Formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează printr-un sistem de instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora, între care se stabilesc relaţii ierarhice şi relaţii funcţionale menite să asigure coerenţa, compatibilitatea şi respectarea 

 

- instituţii şi structuri ale acestora cu funcţii de reglementare, coordonare, finanţare, evaluare, acreditare şi monitorizare a programelor de formare continuă;

- instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora cu funcţii de organizare şi realizare a programelor şi activităţilor de formare continuă, având statutul de furnizori de programe de formare continuă a personalului didactic.

Structura sistemului național de formare continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar din România

Sistemul naţional al instituţiilor, organizaţiilor şi structurilor prin care se realizează formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar cuprinde:

1. a) Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice (MEN), prin direcţiile de profil;
2. b) Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar;
3. c) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
4. d) Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar;
5. e) Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic;
6. f) instituţiile de învăţământ superior acreditate, centre de formare/perfecţionare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar;
7. g) inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti;
8. h) casele corpului didactic din judeţe şi din municipiul Bucureşti;
9. i) unităţile de învăţământ preuniversitar - centre de perfecţionare abilitate de MEN;
10. j) Palatul Naţional, palatele judeţene şi cluburile copiilor şi elevilor;
11. k) federaţiile sportive naţionale;
12. l) fundaţii, asociaţii profesionale şi organizaţii nonguvernamentale care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecţionarea şi dezvoltarea profesională a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar;

1. m) structurile organizatorice/ instituţionale abilitate pentru implementarea programelor internaţionale la care România este parte sau a programelor cu finanţare internaţională al căror beneficiar este MEN;
2. n) alţi furnizori de programe de formare continuă, acreditaţi potrivit legii.
3. o) Formarea continuă a personalului didactic poate fi realizată şi prin structuri instituţionale internaţionale recunoscute de MEN, care au ca obiect de activitate pregătirea, perfecţionarea şi dezvoltarea profesională a personalului didactic din învăţământul preuniversitar.

MEN, prin direcţiile şi structurile de specialitate, are următoarele atribuţii:

1. a) elaborează politici şi strategii în domeniul formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice;
2. b) elaborează metodologii specifice evoluţiei şi dezvoltării în cariera didactică;
3. c) evaluează, acreditează, finanţează şi monitorizează programele şi activităţile de formare continuă a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi control/consiliere şi evaluare din învăţământul preuniversitar.

Instituţiile de învăţământ superior, centrele de formare/ perfecţionare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, abilitate de MEN, realizează formarea continuă prin următoarele tipuri de programe şi activităţi:

1. a) examenele de definitivare în învăţământ şi de obţinere a gradelor didactice II şi I, inclusiv prin cursurile de pregătire a acestora;
2. b) programe/stagii de perfecţionare periodică, o dată la cinci ani, pentru personalul didactic din învăţământul preşcolar, primar, secundar şi postliceal;
3. c) programe de formare/dezvoltare a competenţelor personalului de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar;
4. d) programe de dezvoltare profesional-ştiinţifică a personalului didactic, prin studii universitare de masterat şi doctorat, autorizate sau acreditate potrivit legii;
5. e) programe de conversie profesională pentru personalul didactic cu studii superioare, prin cursuri de nivel universitar sau postuniversitar, potrivit metodologiei aprobate de MEN;
6. f) alte programe de perfecţionare ştiinţifică, didactică şi psihopedagogică sau pentru dobândirea unor competenţe complementare care lărgesc gama activităţilor şi funcţiilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv consiliere educaţională şi orientare în carieră, asistenţă socială şcolară, educaţia adulţilor, expertiză în evaluarea educaţională ş.a.

În instituţiile de învăţământ superior, centrele de formare/ perfecţionare, programele de formare continuă a personalului didactic se realizează după cum urmează:

1. a) prin facultăţile, departamentele şi catedrele de profil, pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate;
2. b) prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice;
3. c) prin departamentele pentru pedagogia învăţământului primar şi preşcolar şi prin facultăţile care au în structura lor specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, pentru perfecţionarea personalului didactic din învăţământul primar şi preşcolar.

Inspectoratele şcolare judeţene/ al municipiului Bucureşti coordonează, la nivelul judeţului/ municipiului Bucureşti, activitatea de formare continuă/perfecţionare a personalului didactic, realizată prin:

1. a) activităţi metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice, organizate la nivelul unităţilor de învăţământ sau pe grupe de unităţi, respectiv comisii metodice, catedre şi cercuri pedagogice;
2. b) sesiuni metodico-ştiinţifice de comunicări;
3. c) schimburi de experienţă pe probleme de specialitate şi psihopedagogice;
4. d) inspecţii curente şi inspecţii speciale pentru definitivarea în învăţământ şi acordarea gradele didactice II şi I.

Casa Corpului Didactic, centru de resurse şi documentare, organizează activităţi de formare a personalului didactic, didactic auxiliar şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar.

Instituţiile/ unităţile de învăţământ liceal şi postliceal, centrele de formare/perfecţionare, abilitate de MEN, realizează formarea continuă prin:

1. a) examenele de definitivare în învăţământ şi de obţinere a gradelor didactice II şi I, inclusiv prin cursurile de pregătire a acestora, pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal sau postliceal;
2. b) stagii de formare continuă pe parcursul a cinci ani, pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal sau postliceal;
3. c) programe de conversie profesională pentru personalul didactic cu studii de nivel liceal şi postliceal, potrivit metodologiei aprobate de MEN;
4. d) alte programe de perfecţionare de specialitate, metodică şi psihopedagogică a personalului didactic.

Furnizorul de programe de formare continuă este o instituţie/ unitate de învăţământ, o organizaţie nonguvernamentală sau o persoană juridică, publică sau privată, care, potrivit statutului, are ca obiect principal de activitate formarea continuă şi dezvoltarea profesională a personalului didactic şi didactic auxiliar, precum şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar, conf. art. 2, alin. (1) din OMECTS nr. 5564/2011.

Furnizorii de formare continuă acreditați, atât din sectorul public de educație cât și privat, sunt organizați în Registrul național al furnizorilor de formare continuă acreditați.

Programul de formare continuă reprezintă oferta educaţională a unui furnizor, care urmăreşte formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului didactic şi didactic auxiliar, precum şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar, în conformitate cu standardele profesionale pentru profesiunea didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale conf. art. 2, alin. (2) din OMECTS nr. 5564/2011.

Registrul național al furnizorilor de formare continuă acreditați prezintă furnizorii acreditați și oferta lor de programe de formare acreditate.

Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control şi recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesiunea didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale.

Standardele de formare continuă pentru funcțiile de conducere, de îndrumare și de control (inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, inspector școlar, director Casa Corpului Didactic, director unitate de învățământ, director palate și cluburi ale elevilor) sunt aprobate prin OMECTS nr. 3638/27.03.2012.

Standardele de formare continuă pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar (profesor, învățător/ institutor pentru învățământul primar, educatoare/ institutor pentru învățământul preșcolar, maistru-instructor) sunt aprobate prin OM. nr. 5560/2004. 

Cadrul normativ privind formarea continuă este reprezentat de următoarele reglementări legale:

- Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare;

- Legislație secundară:

- Metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și de control aprobată prin OMECTS nr. 5561/2011 cu modificările și completările ulterioare;

- Metodologia de acreditare a și evaluare periodică a furnizorilor de programe de formare continuă și a programelor oferite de aceștia aprobată prin OMECTS nr. 5564/2011 modificată și completată prin OMECTS nr. 3130/ 2013 și OMECS nr. 5442/08.10.2015;

- OMEN nr. 3307/2013 privind aprobarea modelului “ Atestatului de formare continuă a personalului didactic” și a modelului ”Fișei competențelor și disciplinelor/temelor”

- Metodologia privind sistemul de acumulare, recunoaștere și echivalare a creditelor profesionale transferabile aprobată prin OMECTS nr. 5562/2011;

- Standarde de formare continuă pentru pentru personalul cu funcții manageriale din învățământul preuniversitar aprobate prin OMECTS NR. 3638/ 2012;

- Nota nr. 640/20.02.2013 privind aprobarea taxei de acreditare a programelor de formare continuă pentru personalul din învățământul preuniversitar;

- Nota nr. 48/22.02.2013 privind aprobarea procedurii privind echivalarea și acordarea de credite profesionale transferabile pentru participarea la activități de formare din categoria 4 - Programe speciale;

- Nota nr. 189/16.05.2013 privind aprobarea modelului de proces verbal care se întocmește de către furnizorii de programe de formare continuă acreditate în urma evaluării finale a cursanților și a listei documentelor justificative privind desfășurarea activității de evaluare finală a acestora;

- Nota nr. 311/03.06.2014 privind aprobarea modelului documentelor prevăzute în art. 35, alin. (1) din OMECTS nr. 5564/2011.

- OM_4477_2016_AUXILIAR_Standarde_profesionale_formare_continua.zip

- OM_4476_2016_PROFESOR_Standarde_profesionale_formare_continua.zip

- OMECS nr 5481 Regulamentul privind regimul atestatelor.zip

- OMENCS nr. 5329_29.09.2016

- ORDIN 5558_2015_Definitivat_Anexe.zip

- OM 3130_2013 modificarea si completarea OM 5564 Metodologie de acreditare si evaluare periodica.pdf

- OM 3638_2012_sfc_ privind aprobarea standardelor de formare continuă pentru personalul cu funcțiide conducere.zip

- OM 5442_2015 privind modificarea OM 5564 Metodologiei de acreditare si evaluare.pdf

- OM 5561_2011 Metodologie privind formarea continuă a personalului din înv preuniv.pdf

- OM_3307_2013_ANEXE Fise competente si atestat.ZIP

- OM_5564_2011 Metodologiei de acreditare si evaluare periodică.pdf

- OMENCS 6.217_23.12.2016 ref. acreditare programe formare continua.pdf

- Ordin 5.920/2016 calendar activităţi metodologie echivalare studii înv. superior scurtă durată

SISTEMELE  DE FORMARE CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE

Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesională și evoluția în carieră conform art. 242, alin. (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Evoluția în cariera didactică se realizează prin gradul didactic II și gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de competență didactică.

Formarea continuă reprezintă atât un DREPT cât și o OBLIGAȚIE potrivit legislației în vigoare.

Principalele modalități de realizare a formării continue:

• programe și activități de perfecționare a pregătirii științifice și psihopedagogice și didactice;
• programe de formare în domeniile conducerii, îndrumării și evaluării învățământului;
• cursuri de pregătire și susținerea examenelor de obținere a gradelor didactice II și I;
• programe de conversie profesională;
• studii corespunzătoare unei specializări în domeniul licenței.

 Strategia formării continue a cadrelor didactice

Formarea formatorilor reprezintă activitatea de pregatire profesională inițială și continuă a cadrelor didactice, proiectată și realizată, de regulă, la nivelul sistemului de învățământ.

Conceptul de formare definește "o acțiune socială vitală, esențială, care integrează, între altele, educația, instrucția și învățământul fără a se reduce la acestea" (Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation). Evoluția sa înregistrează trei momente semnificative din perspectiva teoriei și a managementului educației:

• formarea înțeleasă, în sensul filosofiei aristotelice, care evidențiază rolul formei de impuls exterior al activității;
• formarea înțeleasă în sensul pedagogiei clasice, care evidențiază importanța pregătirii profesionale inițiale, prelungite până la nivelul educației adulților;
• formarea înțeleasă în sensul pedagogiei moderne și postmoderne, care evidențiază importanța integrării pregătirii socio-profesionale complexe, inițiale și continue, la nivelul unor modele strategice specifice educației permanente.

În condițiile pedagogiei postmoderne, formarea formatorilor devine o dimensiune intrinsecă activitatii de proiectare curriculara a sistemului și a procesului de învățământ (Curriculum, Proiectarea pedagogică). Eficiența socială a acestei activități depinde, în mod decisiv, de calitatea procesului de formare a formatorilor - inițială și continuă - care poate fi organizat în diferite variante operaționale (formarea la distanță, formarea școlară, formarea nonșcolară, formarea adulților, formarea recurentă etc.).

Formarea cadrelor didactice este asigurată în prezent, la nivelul învățământului universitar scurt (pentru învățământul primar) și lung (pentru învățământul secundar și superior).

Această modalitate de organizare, pe cale de generalizare în ultimele decenii, dincolo de diversitatea formulelor alese, evidențiază faptul că factorii de decizie politică din majoritatea țărilor au devenit conștienți de necesitatea asigurării unei pregătiri solide, mai ales în domeniul disciplinelor de specialitate. Pe de altă parte, rămâne deschisă problema "formării lor pe plan pedagogic, necesară pentru înțelegerea modului de a învăța al elevilor".

Aceleași tendințe se regăsesc și la nivelul formării continue a cadrelor didactice, care "se limitează la actualizarea cunoștințelor de specialitate". Ieșirea dintr-o asemenea situație presupune reactivarea cunoștintelor psihopedagogice si metodice necesare pentru sensibilizarea cadrelor didactice cu problematica proiectării diferențiate a instruirii în vederea eliminării eșecului școlar.

Formarea continuă a cadrelor didactice reprezintă soluția structurală adoptată la nivelul sistemelor moderne de învățămaânt angajate pe calea reformei, în plan conceptual dar si in contextul practicii pedagogice se confirma faptul ca "modelul formării inițiale, suficientă pentru întreaga carieră profesională, devine un model perimat pentru învățământ" (Blackburn și Moisan, 1988).

Conceptul de formare continuă definește un ansamblu de activități teoretice și practice, instituționalizate la nivel de sistem, care angajează participarea educatorilor în vederea amplificării cunoștintelor lor psihopedagogice, metodice și de specialitate necesare pentru  dezvoltarea unor aptitudini și a atitudini socio-profesionale optime în raport cu cerințele unui învățământ de calitate.

Activitatea de formare continuă a cadrelor didactice angajează două acțiuni complementare: o acțiune de înnoire și perfectionare a practicilor profesionale prin actualizarea cunoștințelor însușite în timpul formării inițiale și o acțiune care vizează re-orientarea profesională prin noi competențe validate inclusiv prin obținerea unor diplome. Asamblarea lor anticipează evoluția permanentă a educatorilor în contextul unei activități complexe de "formare avansată", situată dincolo de "simpla reciclare". Ea "răspunde atât nevoilor personale cât și celor organizaționale (...) favorizând astfel dezvoltarea autonomiei educatorului" (Agenția Națională SOCRATES). Obiectivele formării continue sunt structurate "în jurul a trei poli":

1. a) dezvoltarea personală și profesională a educatorilor prin: actualizarea competențelor de bază (psihopedagogice și de specialitate) și însușirea unor noi competențe (în special în domeniul metodic/didacticii de specialitate);
2. b) ameliorarea calității procesului de învățământ prin: stimularea inter disciplinarității și a inovației pedagogice și angajarea managementului la nivelul școlii și al clasei de elevi și în planul comportamentelor psihosociale;
3. c) cunoașterea mediului social și ambiental prin: favorizarea relațiilor cu comunitatea educativă locala (familie, agenti economici etc.), apropierea scolii de mediul social (economic, politic, cultural), adaptarea la schimbarea sociala (culturala, politica, economica).

Conținutul activității de formare continuă a formatorilor reflectă obiectivele evocate prin ofertele proiectate longitudinal și transversal în diferite variante institutionalizate (perfecționare, examene de promovare profesională, cercetări intensive și extensive, implementarea unor inovații didactice, cursuri de management școlar, schimburi de experiență, burse de studii/documentare etc.) care respectă particularitățile fiecarui sistem de învățământ. Aceste oferte vizează, în principiu, urmatoarele domenii de activitate:

1. a) proiectarea curriculară a materiei disciplinei/disciplinelor de specialitate;
2. b) organizarea managerială a școlii și a clasei;
3. c) (re)orientarea pregătirii psihopedagogice în vederea individualizării instruirii, a optimizării corelației functional-structurale dintre profesor și elev;
4. d) aprofundarea aspectelor sociologice esențiale care vizează în special relațiile dintre școala-societate, școala-comunitate locală, școala-familie.

Metodologia activităților de formare continuă a cadrelor didactice valorifică strategiile pedagogice afirmate la nivelul educației permanente, în general, în domeniul didacticii adulților, în mod special. Aceasta presupune crearea unui cadru instituționalizat, situat, de regulă, la nivel postuniversitar, cu implicarea următoarelor categorii de formatori (Agenția Națională SOCRATES):

1. a) formatori permanenți ai centrelor de formare continuă (care asigură: organizarea stagiilor, reglarea ofertei și a cererii, managementul acțiunilor de formare);
2. b) formatori ai institutiilor de formare inițială (care asigură continuitatea dintre pregătirea inițială a profesorilor și perfectionarea lor ulterioară în diferite contexte școlare și extrașcolare);
3. c) profesori-experți și profesori-cercetători (care asigură informarea științifică de specialitate, psihopedagogică și metodică, la solicitările cadrelor didactice);
4. d) profesori-inspectori școlari, directori de unități de învățământ (care asigură informarea științifică în diferite domenii ale managementului școlar, la solicitarea cadrelor didactice).
5. e) Metodologia activităților de formare continuă a cadrelor didactice presupune, în același timp, perfecționarea "procedurilor de evaluare", integrarea lor în structurile managementului educației angajate în realizarea funcției de reglare-autoreglare a sistemului și a procesului de învățământ (Managementul educației/pedagogic)

Formarea formatorilor în condițiile sistemului de învățământ din România este reglementată în codițiile prevăzute în Legea învățământului (Legea Educației Naționale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare 29) și în Statutul Cadrelor Didactice (Legea nr.128/1997 Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare

Formarea inițială a cadrelor didactice este realizată prin instituții din învățământul superior de lungă durată (pentru profesorii din învățământul secundar și superior) și de scurtă durată (pentru institutorii din învățământul primar și secundar gimnazial) și prin școli normale (pentru educatoarele și învățătorii din învățământul prescolar și primar).

Formarea continuă a cadrelor didactice este realizată prin: activități de perfecționare metodică și psihopedagogică realizate la nivelul catedrelor sau al colectivelor de specialitate din unitățile de învățământ; conferințe, seminarii, dezbateri sau alte forme speciale de perfecționare, organizate la nivel interșcolar, teritorial și național; cursuri de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice.

Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar trebuie să acumuleze la intervale de 5 ani minimum 90 de credite profesionale transferabile.

Acestea se obţin după cum urmează : 45 de credite profesionale transferabile din programe de perfecţionare “o dată la 5 ani” și 45 de credite din celelalte categorii de programe de formare continuă.

Creditul profesional transferabil este un indicator compozit, care desemnează volumul de muncă şi efort necesare unui cursant pentru promovarea cu succes a unei discipline dintr-un program de formare continuă acreditat, precum şi importanţa profesională a competenţelor ce se formează prin parcurgerea unei discipline, tematici sau modul de formare.

Valorificarea resurselor pedagogice teritoriale și locale angajează, în același timp, responsabilitatea caselor corpului didactic, în calitatea lor de "centre de documentare și de organizare a activităților de perfecționare și a celor cu caracter științific, metodic și cultural". Din această perspectivă, casele corpului didactic "sprijină departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic din învățământul superior pentru realizarea perfecționării".

Bibliografie
1. Evertson, Carolyn M. and Carol S. Weinstein, Handbook of Classroom, Management: Research, Practice, and Contemporary Issues, Editors Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, 2006.
2. Jinga, I., E. Istrate, Manual de pedagogie, Ed. AII, Bucureşti, 1998.
3. Joita E., Management educational, Editura Polirom, Iasi, 2000.
4. Landsheere, G. de, L ‘education et la formation, PUF, Paris, 1992.
5. Toffler, A., Al treilea val, Bucureşti, Editura Politică, 1990.
6. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (www.edu.ro).
7. Ordinul nr. 5.562 /7 octombrie 2011, pentru aprobarea Metodologiei privind sistemul de acumulare, recunoaştere şi echivalare a creditelor profesionale transferabile (www.edu.ro).
8. Ordinul nr. 5.561/ 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământului preuniversitar (www.edu.ro).