Ȋn România modernă, care are ca obiectiv alinierea la norme şi standarde economice şi educaţionale europene, conceptul de „zona defavorizata” acopera un tablou comprehensiv  din punct de vedere educational, socio-economic si cultural al scolilor:

- comunitati sarace,
- comunitati de someri,
-comunitati lipsite de institutii de cultura, cu acces limitat la informatie,
-  comunitati cu handicap lingvistic / cultural.

Din persepctiva termenilor de referinta ai invatamantului pentru zonele defavorizate, in domeniul politicilor şi strategiilor nationale de dezvoltare a resurselor umane intalnim urmatorii termeni semnificativi:

-          zona urbana defavorizata,

-          invatamant diferentiat,

-          mediu social-economic defavorizat,

-          pedagogie compensatorie,

-          programe pentru zonele zone de educatie prioritara (ZEP),

-          inegalitate educationala,

-          nivel minim functional de educatie si instructie,

-          inadaptare scolara

Pentru definitiile aferente acestei terminologii, citam o descriere succinta din sursa http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Zonele-defavorizate191.php:

-          zona urbana defavorizata: din perspectiva socio-economica si culturala, defineste un cartier de la periferia orasului sau o anumita arie din cadrul acestuia, caracterizata printr-un anumit tip de urbanism (locuinte individuale modeste sau blocuri cu nivel scazut de confort, cu conditii igienico-sanitare necorespunzatoare), locuita de o populatie mai mult sau mai putin omogena, cu un status educational si profesional scazut, cu conditii economice precare;

-          mediu socio-economic defavorizat: mediu din care provin copiii apartinand unor familii dezorganizate, cu multi frati, cu o ambianta culturala precara, cu venituri modeste, precum si copii care traiesc in localitati rurale situate la mari distante de centre urbane si culturale semnificative, cu acces redus la mass-media sau alte bunuri culturale;

-          pedagogia compensatorie: domeniu apartinand stiintelor educatiei, aparut ca reactie la esecul “scolii comprehensive”;

-          invatamant diferentiat: mod de organizare a procesului didactic, pentru a raspunde diversitatii aptitudinilor si cunostintelor copiilor “concreti”, care-si propune sa ofere mai mult celor care au mai putin;

-           politica “ZEP”: politica educationala initiata in Anglia si Franta (1981) care are ca obiectiv sprijinirea actiunilor educative in zonele socio-geografice unde conditiile existente constituie un obstacol pentru reusita scolara a elevilor. Acest tip de politica s‑a extins si in alte tari vest-europene, concretizandu-se in programe vaste;

-          inegalitatea educationala se refera la mai multe realitati: inegalitatea oportunitatilor pentru satisfacerea cererii de educatie si a aspiratiilor scolare, utilizarea inegala a potentialului intelectual al elevilor din cauza unor obstacole externe acestora, inegalitatea conditiilor de debut al scolaritatii, procent de cuprindere a unei anumite categorii de populatie in varsta de scolarizare comparativ cu rata de scolarizare la nivel national;

-          nivel minim functional de educatie si instructie: un indicator sintetic al educatiei de baza, care priveste aspecte cantitative si calitative precum numarul de ani de scolaritate obligatorie;

-           inadaptare scolara: dificultatile de indeplinire a sarcinilor scolare si esecul de integrare in mediul scolar din care copilul face parte (Dopchie, 1971, apud Jigau, 1998, p. 19); pot fi identificate cel putin doua componente esentiale: inadaptare instructionala (globala sau partiala), insemnand indeplinirea cu dificultate a sarcinilor scolare si inadaptare comportamentala, referitoare la tulburarile de relationare a copilului cu colegii, parintii/profesorii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare.

Mediile defavorizate educational, economic, cultural – cateva influente cu impact negativ asupra  formarii individului socializat, inca din perioada copilariei

-          Ingustarea mentalitatii comunitatilor prin virarea catre valori materiale sau, extrem de rar, ,,onorifice” ( virtute, demnitate, harnicie) ori , cel mai adesea, bazate pe cultura de putere, dominatie – cruzime, agresivitate, abuz)

In aceste situatii, modelarea valorilor copiilor sufera prin preluarea unor false valori sociale de catre acestia din comunitatea in care cresc si aplicarea lor nediferentiata in viata de catre acesti copii la varsta adulta, ulterior.

-          Aparitia si mentinerea unei atitudini pasiv-neglijente asupra principiilor sanatoase de viata (hrana, igiena, ingrijire)

Aspectele legate de imaginea sociala deficitara au un impact negativ asupra imaginii de sine a copiilor si pot avea influenta asupra stimei de sine si asupra accesului pe piata muncii.

-          Presiune asupra tuturor membrilor comunitatii sa-si indrepte atentia, timpul si activitatile asupra subzistentei, sau asupra intretinerii persoanelor din varful ,,culturii de putere” (copiii nu pot merge la scoala si sunt obligati sa munceasca sau sa aserveasca unul din parinti, sunt intimidati si devalorizati pentru dorinta lor de a merge la scoala)

In comunitatile in care educatia este considerata inutila prin prisma economiei deficitare sau a culturii societale alienate, unde indivizii nu primesc din comunitate sau de la institutiile de stat orientari valorice si social-morale, copiii invata ca educatia este o non-valoare sau ca poate fi privita ca sfidare a autoritatii anomice.

-          Invata copiii ca valorile cu care pot supravietui in lume sunt agresivitatea, aservirea celor puternici sau pasivitatea

-          Incepand cu stima de sine si terminand cu elemente nedezvoltate complet din personalitatea lor, copiii din aceste medii sunt vulnerabili la dezvoltari psihice patologice si la dezvoltari sociale patologice

-          In anumite comunitati, copiii apartinand etniei rrome,  prin  preluarea mentalitatii comunitatii din care fac parte, dezvolta comportament ce genereaza slaba educabilitate  (frecventa redusa, repetentie si abandon scolar, motivatie si rezultate scolare slabe etc.) si ulterior, in viata de adult, slabe sanse la accesul pe piata muncii si sunt expusi la a dezvolta slaba toleranta la reponsabilizarea si frustrarea aferente diferitelor situatii de viata.

-          Tratamentele rele si abuzurile duc la involutia intelectuala si la boli ale emotiilor copiilor.

Observam ca finalitatile si obiectivele generale ale invatamantului romanesc vizeaza trei niveluri de dezvoltare ale copilului: cognitive-afective si psihomotorii:

                                 

                                       Obiectivele si finalitatile invatamantului romanesc
              Sursa: http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Finalitatile-educatiei-ideal-s955.php

Aceste trei planuri de dezvoltare umana sunt congruente cu cele trei planuri in care copiii, in circumstante si medii de viata defavorizante pot resimti anxietatea:

- la nivel cognitiv, al gandurilor, unde apare ideea de ameninţare, de pericol, fie reala fie imaginara, avand ca teme: cei dragi pot pati ceva sau ei insisi pot pati ceva rau, ceilalti vor rade de el, se tem sa se apropie de animale sau sa mearga la doctor, etc.

- la nivel somatic, corporal: acuza dureri de burta, dureri de cap, apar scaune diareice, urinari involuntare, senzatie de lesin, transpiratii generale sau la nivelul palmelor, etc.

- la nivel comportamental copiii pot deveni agitati, se agata de parinti, plang pentru motive inexplicabile sau excesiv, tremura, evita situatii cum ar fi mersul la scoala sau gradinita, sau se implica in activitatile adultilor ori studiaza fara pauza, pentru a evita sa socializeze cu colegii sau grupul.

Nivelul patologic al anxietatii este mentionat in lucrarile de specialitate medicala psihiatrica in urmatoarele forme:

 

                        

              Clasificarea tulburarilor anxioase, dupa Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV)                 

                                

                    

                            Sursa: Tudose F., (2004), Psihiatrie si psihopatologie pentru psihologi

Din perspectiva formelor de anxietate cel mai frecvent intalnite la copii, mentionam:

-anxietatea de separare, care reprezinta frica intensa resimtita de copil atunci cand este separat sau se simte amenintat ca va fi separat de o persoana fata de care a dezvoltat atasament, de obicei mama copilului. Comportamental, copilul este agitat sau isi urmeaza mama, se agata de ea, plange excesiv cand aceasta pleaca temporar sau o suna frecvent cand nu este acasa. Pot avea manifestari corporale cum ar fi durererile de cap sau de burtica, varsaturi sau crize de furie daca parintii insista sa plece de laga ei;

- fobie specifica, o forma de teama persistenta si intensa fata de anumite obiecte, animale sau situatii specifice, de intuneric, tunete, monstri, lift, doctori, etc.;

- anxietate generalizata, anxietate care se manifesta printr-o modalitate generala de a trai in mod anxios fiecare situatie de viata, in toate domeniile de viata. Astfel, copii se ingrijoreaza in legatura cu parintii, cu temele, cu siguranta financiara a familiei, cu scoala, cu ceea ce se intampla pe strada, etc. In acest tip de anxietate, asigurarile si reasigurarile din partea parintilor sau a altor persoane care ingrijesc copilul au doar efect temporar de linistire a copilului, deseori familia suferind de extenuare in urma acestor comportamente exprimate de catre copii;

- anxietate sociala, care se exprima in momentul in care copilul trebuie sa aiba activitati in afara mediului familial, sa interactioneze cu alte persoane si chiar in grupul lor de egali, in gradinita  sau in scoala, simtindu-se in centrul atentiei si suferind anticipativ la ideea ca se va rade de ei, ca vor fi criticati sau respinsi. Acesti copii sunt perceputi ca avand caracteristica de timiditate si tind sa evite situatiile de interactiune si socializare cum ar fi sa se joace cu alti copii, sa vorbeasca la telefon, sa-si serbeze ziua de nastere, sa raspunda in clasa, etc.

- tulburare de panica, traita ca senztie de frica intensa, insotita de panica, senzatia de sufocare, batai rapide si puternice ale inimii, scurtarea respiratiei, frica de a nu ,,innebuni”, stare care apar mai frecvent la adolescenti si la adulti si mai rar la copii

- tulburarea obsesiv-compulsiva, in care copilul se simte presat sa repete anumite actiuni, are ganduri de care nu poate scapa ( idei persistente sau imagini persistente) si  ajunge sa aiba activitati compulsive, cum ar fi sa atinga anumite obiecte sau sa faca mereu curat, de teama ca va pati ceva rau sau se va imbolnavi daca nu o va face, sta cu ingrijorare legat de cand va termina sa isi organizeze lucrurile si va actiona compulsiv pentru a-si reduce starea de anxietate. Se cunoaste faptul ca multi copii nu spun ce li se intampla si trec neobservati, diagnosticandu-se abia la maturitate.

-tulburarea de stres postraumatic este un fenomen psihic emotional caracterizat prin frica intensa, starede neajutorare care apare dupa ce persoan asista sau este martorul unei situatii traumatizante, cum ar fi accidentele, abuzul, dezastrele naturale, crimele, etc. Copiii pot experimenta vreme indelungata dupa producerea acelei situatii, cosmaruri, evita actiuni care se asociaza cu acele situatii, au momente in care nu se pot misca sau organiza.

Printre cauzele anxietatii enumeram:

·         factori biologici

- anxietatea este un semn comportamental care se manifesta la macar unul dintre parintii copilului, Studiile arata ca boli cum sunt alergiile, diabetul, eczemele, bolile de inima sau cele respiratorii recurente se insotesc cu un nivel de anxietate ridicat

·         factori genetici

- copiii cu manifestari anxioase provin din familii in care traiesc si alti membri cu trasaturi anxioase (parinte sau alte rude), insa nu este cazul fobiilor ci al trasaturilor anxioase , descrise ca o tendinta la mai mere vulnerabilitate emotionala la evenimente negative sau cu potential negatic

·         factori temperamentali

Trasaturile temperamentale sunt descrise ca efecte ale activitatii sistemului nervos si raspund de rapiditate, ritm, impulsivitate, timiditate, afectivitate, etc. Nu pot fi modificate fndamental, cu alte cuvinte, o persoana nu-si poate schimba trasaturile temperamnetale, poate doar sa schimbe partial reactiile sale la mediu.

·         experienţele de viaţă

Un copil care traieste intr-un mediu vatamator sau a experimentat de-a lungul vietii abuzuri, are o vulnerabilitate stabila la anxietate si poate pastra trasaturi comportamentale anxioase toata viata.

Anxietatea care afecteaza functionarea copilului sau a adultului este o afectare negativa a emotiilor (afectivitatea umana)

            Emotiile copilului sunt strans legate de mica copilarie. Daca vorbim de emotiile primare (exemplu: furia, frica) sau de starea de dispozitie a copilului acestea au o importanta componenta bio-chimica innascuta, insa daca vorbim de emotii elaborate (pasiuni si sentimente), acestea sunt suma a unui sitem de conditionare-invatare, prin optiuni axiologice, culturale, sociale (estetice, etico-morale, etc.)

Astfel, modul in care comunitatea are constituita seria sa de judecati valorice, modul in care intrepreteaza si analizeaza lumea, este ceea ce copilul invata: sa fie tacut, retras, submisiv, sau sa fie exteriorizat, sa considere agitatia, furia sau exteriorizarea intensa a emotiilor ca fiind social-acceptabile. In aceste tipuri de comunitati se observa ca se exprima cu mai mare usurinta stari de afect negative cu componente anti-sociale ( acestea sunt manifestari explozive, cu manifestari comportamentale dezorganizate, cu constiinta persoanei polarizata doar in jurul evenimentului conflictual, fara posibilitatea de a-si opri emotiile intense si actele comportamentale agresive).

In plan corporal, anxietatea la copii si la adulti poate fi resimtita prin mimica si gestica tensionata

sau un tablou complex de simtome anxioase:

 

 

Anxietatea creste daca persoana are caracteristici la confluenta dintre doua tipologii comportamental:

a. ,,Firea” emotivă (Personalitatea emotivă) este un tip de manifestare care se exprima prin:

- emotionalitate intensa,

- reactii de mare sensibilitate si profunzime in sfera emotiilor subtile (mai ales in domeniu spiritual)

- reactiile afective nu sunt exagerate, nu progreseaza rapid

- dupa Karl Leonhard, medicul care a descris existenta unor ,,firi” sau a unor ,,trasaturi accentuate”: ,,inima sensibila”, ,,duiosie a firii”

- mobilitate mare a mimicii, plang usor (fie de bucurie fie de tristete), copiii (la basme), adultii (la vizionarea filmelor)

- pot dezvolta ,,depresiunii reactive” pana la tentative de suicid

-dispozitia afectiva este adecvata evenimentelor prin care trece persoana

- forta de rezistenta psihica la evenimente exterioare  scade usor pana la depresie reactiva             

           

b. ,,Firea” anxioasă (Personalitatea anxioasă) este un tip de manifestare care se exprima prin:

-  incapacitatea de a se afirma in cazul unei divergente de opinie

- timiditate cu docilitate (orientata spre exterior –teama veritabila)

- o tendinta spre spaima subita, ,, hiperiritabilitate a sistemului neurovegetativ”

Supracompensator apare: a) o atitudine sigura sau aroganta (nenaturala, ne-voita)

                                           b) o atitudine tacita, rugatoare pentru bunavointa celuilalt, intalnita la femei.

Dupa Karl Leonhard,  anxietatea care izvoraste din firea introvertita, care doreste sa nu se afle in centrl atentiei, se  accentueaza la maturitate, pe cand              anxietatea veritabila (firea anxioasa) descreste cu varsta.

  BIBLIOGRAFIE  SI  RESURSE  WEB

·         http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Finalitatile-educatiei-ideal-s955.php

·         https://parintecuminte.ro/de-ce-sunt-copiii-anxiosi-formele-anxietatii-la-copii-si-cauzele-aparitiei-ei_psiholog-cluj/

·         https://www.youtube.com/watch?v=MQcN5DtMT-0

·         G. Kaduson, Schaeger, Ch., (2015), 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc, Bucuresti: Edit. Trei

·         M. Niculescu, D. Lupu, (2007), Note de curs: Pedagogia preşcolară şi a şcolarităţii mici

·         Tudose F., (2004), Psihiatrie si psihopatologie pentru psihologi, Bucuresti: Edit. Fundatiei Romania de Maine