Copiii de astăzi au timpul rezervat unei game de activităţi bogate, conform preocupării crescute pentru diversitate educaţională a societăţii contemporane; iar atunci când un copil intră în programul școlar poate fi și mai ocupat. De fapt, programul copilului poate fi uneori copleșitor. Însă timpul liber este important pentru copii, mai ales când intră în pubertate și adolescență. ,,Prea mult” timp liber poate deveni problematic pentru comportamnetul copilului, ȋn relaţie cu propria persoană şi relaţional, de aceea este important pentru şcoală şi părinți să se asigure că există un echilibru între activitățile programate și timpul personal pentru copil.
Un indicator al faptului că un copil are prea multe activităţi programate, este acela că nu pare să poată ține pasul cu responsabilitățile specifice vȃrstei.
Ȋn a evalua timpul liber al copilului, este necesar să luăm ȋn considerare cȃteva aspecte:
- deseori ȋn zilele prezente, rezervarea timpului liber pentru copii este adesea trecută cu vederea
- părinții au adesea cele mai bune intenții, însă mulți părinți ajung să programeze excesiv timpul de responsabilităţi şcolare sau de activităţi de dezvoltare a copiilor, de programe cu activități extracurriculare, voluntariat și alte solicitări.
Motivele care stau la baza tendinței de supra-programare a timpului copiilor sunt numeroase. Unii părinți doresc pur și simplu să ofere copilului oportunități pe care nu le-a avut niciodată. Alții speră să-și facă copiii mai competitivi și mai bine pregătiți pentru o experiență de liceu de succes și nu numai.
- deși este important pentru un copil să urmărească interese, hobby-uri sau pasiuni, este de asemenea important pentru copii să învețe cum să se bucure de timpul fără program prestabilit, un timp pe care, preluȃnd limbajul adulţilor, pȃnă şi unii copii ajung să ȋl numească ȋn mod eronat, timp ,,mort”.
- studiile arată că acei copii suprasolicitați cu activităţi programate se simt adesea copleșiți și presaţi ( inclusiv copiii care ajung să fie la fel de interesaţi cum sunt părinţii lor de activităţii extratimp şcolar) ceea ce poate duce la o serie de probleme, inclusiv probleme de comportament și provocări emoționale. Cu alte cuvinte, copiii supra-programati pot fi stresati.
- este important ca un părinte să reziste la nevoia de a-şi înscrie copilul la fiecare activitate disponibilă sau ca un cadru didactic să reziste la nevoia de a programa cȃt mai multe activitti de ȋnvăţarecu copilul, fără a-I permite copilului să aibă timp pentru el ȋnsuşi.
O modalitate de a rezista acestei nevoi generate de solicitările crescute ale societăţii, de creşterea fluxului informational şi de competitivitatea crescută a existenţei, este ca, ȋn schimb, să ȋnvăţăm copilul să-și prioritizeze interesele. Făcând acest lucru, ȋl ȋnvăţăm abilitatea de a lua decizii și că timpul de dez-angajare ȋn activităţi ar trebui să fie, de asemenea, o prioritate de luat în considerare.
- copiii au nevoie de timp pentru a gȃndi şi a reflecta.
Școala poate fi stresantă dacă luăm ȋn considerare toate provocările și obstacolele cu care se poate confrunta un elev: colegi agresivi, sau conflictuali, bullying; creșterea responsabilităților pentru teme; presiunea pentru a excela și a fi competitiv; probleme de prietenie; ȋndrăgostirea; pubertatea, etc.. Toate aceste provocări necesită timp din partea copilului pentru a le procesa, a le ȋnţelege, a le accepta, a reacţiona la ele, deci pentru a găsi modalități de a le gestiona.
Permițându-i copilului să aibă timpul liber să se gândească ȋl va ajuta să pună totul în perspectivă și să meargă mai departe. A permite copilului timpul să se gândească, de asemenea, oferă ocazia adulţilor să vorbească și să lucreze cu elevul asupra problemelor împreună, de asemenea copiii pot avea timp să ȋmpărtăşească emoţii şi gȃnduri cu semenii lor, astfel ajungȃnd să se ȋnţeleagă şi să se accepte mai bine. Dacă elevul este nevoit să se grăbească de la o responsabilitate la alta, conversațiile pot fi scurte și concentrate, concise, raţionale. Timpul liber permite copilului să se deschidă către un prieten, un adult sau către un alt membru al familiei.
- copilul are nevoie de timp să se relaxeze
Adulții înțeleg nevoia de a se relaxa după o săptămână stresantă de muncă. Dacă ați avut o săptămână foarte încărcată, probabil că doriți doar să mergeți acasă și să priviți puțin la televizor sau să faceţi o baie. La rȃndul său, după o săpttămȃnă cu activităţi programate, copilul s-ar putea simți la fel. Timpul liber permite copilului să nu facă nimic altceva decȃt să se relaxeze sau să poată experimenta ceva nous au ce așteaptă cu nerăbdare toată săptămâna.
- copilul are nevoie de timp pentru a-şi imagina şi a visa la lucruri şi la situaţii dorite, cu ochii deschişi
Visarea este ceva pentru care copiii sunt adesea criticați, dar copiii ar trebui să facă această acţiune, doar că nu ȋn orele de clasă. Visarea le permite copiilor să se gândească la un viitor posibil pentru ei înșiși, să ia în considerare toate posibilitățile care le sunt în față, ȋnsă nu poţi visa la cȃt de multe lucruri poţi să faci dacă nu ai timp liber pentru asta.
Situaţia ȋn care un adult nu mai poate să evolueze pentru că este prea prins ȋn sarcinile de uzură zilnică, este similar cu situaţia ȋn care un copil nu-şi mai poate dezvolta abilităţile multiple şi creativitatea deoarece energia sa este prinsă neȋntrerupt ȋn activităţi pre-programate, pre-standardizate.
În timp ce jocul de ,,se făcea că” este important pentru copii mici și preșcolari, ȋntȃlnirile, emoţiile de ,,a plăcea pe cineva”, ȋndrăgostirea, sunt importante pentru puberi și adolescenți. Atunci cȃnd permitem copilului timpul să se gândească la viitorul său, el dezvoltă atitudini şi abilităţi asupra cărora putem fi surprinşi de rezultate.
- timpul liber îi face pe oameni fericiți
Studiile arată că, în general, oamenii sunt mai fericiți în weekend, adică atunci cȃnd oamenii ajung să-și aleagă propriile activități, să petreacă timp cu oamenii care le plac și să se distanțeze de uzura şi presiunea zilelor săptămânii.
Copiii ȋşi rezervă – dacă li se permite – timpul de weekend pentru joacă, principala formă de timp liber recomandată ȋn dezvoltarea echilibrată a copiilor.
Jocul și timp liber
Principala ocupație a copilului este jocul. Copiii învață și practică noi abilități, își fac prieteni și experimentează prin joc un sentiment de sine, de a se percepe şi gestiona pe sine, o formă predefinită a echilibrului de sine a adultului de mai tȃrziu.
Există o serie de moduri diferite de a gândi și de a defini jocul. Jocul poate fi împărțit în mai multe tipuri:
- explorativ
- funcțional / manipulativ
- activ / energetic
- social
- fantezia (,, se făcea că…” ), ȋn imaginaţia copilului
Jocul explorativ
Copiii explorează lumea prin joc. Prin jocul explorator învață despre lume și despre efectul pe care îl pot avea asupra mediului. Acest tip de joacă începe de la începutul vieții unui copil și este unul dintre primele tipuri de joacă pe care le experimentează.
Jocul explorator implică copilul folosind toate simțurile sale.
Aceștia vor examina obiectele, privind, atingând (cu mâinile și gurile), ascultându-l și mișcându-l pentru a afla cum pot influența lumea din jurul lor. Acest tip de joc ar include nisipul, apa și jocul fără reguli standard.
Jocul de explorare timpurie
Încă din primele săptămâni ale vieții bebelușilor, ei încep să învețe prin jocul explorator.
Este important ca bebelușii să aibă posibilitatea de a explora folosindu-și toate simțurile.
Jocul explorator este atunci când copiii își folosesc simțurile mirosului, gustului și atingerii pentru a explora și descoperi textura și funcția lucrurilor din jurul lor. Această formă de joc le permite să înțeleagă experiențe noi.
Jocul explorator este una dintre cele mai timpurii forme de joc și este puternic legat de dezvoltarea copilului. Acest tip de joc este foarte fizic în perioada fragedă, deoarece bebelușii își folosesc întregul corp pentru a-și explora noul mediu. Copiii încurajați să exploreze în mod liber sunt susceptibili de a continua să exploreze ca mod de a învăța mai multe despre mediul din jurul lor. Ei devin studenți încrezători, competenți, care fac descoperiri și pun întrebări.
De exemplu, copiii învață despre diferitele caracteristici ale formelor pe măsură ce construiesc cu blocuri; aceasta continuă să devină o strategie cheie de învățare pentru înțelegerea geometriei și a altor concepte matematice precum volumul, greutatea, lungimea, tiparele și numerele.
Părinții pot încuraja jocul explorator oferind mai multe oportunități pentru acest tip de joc în fiecare sesiune, inclusiv o gamă largă de resurse naturale în timpul jocului și încurajând activ copiii lor să investigheze și să experimenteze resursele disponibile.
Cȃteva sugestii de joc explorator se pot regasi aici: https://www.youtube.com/watch?v=tKjMPaHXpQA&feature=emb_title
https://www.youtube.com/watch?v=Uc2MWKXzIVQ
https://www.youtube.com/watch?v=Cih4U17ph8A
Jocul functional sau manipulativ
Copiii învață despre obiecte și utilizarea lor prin jocul funcțional. Utilizează jucării sau obiecte în modul în care sunt destinate prin construcţia lor. Dacă spre exemplu, vor rostogoli o bilă și vor stivui blocuri, tipul acesta de joc poate fi descris și ca joc manipulativ. Un copil își folosește mâinile pentru a manipula jucăriile și obiectele şi astfel, pentru a afla cum să le folosească. Aceasta include:
- jocul de construcție,
- artele, meșteșugăritul
- utilizarea instrumentelor (de ex. a foarfecelor), aceasta ajută la dezvoltarea coordonării ochilor şi mȃinilor.
- jocul cu tehnologie
Orice acțiune repetitivă pe care copilul o găsește plăcută este considerată joacă funcțională. Aruncarea obiectelor, deschiderea și închiderea lucrurilor, stivuirea blocurilor și apoi lovirea lor, umplerea și aruncarea containerelor, împingerea unei jucării înainte și înapoi și lovirea obiectelor sunt toate exemple de joc funcțional. Natura repetitivă a acestui joc este modul în care copiii învață despre lume. Învață despre proprietățile obiectelor fizice și despre cauza și efect. Aceste simple descoperiri îi pregătesc pentru învățarea unor abilități mai complexe ulterior. De asemenea, copiii își dezvoltă abilitățile motrice brute și fine prin practică și câștigă încredere pe măsură ce dezvoltă noi abilități.
Jocul de manipulare timpurie
Jocul manipulativ în etapele incipiente de vȃrstă este despre învățarea folosirii mâinilor. Abilitățile motrice fine se dezvoltă printr-o serie de etape diferite, de la conștientizarea senzorială la manipularea și utilizarea instrumentelor. Aceste competențe sunt esențiale pentru dezvoltarea altor activități de viață de zi cu zi. Câteva activități de joacă pentru a ajuta copilul să-și dezvolte aceste abilități esențiale: atinge – apucă – dă drumul; depărtarea degetelor; culegerea obiectelor cu degetele, ca o pensetă; utilizarea ambelor mȃini simultan, a turna, a vărsa obiecte, apă, etc.
Atingerea, apucarea și eliberarea obiectelor dezvoltă abilități motorii fine fundamentale. Este important să dezvolți aceste abilități din timp, deoarece acestea constituie baza pentru a dezvolta abilități motorii fine complexe și participarea la activitățile de viață de zi cu zi care se dezvoltă ulterior, la vȃrste mai mari. Astfel, activitatea cu degetele dezvoltă capacitatea de a mișca fiecare deget pe rând. Sugarii mută toate degetele la unison. Pe măsură ce se dezvoltă, copiii învață să miște degetele individual. Această abilitate este
foarte importantă în dezvoltarea abilităților motrice fine astfel contribuie la dezvoltarea unei creșteri eficiente de creion, tastând pe tastatură, cântând lainstrumente muzicale, legând pantofi și alte nenumărate alte abilități de viață zilnică.
Dezvoltarea abilităţii de atingerere și apucare a obiectelor este influențată de interesul crescând al copilului pentru obiecte și de dorința crescȃndă de a le atinge. A apuca obiecte dezvolta ulterior abilitatea de a ţine un crion, a coase sau a ȋncheia un nasture, a ridica o monedă, etc.
A vărsa apă, a răsturna obiecte: copiilor le place să plaseze obiecte în containere și să le golească, deoarece acest lucru îi ajută să își dezvolte abilitățile de a da drumul din mȃnă obiectelor și să-și perfecționeze abilitățile de coordonare ochi-mână.
Jocul de construcție implică manipularea uneia sau mai multor piese de joc pentru a crea ceva nou. Aceasta poate implica o varietate de metode - stivuirea, lipirea, punerea la un loc, eliminarea lucrurilor, sortarea sau modelarea, etc.
Sursa: https://parenting.firstcry.com/articles/constructive-play-why-it-is-important-in-early-childhood/
Jocul de construcție dezvoltă toate tipurile de abilități și comportamente;
- Aptitudinile motrice necesare creării și manipulării elementelor.
- Abilități de imaginație.
- Abilități de planificare și de elaborare a ideilor;
- Capacitatea de a încerca și de a testa idei.
- Perseverență atunci când lucrurile nu funcționează.
- Atunci când joci cu alții, abilități de preluare şi de colaborare.
Jocul incluzȃnd tehnologie
Există avantaje în utilizarea tehnologiei atât pentru joc cât și pentru învățare. Utilizarea tehnologiei poate ajuta copilul ȋn dezvoltarea unor aptitudini şi abilităţi cum ar fi: creativitatea, rezolvarea problemelor, stimularea vizuală a gȃndirii, și poate face învățarea distractivă. Utilizarea tipului potrivit de tehnologie / jocuri / activități poate sprijini dezvoltarea învățării și abilităților copilului, inclusive: abilități motrice fine, numărarea / ȋnvăţarea formelor / recunoașterea culorilor, coordonarea ambilor ochi, citirea, scrierea, planificarea, rezolvarea problemelor etc.
Arte și Meşteşuguri
Participarea la activități de artă și meşteşugărit poate ajuta copilul în multe feluri. Activitățile de artă și meserii pot ajuta la dezvoltarea imaginației și creativității copilului, abilitățile de planificare, abilităţile de organizare și abilitățile motrice fine.
Jocul activ / energicdificile abilitățile cu mingea au nevoie de multă practică, astfel încât este necesar să se varieze activitățile pe care le încercă, astfel încât să nu se plictisească. Activităţile trebuiesc finalizate întotdeauna cu o notă pozitivă, cu aceasta asigurȃnd un anumit succes pentru a evita frustrarea. S-ar putea să fie nevoie să facilitați activitatea cu mingea pentru a le permite să aibă succes.
- a ȋnvăţa să mergi cu bicicleta
A merge cu bicicleta este o sarcină complexă care implică echilibru, abilități motorii și abilități vizuale. Poate fi util să înceapă cu o bicicletă de echilibru iar dacă elevul continuă să găsească această provocare plăcută, consultați desi această tehnică necesită timp, copilul are un sentiment de realizare la stăpânirea fiecărui pas ȋnvăţat.
- a ȋnvăţa să sări
Copiii învață să sară înainte de a putea păşi sau ocoli. Saltul este o abilitate dificilă de învățat. Implică picioarele și brațele simultan, ele îndeplinesc sarcini diferite în același timp. Ritmul și sincronizarea sunt extrem de importante. Unii copii consideră că este mai ușor sau mai atractiv să învețe să sară pe loc, în timp ce alții consideră că este mai ușor să învețe să sară în mișcare (de exemplu, cȃnd merg pe jos). Copiii învață cel mai bine atunci când participă la activități cu un anumit tip de provocare, nu prea ușoare sau prea dificile. Menținerea activă fizic a copilului aduce multe avantaje pentru sănătate. Pentru copii, activitatea fizică regulată este importantă pentru creștere, pentru a avea oase și mușchi puternici, menținerea unei greutăți sănătoase și crearea încrederii lor. Mai jos găsiţi sugestii de activităti de joc active:
Jocul social
Jocul social începe devreme ȋn viaţa copilului, cu zâmbetul, imitația și clasicul joc cu bebelusii ,,bau!”. Copiii apoi învață să împărtășească sunete şi jucării în timpul jocului cu alții și continuă să dezvolte abilități sociale care implică a acţiona cȃnd ȋţi vine rȃndul și respectarea regulilor. Pe măsură ce copiii cresc și își dezvoltă jocul se trece de la jocul solitar la cel paralel (unde copiii se joacă alături, dar nu unul cu celălalt), apoi la jocul social (unde copiii împărtășesc și interacționează direct).
Pentru tineri, o cantitate semnificativă din timpul lor liber presupune petrecerea timpului cu prietenii în activități pe care le place să facă împreună. Este posibil să nu perceapă acest lucru drept „joc”, dar este totuși clasat ca interacțiune socială.
Jocul social este orice joacă în care copiii de aceeași vârstă interacționează între ei. Acţiunea jocului este structurată (în sensul că există reguli de urmat) și poate încorpora elemente de fantezie sau imaginație. De exemplu, doi copii care se joacă în casă sau un grup de copii care joacă un joc de etichetă sunt ambele exemple de joc social.
Jocul social începe în vârstă preșcolară și este crucial pentru dezvoltarea abilităților sociale și pentru stabilirea prieteniei. Prin jocul social, copiii învață cum să împărtășească, să coopereze, să se transforme și să exprime emoții. Jocul social promovează și activitatea fizică și raționamentul moral.
Sursa: https://www.nhsggc.org.uk/kids/life-skills/play-leisure/social-play/
Jocul social plasează copilul ȋn trei tipuri de ipostaze: spectator, competitor şi collaborator.
- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de spectator atunci când nu participă activ, dar observă cu atenție alți jocuri pentru copii. Cel mai adesea este observat la copii mici, dar nu numai; copiii care se angajează în joc ca spectator învață observând.
Beneficii: ȋnvață prin observație, dobândește abilități lingvistice prin ascultare și învățare
Exemplu: observă - şi caută informaţii - cu interes pentru a vedea cum se joaca alti copii, dar nu participa
- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de competitor atunci când învață să joace jocuri organizate cu reguli clare și orientări clare cu privire la câștig și pierdere. Voleiul, şotronul, șarpe și scări, fotbalul, etc. sunt toate formele de joc competitiv.
Beneficii: ȋnvață să se joace după reguli, ȋnvață să-și aștepte rândul; ȋnvață să lucreze în echipă
Exemple: jocuri de masa, jocuri în aer liber, precum tenis de masă, badmington și curse cu rolele, cu bicicleta, cu tehnologie, etc.
- copiii se angajează în joc ȋn ipostaza de collaborator deorece pe măsură ce copiii cresc, abilitățile lor sociale se dezvoltă și în cele din urmă învață să coopereze, să interacționeze și să se joace împreună. Jocul de cooperare este atunci când copiii se angajează în muncă în echipăpentru a atinge un scop comun.
Beneficii: ȋnvață să împărtășească și să-i înțeleagă pe semenii săi, dezvoltă abilități de comunicare; ȋnvață valoarea muncii în echipă; ȋşi dezvoltă auto-exprimarea, ȋmbunătățește încrederea
Exemple: construirea de forme ȋn nisip împreună, etc.
Jocuri de fantezie - un cumul de tipuri de joc: jocul de pretindere, jocul imaginar şi jocul symbolic.
Sursa: https://www.aliexpress.com/item/32981057523.html?src=bing&albslr=228671536&isdl=y
http://www.bettinarae.com/diy-kids-play-tent/
Prin jocul de prefacere, copiii învață să se exprime și să exerseze roluri adulte și culturale.
Copiii încep prin a se preface că fac activități de zi cu zi, apoi participă și se joacă cu figuri / păpuși / jucării. Apoi leagă jocul de pretindere în secvențe de acțiune și se alătură în cele din urmă jocurilor cu alți copii.
Tipuri:
- activități de fiecare zi: bebelușii și copiii mici încep să se prefacă să folosească obiecte pentru scopul lor dat, de ex. ei se vor preface că beau dintr-o ceașcă sau vor folosi o perie pentru a-și peria părul. Încep apoi să se prefacă cu alte obiecte. O banană ar putea fi un telefon în jocul lor.
Oferirea copilului de mult acces la obiecte de zi cu zi ajută la dezvoltarea abilităților lor de joc prefăcut. Uneori este important ca adultul să lase copilul să ȋl ajute cu activitățile de zi cu zi.
- jocul cu păpuși / figuri de acțiune. Copiii mici încep apoi să se joace cu păpuși, jucării și / sau figuri de acțiune. Din nou, aceasta începe adesea cu ele, copiind activități de zi cu zi, de ex. hrănirea bebelușului, îmbrăcarea păpuşelelor, etc.
- secvențe de acțiune. Simplele secvențe de joc de pretenție devin mai complexe și copiii încep să se joace prin secvențe de acțiune. De exemplu, ,,gătind” ceaiul sau cina și utilizȃnd spaţiul cu jucăriile lor.
- lumea imaginară. Copiii încep să se poată preface cu alți copii, avȃnd o înțelegere comună a lumii imaginare și fiecare își asumă un rol în interiorul acelei lumi.
Prin jocul dramatic / fantezie, copilul care iubește să se joace de-a mascatul, gătitul cu haine, de-a doctoral sau ,,la restaurant’, realizează o joacă de tip dramatic sau fantezie. Prin acest tip de joc, imaginația copilului nu numai că obține un antrenament, dar copilul învață cum să se transforme, să coopereze, să împărtășească și să lucreze la dezvoltarea limbajului. Prin intermediul jocului de rol, copiii pot de asemenea să învețe despre funcționarea în comunitatea mai mare.
Prin jocul simbolic copilul dezvoltă abilităţi emoţionale şi creative. Acest tip de joc poate fi vocal (cântec, glume, rime), arte grafice (desen, colorat), sau creare de muzică. Acest tip de joc are ca beneficii: dezvoltarea şi exersarea auto-exprimării, explorarea de idei noi, învațarea emoțiilor, şi îi ajută pe copii să învețe să-și dezvolte abilități în exprimarea și explorarea experiențelor, ideilor și emoțiilor lor.
Experimentarea acestui tip de joc este importanta pentru dezvoltarea emoţională personală (inteligenţa emoţională) şi dezvoltarea relaţională (inteligenţa socială)
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-kids-play-time-blocks-image20043308
· http://bigeducationape.blogspot.com/2012_05_08_archive.html
· https://www.youtube.com/watch?v=tKjMPaHXpQA&feature=emb_title
· https://www.youtube.com/watch?v=Uc2MWKXzIVQ
· https://www.youtube.com/watch?v=Cih4U17ph8A
· https://www.youtube.com/watch?v=6-MlEOSpasY
· https://www.nhsggc.org.uk/kids/life-skills/play-leisure/social-play/
· https://www.aliexpress.com/item/32981057523.html?src=bing&albslr=228671536&isdl=y
· https://parenting.firstcry.com/articles/constructive-play-why-it-is-important-in-early-childhood/
· http://www.bettinarae.com/diy-kids-play-tent/Stiuruc Simona, Dezvoltarea Intelectuală a copilului, https://www.la-psiholog.ro/info/dezvoltarea-intelectuala-a-copilului