament – consecinta- recompensa (ACCS-ul invatarii in modelul MDTI),  construirea limbajului expresiv, etc.

De-a lungul paginilor, autoarele Modelului Denver au inserat modele concrete si exemple de comportamente ale copiilor si de interventie si modelare a acestora, ceea ce transforma cartea intr-un instrument valoros atat pentru parintii copiilor cu TSA cat si pentru educatori, ȋnvăţători şi cadre didactice:

 

Sursa: Rogers, Sally; Dawson, Geraldine; Vismara, Laurie, (2012),  Intervenţia timpurie la copilul cu autism. Folosirea activitor zilnice pentru a-i ȋnvăţa pe copii să relaţioneze, să comunice şi să ȋnveţe. Modelul Denver de Intervenţie timpurie, Publicaţie Autism Speaks, pag.347

                         BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB

·         Rogers, Sally; Dawson, Geraldine; Vismara, Laurie, (2012),  Intervenţia timpurie la copilul cu autism. Folosirea activitor zilnice pentru a-i ȋnvăţa pe copii să relaţioneze, să comunice şi să ȋnveţe. Modelul Denver de Intervenţie timpurie, Publicaţie Autism Speaks, traducere Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – ANCAAR, Edit. ANCAAR, Bucureşti, 2013

·         Jonnes, A. (1998), 104 activities that build: self-esteem, teamwork, communication, anger management, self-discovery, coping skills; Lusby: Rec Room Publishing inc.