Abordarea educaţiei din perspectiva celui ce învaţă; desfășurarea procesului educațional din perspectiva unei pedagogii axate pe competențe sunt doar cîteva dintre noile imperative educaționale la care trebuie să răspundă sistemul de învățământ.

Toate aceste realități solicită un personal didactic calificat, implicat într-un proces permanent de dezvoltare personală și profesională, condiții favorabile pentru valorificarea potențialului și dezvoltarea a noi competențe, dar și redefinirea rolului și misiunii cadrului didactic, capabil să activeze în baza unor standarde actualizate, în mod continuu. Competența științifică, competența psihopedagogică, dar și cea psihosocială a cadrului didactic sunt interdependente și definitorii în asigurarea unui proces instructiv-educativ de succes.

Leadershipul, în general și educațional, în special, sunt concepte studiate pe larg în Occident și promovate de cercetători și practicieni din domeniul educaţional, contribuind la consolidarea și formarea competențelor pedagogice și, implicit, la dezvoltarea profesională a cadrului didactic-formator, a profesorului-lider care este capabil să se adapteze și să-și îmbunătățească activitatea prin acțiuni de dezvoltare, reușește să ia decizii profesionale în vederea optimizării procesului didactic. Acest concept se referă la abordarea şi perceperea profesorilor ca lideri ai propriei activităţi, lideri ai clasei de elevi, lideri ai procesului de dezvoltare personală şi organizaţională,

 

Profesorul în rol de lider conduce un grup de elevi, exercitîndu-și puterea asupra principalelor fenomene ce se produc în clasă și în școală. Este un prieten și confident al elevilor, uneori un substitut al părinților, este obiect de afecțiune și sprijin.

Un profesor-lider învăţa să-şi analizeze propria experienţă didactică, să o discute cu colegii, să o abordeze ca activitate de cercetare, de dezvoltare, ca suport de creştere şi de sporire a motivaţiei profesionale.

Generaţiile actuale reclamă un alt tip de leadership educațional și cultură organizațională. ”Șansa profesorilor” este o reformă centrată pe scopuri educaționale. colaborarea. a tehnologiilor și resurselor educaționale implică și dezvoltarea unor noi competențe ale profesorilor. Cadrul didactic lider contribuie la o mai bună funcționare a școlii prin optimizarea activității didactice la clasă în demersul curent.

Una dintre diferențierile de bază în studiile cu privire la comportamentul de leadership este aceea între orientarea spre sarcină și orientarea spre oameni. Pentru liderul orientat spre sarcină, sarcina, obiectivele și structurarea unui mod de a le realiza conduc ordinea sa de priorități. Pentru liderul orientat spre oameni – liderul social – nevoile angajaților, așteptările și emoțiile lor stau înaintea executării sarcinii.

Leadershipul educațional poate fi privit și înțeles drept un proces de consolidare și extindere a profesionalismului prin autorizarea cadrului didactic de a-și manifesta abilitățile de lider și de a exersa leadershipul în activitatea sa curentă, ca parte componentă a acesteia. Profesorul, în calitate de organizator al procesului de învățămînt, de educator şi partener, de membru al corpului profesoral – posedă caracteristicile unui lider, pe care le demonstrează la nivel de clasă, dar și în cadrul colectivului: creează o viziune inspirată pentru viitor vizavi de activitatea sa profesională și cea a școlii; lansează viziunea în comunitatea profesională din care face parte; motivează şi inspiră prin acțiuni concrete atât elevii, cât şi colegii să atingă viziunea promovată; antrenează/ghidează şi construieşte o echipă care să fie eficientă în realizarea viziunii.

Astfel, acest proces este unul axat pe consolidarea şi extinderea profesionalismului cadrului didactic prin:

- autorizarea profesorului să își valorifice în mod plenar potențialul de lider în activitatea sa la nivel de clasă, instituție, comunitate profesională și sistem;

- crearea unui mediu favorabil constituirii și funcționării comunităților profesionale de învățare la nivel de instituție prin promovarea valorilor autentice;

- implicarea plenară a cadrelor didactice în procesul de luare de decizii la diverse niveluri;

- oferirea oportunităților reale de creștere în carieră și afirmare profesională, inlucsiv prin asumarea de către cadrul didactic a rolului de formator și mentor

Abordând rolul de lider, profesorul asigură conducerea unui grup de elevi, exercitîndu-și autoritatea și puterea statutului asupra proceselor și relațiilor din clasă și din școală. Cadrul didactic lider este un vizionar care inspiră și motivează atât elevii, cât și colegii, influențându-i pozitiv și asigurându-le sprijinul necesar în diverse contexte educaționale și profesionale.

Un cadru didactic trebuie să aibă următoarele competenţe şi capacităţi:

Ø  Competenţă psihopedagogică şi sociologică, constând în:

- capacitatea de a cunoaşte şi a lua în considerare particularităţile de vârstă şi individuale ale membrilor comunităţii educative;

- capacitatea de a orienta, îndruma, controla şi evalua procesul de învăţământ;

- capacitatea de a crea şi menţine un climat adecvat.

Ø  Competenţă economico-financiară, vizând:

- capacitatea de administrare şi gospodărire a spaţiilor, terenurilor, mobilierului şi echipamentelor etc.

Ø  Competenţă managerială (generală şi educaţională), care presupune:

- capacitatea de a stabili scopuri şi obiective pertinente şi de a stabili strategii adecvate îndeplinirii lor;

- capacitatea de a planifica şi programa;

- capacitatea de a-şi asuma răspunderi;

- capacitatea de a (se) informa;

- capacitatea de a comunica şi negocia;

- capacitatea de a soluţiona conflictele;

- capacitatea de a decide şi de a rezolva probleme;

- capacitatea de a evalua.

Ø  Competenţă culturală, concretizată în capacitatea de a-şi lărgi permanent orizontul de cultură şi cunoaştere, de a folosi, în exercitarea atribuţiilor sale, cunoştinţe acumulate din domeniul culturii generale, ca o premisă pentru creşterea eficienţei actelor de conducere.

Ø  Competenţă social-morală care constă în capacitatea de integrare a comunităţii educative în societate, ca şi în capacitatea sa de a fi un model comportamental ireproşabil.

            Cu certitudine, calitatea procesului educațional poate fi asigurată prin respectarea de către profesor a principiilor pedagogice și didactice, care, de fapt, guvernează activitatea în școală. Stimularea cadrului didactic să devină lider al propriei activități, cu demnitate și responsabilitate, cu inițiativă și deschidere pentru schimbare, cu putere de decizie în comunitatea și societatea din care face parte contribuie la buna desfășurare a activității didactice.

În activitatea sa, cadrul didactic îndeplinește mai multe funcții, care, exercitate cu măiestrie, asigură calitatea procesului de învățământ (organizator al învățării, educator, partener al educației).

Rolul de profesor presupune argumentarea într-o multitudine de grupuri de referință care impun cerințe diferențiate: el reprezintă autoritatea publică, statul; este transmițător de cunoștințe și educator, evaluator al elevilor, partener al părinților, membru al colectivului didactic, coleg etc.

Astfel, rolurile manageriale ale cadrului didactic, descrise în literatura de specialitate, sunt următoarele:

• planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei;

• organizează activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi formele de organizare;

• comunică informaţiile ştiinţifice, stabileşte canale de comunicare şi repertorii comune;

• conduce activitatea desfăşurată în clasă, direcţionînd procesul asimilării, dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională;

• coordonează activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevului şi cele ale clasei;

• îndrumă elevii pe tărîmul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor;

• motivează activitatea elevilor prin întăriri pozitive şi negative, utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive, încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei;

• consiliaz ăelevii în activităţile şcolare şi extraşcolare, în orientarea şcolară şi profesională;

• supervizează elevii, în scopul identificării stadiului în realizarea obiectivelor şi a nivelurilor de performanţă;

• evaluează, prin instrumente de evaluare sumativă, în ce măsură au fost atinse scopurile şi obiectivele dintr-o etapă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale, judecăţile emise constituind baza pentru caracterizarea elevilor.

Indiferent de perspectiva din care tratăm activitatea cadrului didactic, rolul acestuia în clasă și în școală rămâne a fi deosebit de important. În ce măsură îi reușește să exercite cu succes acest rol depinde de personalitatea sa și de complexitatea situațiilor educative cu care se confruntă și pe care le soluționează în fiecare zi.

Bibliografie:

Rima BEZEDE, Repere psihopedagogice ale leadershipului educational

Revista Edu Coach, Gânduri despre leadershipul educational

Rima BEZEDE, Profesorul-lider în procesul educational