Inteligenţa socială este considerată de Cantor şi Kilstrom (1989) drept ansamblul achiziţiilor cognitive ale individului despre lumea socială. Studiul competenţei sociale a fost frecvent asociat cu cel al inteligenţei sociale (Greenspan,1981). Keating (1978) a încercat să evidenţieze pe baza unui suport empiric solid faptul că nu pot exista abilităţi sociale independente de dimensiunea cognitivă avieţii psihice, în acest sens, a măsurat anumite aspecte ale inteligenţei sociale, luând în considerare: raţionamentul în situaţii de interacţiune socială, comportamentul social, raţionamentul moral.

 

 Inteligenţa emoţională (Goleman, 2004) şi inteligenţa interpersonală (Gardner, 1997/1993) sunt considerate concepteale căror conotaţii se integrează parţial între cele ale inteligenţei sociale - partlyoverlapping concepts - (Andreou, 2006). Trebuie să facem diferenţa la nivelconceptual între inteligenţa socială şi empatie. Deşi sunt două concepte distincte,s-a evidenţiat faptul că între ele există o corelaţie semnificativă.

 Conform lui Feshbach (1986), empatia presupune capacitatea de transpunere mentală (cognitivăşi afectivă) în cadrul de referinţă al celuilalt.

 Ea are trei componente:

a) perceptivă(folosirea informaţiei relevante, pentru recunoaşterea şi etichetarea emoţiilor)

b) preluarea rolului (asumarea şi experimentarea punctului de vedere al celuilalt)

c) împărtăşirea emoţiilor celuilalt.

Analizând inteligenţa socială din perspectiva cogniţiei sociale (Cantor şiKihlstrom, 1989), se face diferenţa între componenta declarativă (informaţiile legate de diverse situaţii sociale) şi cea procedurală (regulile care guvernează formarea impresiilor, atribuirilor cauzale, judecăţi sociale, inferenţe, precum şielemente metacognitive - planificarea, monitorizarea şi evaluarea relaţiilorinterpersonale).

O persoană cu inteligenţă socială ridicată utilizează cunoştinţele sociale într-un mod flexibil, adaptându-le în funcţie de context, de obiectivele propuse, încearcă să creeze o atmosferă plăcută, îşi cunoaşte limitele.

Termenul de inteligenţă socială vizează capacitatea sau abilitatea omului de a realiza interacţiuni speciale, cu caracter adaptativ, în conformitate cu cerinţele şi provocările vieţii de zi cu zi. Diversitatea de manifestare a capacităţii de interacţiune socială presupune abilitatea de a cunoaşte, stabili şi dezvolta relaţii interumane. În esenţă a parafraza o celebră paradigmă din domeniul ştiinţei manageriale, modelul nevoilor ERD, respectiv cele trei categorii principale de nevoi general umane.

·         Prima categorie este reprezentată de nevoile fundamentale, existenţiale, o componentă a vieţii de zi cu zi pentru fiecare individ.

·         A doua categorie este reprezentată de nevoile sociale, dezvoltate prin experienţa parcursului vieţii fiecărui om şi a treia categorie este identificată prin nevoile de dezvoltare.

·          Pentru această ultimă categorie de nevoi, vocaţia individuală şi cerinţele acţiunii umane sunt definitorii.

În planul educaţiei copiilor şi tinerilor avem în vedere conceptul de reuşită şcolară, aplicabil şi în mediile universitare. Acest concept presupune o multitudine de factori cu grad ridicat de complexitate: biologici, sociali, psihologici, etc. Inteligenţa socială reprezintă capacitatea de adaptare şi integrare a elevului, element important în configuraţia şcolară dobândită. Importanţa cunoaşterii gradului de performanţă şcolară rezidă în modalitatea prin care elevii reuşesc să se impună sau să se facă remarcaţi în procesul de formare educaţională.

Există elevi a căror nivel de pregătire şcolară este puternic corelat cu aptitudinile proprii acestora, după cum există elevi care au un potenţial aptitudinal înalt, dar rezultatele şcolare obţinute nu sunt concludente în raport cu valoarea nativă existentă. În aceste condiţii, succesul sau insuccesul şcolar depind de o variabilitate de factori de natură motivaţională sau socială. De asemenea, efortul şcolar contribuie la succesul educaţional al viitorului adult. Reprezentativitatea evaluării potenţialului unui copil sau tânăr este necesară în condiţiile identificării traiectoriei de perspectivă a acestuia, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele de context socioeconomic dintr-o societate. A vorbi despre capacitatea de adaptabilitate dezvoltată prin educaţie şi metodologie pedagogică reflectă noua paradigmă din sistemul de învăţământ contemporan.

Abilitatea socială, capacitatea de a relaţiona şi empatiza este pentru un elev o constantă în formarea sa ca viitor adult. În aceeaşi ordine de idei, un elev care a dezvoltat capacităţi de interacţiune socială cu mediul şcolar şi nu numai este un viitor adult câştigat în ceea ce definim integrare socială normală în viaţă. Inteligenţa socială, capacitatea de a empatiza cu mediul de interacţiune presupune un sistem de schimburi şi interacţiuni complexe. Avem în vedere, două componente fundamentale.

 Prima, vizează adaptarea la necesităţile vieţii şcolare, o cerinţă importantă pentru sistemele educaţionale ale timpurilor noastre.

 A doua componentă vizează calitatea dezvoltării personalităţii. Desigur, putem considera că o bună dezvoltare a personalităţii individuale este o premisă necesară de integrare socioprofesională în viitor.

Un rol important în dezvoltarea inteligenţei sociale revine psihologului şcolar. Acesta poate să estimeze în baza evaluărilor profesionale specifice capacitatea şi nivelul la care se află un elev analizat. În acest sens se va ţine seama de rezultatele obţinute prin evaluare pentru a fi mai bine înţeles potenţialul general şi special dezvoltat de elev până la acel moment, capacitatea de ordonare şi direcţionare a acestuia în activitatea şcolară şi viaţa curentă. Una din deficenţele sistemului de învăţământ românesc priveşte lipsa de interes pentru acest tip de evaluări şi, de asemenea este vizată activitatea psihologilor şcolari ale căror atribuţii sunt circumscrise în acest sens.

Într-o altă ordine de idei, direcţionarea accentului în sistemul românesc de învăţământ prin formule de natură educaţionale tradiţionale de evaluare sticto senso pe baza notelor sau activităţii şcolare a elevului este o variantă discutabilă în condiţiile în care o astfel de evaluare este reprezentativă doar parţial în ceea ce priveşte potenţialul elevului analizat. Evaluarea elevului trebuie să pornească de la metode complexe existente în educaţia contemporană, capabilitatea evidenţierii potenţialului existent, precum şi vocaţia specifică a fiecărui copil sau tânăr este o condiţie a unei reformări profunde şi vizibile a sistemului de învăţământ naţional.

În esenţă, aplicarea de proiecte şi programe pentru dezvoltarea inteligenţei sociale a elevilor reprezintă o necesitate în condiţiile tendinţelor din educaţia contemporană şi este concludentă în raport cu adaptarea sistemului de învăţământ naţional la regulile şi valorile specifice europene A considera ca un copil sau adolescent este inteligent doar daca reuseste sa obtina scoruri mari la testele de inteligenta concepute acum un secol este o greseala. Teorii noi arata ca inteligenta are mai multe dimensiuni si ca nu ar trebui sa catalogam oamenii doar dupa inteligenta logico-matematica. D

De pilda, teoria lui Howard Gardner vorbeste despre 8 tipuri de inteligenta si ne incurajeaza sa cultivam in copil fiecare dintre aceste tipuri. Una dintre cele mai importante in societatea actuala este inteligenta interpersonala sau sociala. De ce merita sa incurajati copilul in dezvoltarea acesteia si cum sa faceti acest lucru, va spunem imediat!

Ce este inteligenta sociala?

Inteligenta sociala reprezinta abilitatea cuiva de a se intelege bine cu oamenii din jur si de a-i determina sa coopereze eficient. Ea include capacitatea de a analiza o situatie sociala si de a intelege dinamica sociala care guverneaza relatiile dintre oameni. In plus, presupune abilitatea de a dezvolta stiluri si strategii de interactiune sociala pentru realizarea obiectivelor. Dincolo de acestea, acest tip de inteligenta implica o buna cunoastere de sine si o constiinta ridicata cu privire la propriile perceptii si reactii in mediul social.

Inteligenta sociala versus inteligenta emotionala

Desi nu sunt acelasi lucru, inteligenta sociala presupune si un nivel inalt de inteligenta emotionala. Pentru a ne intelege bine cu ceilalti este necesar sa avem un grad mare de empatie, o capacitatea peste medie de a asculta activ si a fi obiectivi in raport cu ceilalti (mai putine proiectii, mai putine asteptari nerealiste etc) si, nu in ultimul rand, un interes foarte mare pentru dezvoltarea personala.

Inteligenta sociala se poate dezvolta?

In mod sigur! Nimeni nu se naste genial si capabil sa masterizeze toate dimensiunile inteligentei. Totusi, printr-un mod de crestere sanatos, o motivatie puternica si situatii de viata prin care sa trecem invatand lectii reusim sa dezvoltam aceasta dimensiune a personalitatii noastre.

Avantaje ale unei persoane care poseda inteligenta sociala, conform studiilor lui Elias, Friedlander, Goleman, Gottman, Healy, Lantieri, Tobias si Zins:

1. Avantaje la nivelul atitudinilor si comportamentului:

• o mai buna constientizare a emotiilor
• o mai mare capacitate de reglare a emotiilor
• o abilitate crescuta in a face fata situatiilor dificile (cum ar fi hartuirea – bullying)
• o capacitate de concentrare mai buna
• rapiditate in rezolvarea conflictelor
• control crescut al impulsurilor
• atitudini si valori etice mai bune
• capacitate peste medie in rezolvarea problemelor
• scaderea violentei si a agresivitatii

2. Avantaje scolare si academice:

• o atitudine pozitiva fata de invatare
• note mai mari si rezultate mai bune la teste standardizate (de genul bacalaureatului)
• capacitate mai mare de a face fata factorilor scolari stresanti (deadline-uri, competitie etc)
• respect si incredere crescute fata de profesori si colegi

3. Avantaje la nivelul sanatatii:

• scaderea riscului de infectii
• scaderea riscului de a consuma alcool, droguri sau tigari
• o mai mica rata de incidenta a contractarii de boli cu transmitere sexuala sau a sarcinilor nedorite
• scaderea sanselor de dezvoltare a depresiei si o mult mai mica rata de suicid in adolescenta

Inteligenta sociala este un garant al unei vieti sanatoase atat la nivel fizic, cat si emotional, sociala si profesional. Pentru ca fiul sau fiica dumneavoastra sa creasca in siguranta, devenind un adult capabil sa aiba succes atat in profesia sa, cat si in sfera relationala, incurajati dezvoltarea inteligentei sociale/interpersonale.

Puteti face acest lucru ajutand-o sau ajutandu-l sa faca fata cu brio situatiilor de viata dificile. Invatam din experiente dificile si reusim sa ne modelam ca oameni traversand cu bine astfel de incercari. Totusi, constientizati faptul ca nu puteti fi 24 de ore din 24 alaturi de copilul dumneavoastra pentru a-l invata sa diferentieze binele de rau si pentru a-l indemna sa ia ce-i mai bun din tot ce i se intampla. Uneori, avem nevoie de ajutorul unor oameni specializati in lucrul cu copiii si capabili sa le ofere acestora instrumente si strategii pe care ei singuri sa le aplice apoi in situatiile de viata.

Modalități de a dezvolta inteligența socială:

1. Încurajează contactul vizual

Când vorbesc cu cineva, încurajează-ți copiii să privească în ochii lor și să vorbească eficient și cu încredere în ei înșiși. Copiii tăi pot avea nevoie de practică în fiecare zi pentru a stăpâni această artă. Încearcă jocuri cum ar fi „concursul de vizionare”, spune-le copiilor tăi  să vorbească cu jucăriile lor sau să îți povestească povești pivindu-te în ochi.

2. Învățați-i emoțiile

Permite-le copiilor tăi să imite o varietate de emoții – bucurie, furie, dezamăgire, entuziasm, răutate, ciudățenie, nervozitate, oboseală, teroare, pericol etc.

Jucați împreună jocul „identifică emoția” făcând fețe sau jucați-vă jocul EQ Game – Alfabetul inteligenței emoționale realizat de colegul nostru, Florin Alexandru. Acest lucru îi ajută să diferențieze emoțiile și să se exprime mai bine.

Și să nu devină confuzi atunci când se amestecă cu alți copii sau oameni. Pentru a îi învăța emoțiile, este important să comunici copiilor tăi ceea ce te face fericit și trist, așa că atunci când greșesc, arată o față supărată și explica-le că acea față o au oamenii supărați.

3. Învață-i empatia

Empatia este o altă bază importantă a aptitudinilor sociale. Perspectiva copilului mic este limitată. Fă un efort pentru a ajuta copilul să înțeleagă empatia.

Încurajează-i pe copii să-și folosească imaginația. Dă-le idei despre cum să se imagineze pe ei înșiși într-o varietate de scenarii diferite. Căută oportunități de învățare pe tot parcursul zilei. De exemplu, dacă copilul tău vă spune că a văzut pe cineva care a fost ridiculizat la școală, încurajează-l să-și imagineze cum s-ar simți el într-un scenariu similar.

Când vă uitați la televizor sau la filme, întrebați-i pe copii ce gândesc referitor la acel personaj, ce cred ei că simte și de ce. Încurajați-i să se închipuie într-un scenariu similar și să se gândească la modul în care s-ar simți.

4. Ajutăți copiii să înțeleagă cum să aibă o conversație

Abilitățile de conversație de bază sunt vitale pentru dezvoltarea socială. Copiii mici sunt adesea nesiguri de modul în care pot conversa, și pot fi predispuși să întrerupă conversațiile sau să ignore ceea ce se spune.

Verbal sau non-verbal, copiii dvs. ar trebui să învețe să se exprime, să interacționeze și să răspundă stimulului social. Ajutăți copiii să învețe salutul și răspunsurile adecvate. Copiii pot avea nevoie de ajutor sau de îndrumare pentru a interacționa cu ceilalți în mod corespunzător, pentru a depăși timiditatea, pentru a gestiona un răspuns și pentru a-și exprima sentimentele adevărate.

Permiteți-le copiilor dvs. să fie liberi atunci când vorbeasc, să pună întrebări și să-și comunice nevoile, dorințele, credințele și ideile lor. În calitate de părinți și bunici, discutați cu ei în fiecare zi și folosiți generos cuvinte precum „vă rog”, „hai să”, „mulțumesc”, etc.

5. Învață-i bunele maniere

Copiii nu cunosc adesea bunele manierele de bază, deci acestea sunt importante de știut încă de mici. Explicați-le copiilor că este foarte important să spună vă rog, vă mulțumesc, scuzați-mă și alte forme de curtoazie comună.

Faceți o regulă în casa dvs. despre amintirea plăcerilor și a mulțumirilor. Acest lucru va arăta copiilor cum să transmită maniere pozitive.

6. Vorbește despre exprimarea dorințelor și nevoilor

Copiii pot spune adesea accidental lucruri insultatoare atunci când încearcă să-și exprime dorințele și nevoile. De exemplu, fiica ta îi poate spune fratelui ei mai mare că este răutăcios dacă nu o lasă să câștige în timpul unui joc. Ceea ce încearcă să comunice este că nu-i place să se simtă neștiutoare. Învățați-i pe copii să le spună în mod corespunzător celorlalți ce doresc și ce au nevoie.

7. Oferă-le mediul potrivit pentru a învăța aceste abilități

Un copil singur poate avea dificultăți în interacțiunea cu ceilalți.

Oferiți-le copiilor dvs. o companie bună, expunerea și șansele de a interacționa cu diferite tipuri de persoane.

Copiii cu deficiențe sociale au adesea dificultăți în a citi expresiile faciale și de a interacționa din punct de vedere social. Așadar faceți împreună  cu ei activități care îi fac mai confortabili cu aceste situații.

Înscrieți-i la un sport, la un instrument musical care îi place și unde are acces la un grup, locuri de joacă, activități sportive, etc., le va da șansa de a socializa. Atunci când copiii se amestecă cu alți copii sau bătrâni, ei dezvoltă o gamă de abilități interpersonale care devin fundamentul personalității lor.

8. Citește-le copiilor

A fost demonstrat că cititul ajută la stimularea sentimentelor de empatie la copii si adulti. Povestirile clasice ale copiilor, cum ar fi Micul Prinț pot ajuta copiii să-și dezvolte empatia. Acest lucru îi poate ajuta pe copii să învețe mai bine aptitudinile sociale pe tot parcursul vieții.

9. Fii un exemplu bun

O modalitate excelentă de a vă ajuta copilul să înțeleagă abilitățile sociale este să fiții voi înșivă un model bun de urmat pentru ei. Fiți respectuoși față de ceilalți în timpul vieții de zi cu zi. Dacă faci cumpărăturile, intră într-o conversație politicoasă cu casierul. Când vă luați copilul de la școală, fiți amabili cu alți părinți, profesori sau reprezentanți școlari. Copiii vă observă și vor prelua obiceiurile dvs.

10. Sprijină prietenia copilului tău cu alți copii

Prieteniile sunt importante pentru dezvoltarea socială a copilului. Pentru a vă ajuta copilul să dezvolte abilități sociale, susțineți-i prieteniile. Ajutați-i să înflorească și să se dezvolte.

Invitați alți copii acasă pentru o zi

Duceți copiii la evenimente în care el sau ea își va vedea prietenii. Evenimentele școlare, petrecerile de aniversare și excursii în locuri precum parcul pot fi o modalitate excelentă de a vă asigura că copilul dvs. își vede în mod regulat prietenii.

Ajutați-i pe copii să găsească soluții atunci când se ceartă cu prietnii. Explicați-i că este normal ca prietenii să secerte sau să se înfurie unul pe altul. Încurajați copilul să-și ceară scuze dacă a rănit sentimentele unui prieten.

11. Observă dezvoltarea socială corespunzătoare a copilului tău

Dacă copilul dvs. nu se dezvoltă din punct de vedere social, acesta poate fi un semn că ceva este diferit. O varietate de afecțiuni, cum ar fi dizabilitățile genetice sau autismul, pot determina copilul să se dezvolte într-un ritm mai lent sau mai puțin uniform. Solicitați asistență unui pediatru sau unui psihiatru pentru copii dacă copilul dvs. pare să aibă dificultăți în următoarele situații:

Între 19 și 24 de luni, copilul dvs. poate să nu interacționeze cu ceilalți. Copilul dumneavoastră poate să nu zâmbească când se uită la dvs sau nu reacționează. De asemenea, un copil nu se joacă și nu recunoaște imagini cu obiecte familiare. Aceste simptome pot indica faptul că copilul dvs. poate fi autistic.

Copiii cu autism au o dezvoltare socială mai întârziată, Un copil poate să nu se implice în conversații scurte, să urmeze instrucțiuni simple, să asculte povești, să își facă prieteni, să inițieze conversații sau să își exprime stările fizice. Aceasta înseamnă că copilul dvs. nu poate spune lucruri precum „Mi-e foame” sau „Sunt rănit”.

12. Evită fenomenul de bullying in viața copilului tău

Discuță regulat cu profesorii copilului tău. Asigură-te că întrebi profesorul despre dezvoltarea socială a copilului tău.

De asemenea, asigură-te că copilul tău nu este agresat sau hărțuit la școală. Hărțuirea îi poate afecta dezvoltarea social copilului. Având o relație strânsă cu profesorul copilului tău acesta te poate ține la curent cu evoluția lui.

 

Bibliografie:

Gardner,H.,(2006). Inteligențe multiple. Noi orizonturi. Editura Sigma, București.

 

GOLEMAN, D, Inteligenţa emoţională, Bucureşti, Curtea Veche, 2004