Sursa: https://www.infosysconsultinginsights.com/2018/09/21/applying-cognitive-building-blocks-to-complaint-management/
Datorita creşterii fulminante si dinamicii rapide a fluxului informational, cadrul didactic se află ȋntr-o continua căutare de strategii cȃt mai eficiente pentru a ajuta educabilii ȋn procesul de ȋnvăţare.
Indiferent dacă suntem „conștient” sau nu, învățarea cognitivă a jucat un rol imens în dezvoltarea noastră, încă de când eram copii care abia învaţă să meargă. Învățăm în principal prin interacțiunile cu ceilalți, experiențe, prietenii, sentimente și nu încetăm să învățăm decât în ziua în care creierul ȋşi opreşte activitatea. Modul în care am fost crescut de părinți, familie și alți adulți definește cine suntem și de ce facem lucrurile ȋntr-un anumit mod şi nu ȋn altul. Rolul esențial pe care creierul îl joacă în educație a fost utilizat deseori ȋn mod eronat, desi ȋnțelegerea modului în care funcționează creierul ne poate ajuta să învățăm mai eficient. La şcoală putem fi supra solicitaţi cu informaţii de către cadrele didactice, apoi studiem și memorăm aceleași informații acasă. Memorizarea, repetarea, memorarea, repetarea este un process frecvent ȋntȃlnit ȋn ȋnvăţare, dar nu este cel mai eficient mod de a învăța.
Memorarea mecanica a faptelor sau formulelor nu ajută elevul să înțeleagă cum să utilizeze informațiile pe care le-a învățat sau să le aplice în situații noi. Este amintirea informațiilor fără a-i da un sens mai profund, ceea ce face imposibilă învățarea. Felul în care înveți modelează cine ești ca persoană, mai ales pe un copil. În ciuda cercetării educaționale pe care o avem în ceea ce privește învățarea cognitivă, aceasta nu este încă mereu aplicată în clasă. Trebuie să folosim știința şi procesele creierului pentru a găsi cele mai bune strategii de învățare pentru stilul de învățare al fiecărui elev și să instruim educatorii despre cum să le implementăm.
Termenul „cognitiv” se referă la „cogniție” (dicționarul Oxford:„acțiunea sau procesul mental de dobândire a cunoștinței și înțelegerii prin gândire, experiență și simțuri.” Iar dicționarul Webster definește învățarea ca „dobândirea de cunoștințe sau abilități prin experiență, studiu sau prin predare.” Teoria învățării cognitive unifică aceste două concepte și descrie procesele care colaborează la prelucrarea informațiilor, care se iniţiază o data cu intrarea senzorială (prin văz, auz, kinestezie, etc. (toate căile senzoriale utilizate de elev sau stimulate de cadrul didactic ȋn activitatea de predare) , trece prin sistemul cognitiv și găsește răspunsul.
Creierul și funcțiile sale cognitive sunt sistemul carene modelează învățarea și, pe măsură ce am evoluat, am învățat noi abilități și concepte care ne-au ajutat să atingem noi praguri de învățare. Ca indicator al complexităţii sale ȋncă neȋnţelese de ştiinţele neurocognitive, creierul nu a devenit mai avansat; am perfecționat doar cum îl folosim. Pe măsură ce ființele umane au evoluat și avansat, am învățat din ce în ce mai multe informații, abilități și idei care ne-au ajutat să devenim mai inteligenți. Cu toate acestea, creierul nu a devenit mai sofisticat pe măsură ce am avansat în timp, ci mai degrabă, am schimbat modul în care învățăm. Cu cât oamenii de știință învață mai multe despre creier, cu atât este mai ușor să profităm de modul în care funcționează și de caracteristicile acestuia care să ne ușureze învățarea.
Învățarea cognitivă este un mod de învățare care îi ajută pe elevi să-și folosească creierul mai eficient.
Această metodă de învățare este activă, constructivă și de lungă durată. Încurajează elevii să se implice pe deplin în procesul de învățare, astfel încât învățarea, gândirea și amintirea să devină mai ușoare. Învățarea cognitivă nu se referă la memorare sau repetare. Este vorba despre dezvoltarea unei înțelegeri adevărate; este vorba despre învățarea cum să înveți.
Tipuri de învățare cognitivă
Literatura de specialitate descrie 13 tipuri de învățare cognitive:
Învățarea implicită.
Când înveți cunoștințe și abilități fără să-ți dai seama, aceasta este cunoscută sub numele de învățare implicită.
Învățare explicită.
Se întâmplă atunci când cauți activități și oportunități de învățare, deoarece vrei în mod explicit să înveți ceva.
Învățare cooperativă și colaborativă.
Învățarea cooperativă este învățarea care are loc în grupuri. Fiecare membru își aduce cele mai bune abilități și calități.
Învățarea colaborativă este atunci când o persoană, de obicei și cadru didactic sau formator, oferă un concept și ajută grupul să-și construiască sensul în jurul ideii.
Învățare semnificativă.
O formă de învățare cognitivă care utilizează dimensiunile motivaționale, cognitive și emoționale, ȋntr-o manieră care motivează individual.
Învățare asociativă.
Învățarea care implică o asociere între stimuli preselectați și comportamentul exact asociat ideii / conceptulu (de) ȋnvăţat.
Habituare și sensibilizare sau învățare non-asociativă.
Este un tip primitiv de învățare, care face posibilă adaptarea oamenilor, ceea ce trebuie să facem în viața noastră de zi cu zi. Un exemplu de obișnuință ar fi persoanele care trăiesc în apropierea unei autostrăzi zgomotoase. Când se mută prima dată, sunt conștienți de toate vehiculele care trec pe lângă casa lor şi experimentează diferite grade de disconfort, dar, deoarece locuiesc acolo o perioadă îndelungată, devin desensibilizate la zgomot și se sint mai rar ȋn disconfort.
Ȋnvăţare prin descoperire.
Când ieși din modul usual de ȋnvăţare individual și cauți activ cunoștințe.
Observarea sau învățare prin imitație.
Când modelăm comportamentul nostru după altcineva sau după ceva ce am văzut.
Învățare emoțională.
Învățarea care implică dezvoltarea unei inteligențe emoționale, pe care o utilizăm pentru a controla și gestiona emoțiile noastre.
Învățare experiențială.
Genul de învățare cognitivă care este un rezultat direct al experiențelor noastre. Este un tip de ȋnvăţare extrem de subiectiv, deoarece indivizii experimentează diferit, unic, diferite evenimente și fenomene.
Învățare mecanică.
Această formă de învățare cognitivă implică memorarea informațiilor, fără a le înțelege la un nivel mai profund.
Învățarea receptivă.
Un tip de învățare pasiv, în care individul primește doar informațiile pe care încearcă să le învețe. Un exemplu ar fi o prelegere, unde cadrul didactic ţine prelegerea și elevii ascultă pasiv.
Strategii metacognitive. Metacogniția înseamnă „a te gândi la gândire”. Acest tip de învățare cognitivă ne implică să decidem în mod conștient ce strategie de învățare intenționăm să folosim atunci când ne implicăm într-o experiență de învățare.
Stilul de bază: Când vine vorba de învățare cognitivă, fiecare persoană este diferită, motiv pentru care este nevoie de o serie de stiluri de învățare pentru a ajuta toți elevii să își atingă potențialul academic.
Învățare cognitivă în clasă
Strategiile cognitive moderne de predare se concentrează asupra învățării semnificative sau experienţiale, evitȃnd concentrarea predominantă pe memorare sau repetare. În schimbcadrele didactice învață elevii fundamentele învățării pe tot parcursul vieții. Copilul va învăța abilități și strategii care îl vor ajuta pe el în drum spre note mai bune în școală, inclusiv cum să gândești critic și cum să faci legături durabile între subiecte.
Exemple de strategii de învățare cognitive
· Solicitând studenților să reflecte asupra experienței lor
· Ajutarea studenților să găsească soluții noi la probleme
· Încurajarea discuțiilor despre ceea ce este învățat
· Ajutarea studenților să exploreze și să înțeleagă modul în care sunt conectate ideile
· Solicitând studenților să își justifice și să explice gândirea lor
· Utilizarea vizualizărilor pentru a îmbunătăți înțelegerea și reamintirea elevilor
Învățarea cognitivă îi ajută pe elevi să învețe eficient și asigură că toate conceptele învățate în clasă sunt înțelese, nu doar memorate.
Învățarea cognitivă ajută copilul la găsirea celui mai eficient mod pentru el sau ea de a învăța - indiferent dacă el are un stil de ȋnvăţare vizual, un auditiv sau alt fel.
Ajuta copilul să rețină și să aplice cu succes noi concept, ȋl ȋnvaţă cum să facă o abordare „mare”, de ansamblu, pentru a putea să înțeleagă modul în care gândurile, ca secvenţe mai mici se încadrează în structuri- idei mai mari.
Strategii de învățare cognitivă
Învățarea metacognitivă se referă la utilizarea unui proces de gândire prin reflectare pentru a crește conștientizarea propriilor forțe și stil de învățare, pentru a îmbunătăți controlul conștient al învățării și capacitatea de a planifica, monitoriza și schimba propriile comportamente de învățare. Pe scurt, să știi ce să înveți și cum să mergi ȋn direcţia acestui mod de învățare.
Strategiile de învățare metacognitive pot fi definite ca procedurile pe care elevii le pot utiliza pentru a ajuta la învățarea și reținerea materialului, cum ar fi utilizarea unui calendar pentru a ține evidența termenelor, evidențierea informațiilor importante dintr-un text sau crearea de asociații pentru a ajuta la amintirea termenilor dificili. Există mai multe categorii de strategii metacognitive, cum ar fi:
· Strategii de înțelegere comprehensivă
· Strategii de rezolvare a problemelor
· Strategii de organizare
· Strategii de scriere
· Strategii de motivare
· Strategii de autoreglare
Listăm mai jos o serie de tehnici specifice prin care se pot aplica strategii de ȋnvăţare cognitivă:
· Parafrazare / Rezumare: Rugați elevii să parafrazeze și să rezume concepte importante în propriile lor cuvinte în mod continuu, de preferință la sfârșitul fiecărui concept major, clasă sau săptămână, după cum vine primul.
· Adnotare: Încurajați elevii să își noteze lectura sau notele de la clasă. Gândiți-vă la această activitate ca la o conversație între elevi și cuvintele scrise de pe hârtie (sau video)
· Fișe de recenzie: Aceasta este, împreună cu rezumarea rapidă rapidă, ceea ce elevii raportează ca fiind una dintre cele mai puternice strategii. Ei creează o foaie de recenzie în fiecare săptămână, după fiecare concept nou ȋnsuşit sau la fiecare câteva zile (aşa cum este cazul). Acest lucru este util în special la cursurile de matematică și știință.
· Predicţia: Dacă elevii prezic ce anume ar putea fi o întrebare de test din notiţele lor, acest lucru poate veni în a ajuta elevii să înțeleagă rezultatele învățării ȋn ora de curs (astfel, ei singuri ar putea sugera un subiect atunci când doriți să știe temele principale ale unui capitol)
· Reflexia: Utilizați o variație a foii de un minut. La sfârșitul clasei, cereți elevilor să scrie ceea ce au învățat, ce a fost confuz și ce pași vor face pentru a rezolva această confuzie. Acest lucru nu ar trebui utilizat în fiecare oră, dar săptămânal și / sau ca un fel de monitorizare (poate să prezinte ceea ce au găsit confuz și cum au rezolvat-o) ar putea fi util.
Sursa: https://blogs.uww.edu/lieslziegeweid/2017/03/14/behaviorist-and-cognitive-learning-perspectives/
Ce poate face cadrul didactic pentru a ajuta elevii să învețe:
Stabiliți așteptări clare despre rezultate: Utilizați Taxonomia Bloom pentru a stabili obiectivele de învățare săptămânale și asigurați-vă că toate sarcinile și evaluările sunt strâns aliniate la obiectivele stabilite.
Predaţi și evaluaţi într-o varietate de moduri, şi anume prin a apela la mai multe stiluri de învățare.
Oferiți ajutor des și timpuriu: de îndată ce ceva nu face “clic” ȋn ȋnţelegerea informaţiei de către elev, puteti recomanda sau oferi sprijin suplimentar, obținerea ajutorului de la prieteni sau ȋn timpul orele de serviciu sau pauză ale şcolii.
Activ vs. pasiv: tot ceea ce facem cu elevii îi încurajează să fie procesatori activi de material ȋnsuşit și nu destinatari pasivi. De exemplu, în loc să ȋi instruiți să citească capitolul, rugați-i să răspundă la întrebările de recenzie. În loc să-și revizuiască notele, cereți-le să pregătească o prezentare a acestor note.
Încurajați-i pe elevi să-și structureze ȋn secvenţe învățarea: încurajați-i pe studenți să studieze un pic în fiecare zi și să înțeleagă importanța în acest sens. Oferindu-le date scadente, chestionare scurte sau evaluări, discuții sau alte evaluări frecvente la nivel mai mic, aceste strategii îi determină să învețe materialul în bucăți mai mici decât să studieze tot materialul de mare ȋntindere, o dată.
Dar nu doar elevii, ci şi cadrul didactic este ȋntr-un process de ȋnvăţare cognitive continua, iar modul ȋn care vom aborda acest aspect este legat de strategii de menţinere a flexibilităţii şi rapidităţii metacogniţiei la cadrul didactic.
În mod normal, asociem termenul de dezvoltare cognitivă cu bebelușii și copiii. Deși mulți adulți nu se gândesc să se dezvolte cognitiv, ar trebui să facă acest lucru, mai ales că studiile arată că funcția cognitivă redusă ne poate îmbătrâni prematur și poate reduce speranța de viață. Este bine cunoscut în comunitatea medicală că persoanele care au înregistrat stadii avansate de Alzheimer sau demență nu au aceeaşi speranţă de viaţă ca persoanele care nu au aceste boli neurodegenerative.
Putem avea un stil de gȃndire cu mulți ani mai tânăr decât vârsta cronologică, luând anumite alegeri pentru stilul de viață, inclusiv cele care impactează sau care provoacă creierul. Cercetările din ultimii 20 de ani au arătat că anumite regiuni ale creierului adult pot genera noi neuroni și noi sinapse. În esență, de fiecare dată când învățăm ceva nou, ne angajăm în activități noi sau chiar gândim la un concept nou, creierul se va reseta şi reconecta la o reţea mai complex functional, ca răspuns la aceste activități. La fel ca bebelușii, adulții își pot continua creșterea creierului și pot proteja funcționarea cognitivă pe măsură ce ȋnaintează ȋn vȃrtsă.
Există multe modalități pozitive de a construi o cunoaștere mai bună și de a reduce șansele de a ajunge la o capacitate cognitivă diminuată, de a dezvolta demență sau Alzheimer mai târziu în viață.
Listăm mai jos cȃteva strategii de ȋmbunătăţire a ȋnvăţării cognitive la adult, cu atȃt mai mult la adultul care formează minţi tinere:
a) Exerciții pentru îmbunătățirea funcției cognitive.
Exercițiile fizice cresc fluxul de sânge către hipocamp, o structură cerebrală care este partea creierului responsabilă de memorie. Un studiu recent a descoperit că pierderea densității țesutului din creier a fost mai mică la cei care erau în formă (referitor la cei care au facut sau fac exerciții fizice pentru a îmbunătăți eficiența sistemului cardiovascular al organismului în absorbția și transportul oxigenului), ceea ce este un alt mod de a spune că oamenii în formă au o funcționare cognitivă mai bună. Multe alte studii arată că exercițiile fizice crește capacitatea persoanei de a învăța, de a gestiona situații stresante, de a lua decizii clare și de a-si aminti fapte și evenimente de viaţă.
b) Urmăriți emisiuni TV ,,activ” și citiți „activ”.
Diferența dintre vizionarea unor emisiuni de divertisment de masă și vizionarea unui spectacol științific educațional este aceea care arată cât de activ trebuie să fie creierul tău. Vizionarea emisiunilor TV se îmbogățește cognitiv atunci când este nevoie de eforturi pentru a înțelege ceea ce urmărești sau stârnește întrebări, idei sau momente „aha”.
Același lucru este valabil și pentru citit. O revistă, un tabloid celebru, necesită mai puțină putere a creierului pentru a ȋnţelege decât, să spunem, o revistă precum ,,Ştiinţă şi tehnică”. Dezvoltați conexiuni noi în creierul dvs. citind ceva instructiv, în loc doar să urmăriţi divertismen facil. Ȋnvaţă obiceiul ca după ce citești sau te uiți la TV, să-ţi amintești active ceea ce tocmai ai învățat. Acest exercițiu stimulează retenția.
c) Ȋncercaţi un nou hobby.
Creșteți îmbogățirea cognitivă prin asumarea unei noi activități active care necesită învățare, spre deosebire de simpla participare la un joc de masa sau la un concert.
Câteva exemple includ: grădinăritul, meşteşugăritul, ȋnvăţarea unui instrument, creșterea puilor de animale / păsări, învățarea unei limbi străine, etc.
De asemenea, puteti citi cărți, discutați cu experți, faceţi cursuri, participați la conferințe sau alăturați-vă organizațiilor legate de hobby-ul dvs. Toată această activitate de învățare dezvoltă conexiuni noi între neuroni, ceea ce ajută la compensarea pierderilor de celule din cauza îmbătrânirii sau a bolii.
d) Rezolvați multiple tipuri de puzzle-uri.
Puzzle-urile sunt o modalitate extraordinară de a construi noi conexiuni în creier. Există multe tipuri de puzzle, altele decât cuvintele încrucișate. Acestea includ acrostihuri, criptograme, Sudoku și multe alte stimulatoare cerebrale bazate pe cuvinte. Unele tehnici care stimulează cerebral nu implică deloc cuvinte, cum ar fi Sudoku. Este deosebit de bine pentru creierul nostru să caute o varietate de stinuli. Sau începeți cu un tip și, pe măsură ce vă îmbunătățiți, treceți la un alt tip de puzzle. Creierul vă va fi provocat din nou cu fiecare tip de puzzle. Trecerea de la un puzzle care este mai ușor către un tip mai dificil sau necunoscut stimulează noua activitate cerebrală sau învățare, deoarece creierul trebuie acum să genereze noi amintiri pentru a stăpâni noua provocare.
e) Joacă jocuri de masa, de consolă și jocuri de cărți.
Jocurile care implică strategie sunt excelente pentru creier, în special cele care implică rezolvarea puzzle-urilor sau învățarea nouă de un fel, cum ar fi Scrabble, Wheel of Fortune, Jeopardy, Trivia, Monopoly și de tipul ,,Vrei să fii milionar” - toate disponibile sub formă digitală de asemenea. Șahul și tablele sunt jocuri excelente, deoarece aproape fiecare joc este unic, necesitând un set diferit de strategii de fiecare dată.
În mod similar, jocurile de cărți pot ajuta la păstrarea funcționării cognitive, deoarece jucătorul continuă să perfecționeze cele mai eficiente strategii în funcție de stilul de joc al adversarului. De asemenea, puteți juca jocuri de atenţie, de strategie sau de cărți pe computer.
f) Vizitați muzee, grădini zoologice și site-uri istorice.
Există multe muzee de specialitate, grădini zoologice și site-uri istorice care vă vor ajuta să construiți o cunoaștere mai bună. Pentru a beneficia la maxim de vizită din punct de vedere cognitiv, nu fiți un vizitator pasiv. Citiți semnalizările informative de lângă exponate, încercați să vă repetați informațiile cheie și apoi faceți-o din nou o dată sau de două ori în timpul vizitei. Nu numai că veți păstra informaţii despre ceea ce au reprezentat exponatele, dar cu unele încercări ocazionale de re-amintire, creșteți șansele de a vă putea reaminti informațiile chiar cȃteva luni sau chiar ani mai târziu.
g) Deveniți din nou ,,ȋnvăţăcel”
Sunt disponibile multe cursuri de educație continuă, care nu necesită să fiți într-un program universitar, de licență sau masteral - vă înscrieți doar la unul sau două cursuri ori de câte ori doriți. Cursuri relativ ieftine sunt disponibile prin colegiile comunitare sau prin asociaţiile profesionale. Ca ,,elev”, veţi avea multe șanse să învăţaţi lucruri noi, iar majoritatea instructorilor / formatori vor oferi teste care vă vor forța să vă reamintiţi informațiile învățate. Cursuri fără grad educational dar orientare pe dezvoltare de competenţe şi abilităţi sunt oferite în multe domenii, de la subiecte tehnice până la istoria comunității locale, vorbire în public, relații, poezie și alte subiecte prietenoase.
h) Participa la ateliere
Ateliere, conferințe și alte întâlniri în care profesioniștii din domeniul lor își împărtășesc cunoștințele oferă un alt mod de a construi funcția cognitivă prin învățarea activă. În timp ce acestea sunt oferite în mod obișnuit în profesia unei persoane, puteți găsi multe altele legate de hobby-uri și interese personale, spre exemplu un atelier despre cum să urmărești strămoșii familiei, cum să creezi obiecte personalizate, despre astronomie, cum să scrii creativ, etc.
i) Reduceţi stresul. Persoanele cu un nivel ridicat de stres sunt mai susceptibile să sufere de probleme cognitive decât cele care nu sunt stresate. În timp ce medicamentele pot reduce simptomele stresului, acestea nu vindecă problema sau nu ajută să înțelegem cauza principală a stresului, care este esențială. Deoarece mulți pacienţi au nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a fi efficient tratamentul, iar multe medicamente au efecte secundare, este important să se ia în considerare reducerea stresului în moduri mai naturale, inclusiv exerciții fizice, interacțiuni, consiliere individuală, meditație, hobby-uri de relaxare, creștere spirituală și alte mijloace.
j) Abordaţi şi adresaţi depresia.
Persoanele depresive sunt mai susceptibile să sufere de probleme cognitive mai târziu în viață decât cei care nu au depresie. Ca și în cazul stresului, multe persoane care sunt deprimate pur și simplu aleargă la medicul de familie cer şi pleacă avȃnd ȋn posesie o reţetă cu medicamente pentru simptomul că se simt deprimaţi. Nefiind domeniul de specialitate, ȋn cabinetul medical celk mult se face încercarea de a afla care este cauza depresiei în primul rând, dar nu şi cum o vindecăm. Ca și în cazul stresului, există modalități de a crea o soluție de durată la diminuarea şi vindecarea depresiei, pe lângă medicamente, inclusiv consiliere individuală, exercițiu, creștere spirituală, reconstrucţie carierei, stabilirea obiectivelor și alte tehnici.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· Fournis, F. (2000), Coaching for improved work performance, New York, McGrawHill
· https://thepeakperformancecenter.com/educational-learning/learning/theories/
· https://studylib.net/doc/18484441/constructivist-teaching-methods---teacher-training-materi...
· https://blogs.uww.edu/lieslziegeweid/2017/03/14/behaviorist-and-cognitive-learning-perspectives/