In contextul unei societăți care se schimbă, operând modificări de formă și fond la nivelul tuturor subsistemelor sale, invătământul românesc trebuie să iși asume o nouă perspectivă asupra funcționării și evoluției sale.În cadrul acestei perspective, parteneriatul educational trebuie să devină o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educației românești.
Pentru ca acest parteneriat sa se constituie ca o solutie reala a problemelor din invatamant, sunt necesare elaborarea unor strategii, a unor directii care sa uneasca eforturile parteneriale, precizarea rolului asumat de instituții in parteneriate.
Dată fiind complexitatea problemelor cu care școala românească se confruntă, cât și impactul educației școlare asupra intregului sistem social, soluționarea dificultăților prezente presupune colaborarea, cooperarea și parteneriatul unor categorii largi, cum ar fi:
• Personalul din invățământ;
• Toate categoriile de elevi;
• Familia;
• Organizații guvernamentale cu caracter central sau local;
• Organizații cu caracter nonguvernamental;
• Reprezentanții cultelor religioase;
• Agenții economici;
• Sindicatele;
• Autoritățile centrale și locale
Pentru a realiza un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, in societate trebuie să se schimbe valori, atitudini si comportamente la nivelul tuturor factorilor implicati: decidenti, oameni ai școlii, familii, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale si nonguvernamentale.
La nivelul comunității se constituie un grup de lucru (nucleu comunitar), in care reprezentanții școlii trebuie să iși asume rolul de promotor, catalizator si facilitator al parteneriatului educațional. Coeziunea si eficienta unui astfel de grup sunt conditionate de asumarea ți promovarea unor valori commune –cum ar fi: asigurarea egalitații șanselor in educație; incurajarea ințtiativei și participării; dezvoltarea cooperarii și colaborării; statutarea disciplinei și responsabilitțtii.
1. Unitatea școlara in cadrul parteneriatului
Instituțiile de invățământ urmăresc să obtină recunoașterea importanței parteneriatului lor cu intreaga comunitate locală, prin relații directe si prin “noile educații”: educația civică, educația in spiritul inițiativei economice, educația ecologică, educația in spiritul drepturilor omului, a combaterii violenței, educația in spiritul valorilor europene și al dialogului cultural European, etc….
Răspunzand cerințelor sociale și comunitare, școala trebuie să orienteze intregul său demers asupra elevilor, care trebuie să devină centrul de interes al oricărui parteneriat practicat in domeniul educației școlare.
Transformarea reală a elevilor in actori principali ai demersului educațional, poate conduce in mod gradual la cresterea prestigiului scolii in comunitate si la sensibilizarea si mobilizarea partenerilor potentiali ai unitatilor de invatamant. Pentru aceasta trebuie adoptate unele masuri generale ca: formarea personalului din invatamant in sensul comunicarii, cooperarii, parteneriatelor; promovarea unui cadru legislative care sa incurajeje initiativele scolii; sensibilizarea societatii in raport cu problemele educatiei si cu semnificatia sa.
In acord cu aceste cerinte, fiecare dintre unitatile scolare trebuie sa se orienteze catre centrarea intregii activitati asupra elevului, pregatirea resurselor umane ale scolii pentru parteneriat, atragerea partenerilor potentiali in parteneriate efective.
2. Familia elevului
Cunoasterea si intelegerea familiei in calitate de partener constant si autentic devine o prioritate mai ales in contextul actual, in care familia inseși trebuie sa se adapteze unor schimbari semnificative. Imbinarea la nivelul diferitelor familii a elementelor traditionale cu elemente inedite generate de noi realitati socio-economice determina o diversificare a familiilor si a situatiilor considerate anterior atipice. Pentru a atrage familia, scoala trebuie sa ia act de aceste schimbari, adaptandu-si atitudinile si comportamentele in consecinta.
Pornind de la aceste premise, efortul indreptat catre cunoasterea familiei trebuie sa se orienteze catre: trasaturile, calitatile, problemele sale specifice; valorile si normele pe care le avanseaza; avantajele pe care le poate castiga.
Chiar in conditiile asumarii acestei perspective, in relatiile dintre scoala si parinti pot aparea disfunctii. Pentru a le depasi trebuie asumate urmatoarele prioritati; cresterea initiativei si implicarii managerilor scolii in sensibilizarea si atragerea familiei; elaborarea unor proiecte centrate pe parteneriatul cu parintii; transformarea comitetelor de parinti in structuri actve si dinamice cu rolul de interfata in relatia scoala si parinti; diseminarea unor informatii clare cu privire la scoala, activitatile si problemele ei; organizarea unor activitati extrascolare diverse in regim de parteneriat.
3. Autoritatile locale
Pentru a se constitui ca un factor cheie in cadrul parteneriatului educational la nivelul comunitatii, relatia dintre scoala si autoritatile locale trebuie sa se sprijine pe reciprocitatea intereselor si pe sprijinul mutual.
In virtutea unor prevederi legale dar si pe baza unor reletii traditionale care s-au stabilit de-a lungul timpului, autoritatile locale ofera sprijin concretizat prin:
• fonduri, resurse materiale, combustibil;
• donatii pentru ameliorarea bazei materiale;
• facilitarea obtinerii unor resurse financiare bugetare;
• organizarea unor activitati extrascolare;
• alocarea unor spatii si terenuri in folosinta scolii
Pentru a depasi unele disfunctii generate de carente in legislatie, blocaje in comunicare interpersonala, absenta educatiei pentru colaborare, presiunea problemelor curente, etc…este necesara adoptarea unor masuri cu caracter local care tin de initiativa si interesul scolii si autoritatilor locale. In acest sens, managerii unitatilor de invatamant trebuie sa se orienteze catre ameliorarea modului de informare adresat autoritatilor locale, asigurarea participarii reprezentantilor autoritatilor locale la intalniri cu personalul scolii, parinti, etc., organizarea unor activitati de interes comunitar in colaborare cu autoritatile locale. Managerii unitatilor scolare trbuie sa se orienteze catre sensibilizarea si atragerea autoritatilor locale, dar si spre acoperirea unor nevoi si rezolvarea unpr probleme ale comunitatii.
4. Agentii economici
Centrat pe stabilirea unui echilibru intre cererea si oferta educationala, parteneriatul dintre scoala si agentii economici poate avea un impact semnificativ, din perspectiva dezvoltarii personale a elevilor si a insertiei socio-profesionale a viitorilor absolventi.
Pornind de la beneficiile pe care parteneriatul cu agentii economici poate sa le aduca scolii si elevilor sa, este necesar ca managerii unitatilor de invatamant sa aplice anumite srategii care sa valorifice prevederile legislative, sa stabileasca prioritatile scolii , sa atraga si sa sensibilizeze agentii economici, sa organizeze actiuni preliminare de pregatire a parteneriatului, etc.
Elaborarea si aplicarea acestor strategii presupune pregatirea prealabila a resurselor umane ale scolii pentru dialog, intercunoastere si colaborare cu partenerii sociali ai scolii.
5. Organizatii nonguvernamentale
In ultimul timp, pe fondul schimbarilor sociale din societatea noastra, s-a inregistrat o proliferare a organizatiilor cu caracter nonguvernamental, care si-au asumat roluri specifice, inclusiv in domeniul educatiei.
O parte dintre acestea au derulat proiecte si activitati care au avut un impact fie asupra educatiei, fie asupra comunitatii din care scoala face parte. In acest sens sunt semnificative proiectele derulate de unele organizatii cu privire la:
• identificarea problemelor la nivelul comunitatii
• atragerea resurselor financiare
• stimularea dezvoltarii comunitatilor ( traditionale)
• stimularea parteneriatelor la nivel local
Alaturi de aceste demersuri generale o parte dintre organizatiile nonguvernamentale s-au implicat in proiecte adresate explicit educatiei si unitatii de invatamant: consiliere si orientare vocationala; consilierea parintilor; formarea formatorilor pentru domenii specifice; sensibilizarea opiniei publice ( agenti economici) fata de problemele scolii; facilitarea incheierii unor parteneriate intre scoli si parteneri interni sau externi; promovarea obiectivelor si a ofertelor educationale la nivelul institutiilor.
Ca urmare a acumularii de informatie, experienta si expertiza la nivelul unor organizatii nonguvernamentale, acestea dispun de un potential notabil care poate si trebuie valorificat in cadrul parteneriatelor educationale.
Pentru incheierea acestor parteneriate managementul scolii trebuie sa isi asume responsabilitati specifice cu referire la: cunoasterea si atragerea organizatiilor nonguvernamentale care pot devenii parteneri reali; stabilirea cadrului si a modalitatilor de lucru; pregatirea resurselor umane ale scolii pentru a actiona in acest domeniu.
6. Comunicarea cu partenerii scolii
Incheierea si derularea parteneriatelor educationale au ca factor fundamental comunicarea. In acest sens managerii scolii trebuie sa desfasoare activitati intense pentru informarea partenerilor cu toate datele necesare derularii programelor, pentru ca acestia sa primeasca informatii clare, complete si intr-un timp oportun.
Managerii trebuie sa creeze un climat pozitiv de munca, descchis oricaror idei, flexibil oricaror activitati. In acest sens, relationarea si comunicarea devin factori cheie ai realizarii activitatilor propuse.
In societatea pe care o traim, ca tara a unei Europe multiculturale si multietnice, secretul succesului oricarei activitati este toleranta, flexibilitatea si cunoasterea. Activitatea de parteneriat in comunitate, fara acesti factori fundamentali nu poate avea succes. “ Fiind condamnati “ sa traim si sa muncim impreuna, trebuie sa pornim totdeauna de la principiul “ fă binele care astepți să ți se facă.”
Părinţii – parteneri educaţionali / Parteneri din sistemul de educație și alte instituţii publice
În ziua de astăzi se vorbeşte despre o nouă paradigmă educaţională, cea a centrării procesului de învăţământ pe dezvoltarea competenţelor, fapt care aduce câteva modificări fundamentale în organizarea educaţiei: natura activităţilor educative formale se schimbă, iar importanţa activităţilor extracurriculare şi extraşcolare creşte considerabil.
Pentru a facilita implementarea acestei paradigme, statul, conform LEN, încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat. Operatorii culturali pot realiza o varietate de activităţi de colaborare cu şcoala, de la acţiuni de formarea profesorilor în domeniul culturii, la realizarea împreună a activităţilor educative formale şi nonformale, curriculare sau extracurriculare, în spaţiul şcolii sau în afara lui. Practica ultimilor ani ne-a arătat că parteneriatele cel mai uşor de pus în practică sunt cele care vizează activităţi de tip nonformal, cum sunt cele din cadrul Programului „Şcoala altfel”, despre care vom vorbi mai pe larg într-un capitol dedicat.
Deşi ne referim la aspectele practice ale colaborării cu instituţiile sistemului de învăţămât, nu trebuie neglijat faptul că organizaţiile culturale pot să contribuie şi la aspecte formale, printr-un aport la definirea politicilor în domeniul educaţiei. Conform LEN, Ministerul Educaţiei „proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea (…) ONG-urilor finanţatoare care susţin programe educative”.
În vederea atingerii obiectivelor şcolii, directorul şi Consiliul de administrație colaborează cu administraţia publică locală şi reprezentanţii comunităţii locale şi pot realiza parteneriate cu asociaţii, fundaţii, instituţii de educaţie şi cultură, organisme economice şi organizaţii guvernamentale sau alte tipuri de organizaţii.
Părinţii – parteneri educaţionali
Părinţii au dreptul să se constituie în asociaţii cu personalitate juridică care se organizează şi funcţionează în conformitate cu propriul statut. În momentul înscrierii elevilor în registrul unic matricol, unitățile de învățământ încheie cu părinţii un contract educaţional care stipulează drepturile şi obligaţiile acestora. Consiliul de administrație monitorizează modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în contractul educaţional, iar comitetul de părinți al clasei urmăreşte modul de îndeplinire a obligaţiilor de către fiecare părinte şi adoptă măsurile care se impun în cazul încălcării prevederilor cuprinse în acest document.
Forme asociative ale părinţilor
Adunarea generală a părinţilor – este constituită din toţi părinţii copiilor de la grupă/clasă şi are următoarele atribuţii:
- discută problemele generale ale colectivului de elevi;
- hotărăşte activităţile de susţinere a cadrelor didactice şi a echipei manageriale a UI, în demersul de asigurare a condiţiilor necesare educării copiilor/elevilor;
- se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este nevoie.
Comitetul de părinţi – se constituie la nivelul fiecărei grupe/clase şi reprezintă interesele părinţilor în Adunarea Generală a Părinţilor, în Asociaţia părinţilor, în consiliul profesoral, în Comitetul Clasei şi în relaţiile cu echipa managerială. Acesta are următoarele atribuţii:
- sprijină învăţătorul/ profesorul diriginte în organizarea şi desfăşurarea de proiecte, programe şi activităţi educative extraşcolare;
- atrage persoane fizice sau juridice care, prin contribuţii financiare sau materiale, susţin programe de modernizare a activităţii educative şi a bazei materiale din clasă şi din şcoală;
- se implică activ în asigurarea securităţii copiilor/elevilor pe durata orelor de curs, precum şi în cadrul activităţilor educative, extraşcolare şi extracurriculare.
Consiliul reprezentativ al părinţilor/Asociaţia de părinţi (AP) – se înfiinţează la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ şi desemnează reprezentanţii părinţilor în organismele de conducere şi comisiile unităţii de învăţământ. AP colaborează cu structurile asociative ale părinţilor la nivel local, judeţean, regional şi naţional. Reprezentantul AP este preşedintele care asigură relaţia cu alte persoane fizice şi juridice. AP are următoarele atribuţii:
- propune unităţilor de învăţământ discipline şi domenii care să se studieze prin curriculumul la decizia şcolii;
- sprijină parteneriatele educaţionale între unităţile de învăţământ şi instituţiile/organizaţiile cu rol educativ din comunitatea locală;
- se implică direct în derularea activităţilor din cadrul parteneriatelor ce se derulează în unitatea de învăţământ, la solicitarea cadrelor didactice;
- susţine conducerea unităţii de învăţământ în organizarea şi desfăşurarea Programului „Şcoala după şcoală”.
Un partener important în implementarea parteneriatelor cu şcolile îl reprezintă Comitetul de Părinți, care sprijină organizarea activităţilor educative extraşcolare.
O altă structură relevantă ce poate susţine parteneriatele cultural-educaţionale este Asociația Părinților. Aceasta are dreptul legal de a propune şcolilor programe de tip CDS, sprijină şi se implică direct în derularea parteneriatelor educaţionale cu organizaţiile din comunitatea locală şi de a susţine programul „Şcoala după şcoală”.
Este interzisă implicarea copiilor/elevilor sau a cadrelor didactice în strângerea fondurilor, în schimb AP poate atrage resurse financiare extrabugetare din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, care vor fi utilizate pentru modernizarea şi întreţinerea patrimoniului unității de învățământ, a bazei materiale şi sprijinirea financiară a unor activităţi extraşcolare.
Consorţiile şcolare
Acestea se pot înfiinţa din unităţi de învăţământ, palate şi cluburi ale copiilor (instituţii responsabile cu organizarea activităţilor nonformale extraşcolare) şi autorităţi ale administraţiei publice locale în vederea creşterii calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor. Acestea sunt structuri asociative, fără personalitate juridică, constituite din două sau mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar. Consorţiile şcolare se află în relaţii de colaborare cu societatea civilă, ONG-uri, companii private naţionale şi internaţionale etc. Conducerea consorţiului şcolar este asigurată de consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ membre ale acestuia. Printre rolurile consorţiilor şcolare se numără:
- facilitarea accesului unităţilor de învăţământ din cadrul acestora la proiecte în parteneriat cu alte instituţii şi organizaţii publice ori private, din ţară sau din străinătate;
- promovarea colaborării interdisciplinare în vederea stimulării inovării şi formarea competenţelor pentru dezvoltare sustenabilă în societatea cunoaşterii;
- diversificarea ofertei de servicii educaţionale, prin programe de stimulare a performanţei, de educaţie timpurie, de realizare a programului „Şcoală după şcoală”, de formare a adulţilor, contractarea unor servicii pentru întreprinderi şi comunităţile locale (de exemplu, studii, cercetări, consultanţă etc.).
Centrul comunitar de învăţare permanentă
Acesta se înfiinţează de către unitatea de învățământ, pe baza unor oferte de servicii educaţionale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-ţintă interesate. Ele se pot organiza de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte instituţii şi organisme publice şi private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, ONG-uri.
Proiectele de parteneriat strategic în domeniul școlar îşi propun să sprijine dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare, precum şi implementarea de iniţiative comune cu scopul promovării, cooperării, ȋnvăţării reciproce (peer learning) şi schimbului de experienţă la nivel european.
În funcție de obiectivele și componența parteneriatului strategic, proiectele pot fi de două tipuri:
- Proiectele pentru susţinerea inovării (cu produse intelectuale) își propun să dezvolte rezultate inovatoare și/sau să ofere o diseminare și exploatare structurată asupra produselor intelectuale inovatoare deja existente.
- Proiectele pentru susţinerea schimbului de bune practice (fără produse intelectuale) se axează pe procesul de învățare și pe activități în sine. Acest tip de proiecte oferă posibilitatea organizațiilor implicate să lucreze la nivel transnațional, împărtășind și confruntând idei, practici sau metode de lucru, producând de asemenea rezultate tangibile. În cadrul proiectelor pentru susţinerea schimbului de bune practici s-a creat un format specific: Parteneriatele de schimb interşcolar.
- Parteneriatele strategice în domeniul școlar reprezintă o variantă flexibilă de cooperare între parteneri din ţări diferite. Activităţile propuse în cadrul proiectelor trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite la nivelul Programului Erasmus + pentru domeniul școlar şi pot include o varietate din cele prezentate mai jos.
- Dezvoltarea, testarea, adaptarea și adoptarea/punerea în aplicare de practici inovatoare privind: noi programe de învățământ, cursuri, materiale și instrumente de învățare; metodologii și abordări pedagogice de predare și învățare, în special cele care furnizează competențe cheie și competențe de bază, competențe lingvistice și axarea pe utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor; noi forme de programe de formare practică și studiul unor cazuri reale din afaceri și industrie; noi forme de învățare și de furnizare a educației și formării profesionale, în special utilizarea strategică a învățării deschise și flexibile, mobilitate virtuală, resurse educaționale deschise și o mai bună exploatare a potențialului tehnologiei informației și comunicațiilor; metode și instrumente de orientare, consiliere și pregătire; instrumente și metode pentru profesionalizarea și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, a formatorilor și a altor categorii de personal, cu un accent deosebit pe educația inițială îmbunătățită și pe formarea continuă a cadrelor didactice; gestionarea și conducerea instituțiilor de educație și formare; activități de informare între organizațiile din diferite sectoare ale educației, formării și tineretului; cooperare strategică între furnizorii de învățare, pe de o parte, și autoritățile locale/regionale, pe de altă parte.
Un sistem national de învățământ este eficient dacă este unitar și încurajează continuitatea între treptele de învățământ. H. Wallon spunea: ”Este împotriva naturii să tratăm copilul în mod fragmentar. Cu fiecare perioadă el constituie un ansamblu indisolubil și original. În succesiunea perioadelor, copilul rămâne una și aceeași ființă în curs de metamorfozare.”
Învăţarea reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în curriculum. In educaţia timpurie, învăţarea integrată semnifică modul în care cadrul didactic integrează conţinuturile mai multor domenii experienţiale, exploatând resursele din mai multe centre de activitate cu scopul atingerii mai multor obiective de referinţă. O abordare integrată permite copiilor să se angajeze în scop de învățare, relevanta. Învățarea integrată încurajează copiii să vadă interconectarea și interdependențele dintre ariile curriculare. Orice activitate trebuie să fie o experienţă de învăţare şi pornind de la acest fapt să se acorde o importanţă egala tuturor tipurilor de activităţi desfăşurate. Toate tipurile de activităţi reprezintă diferite momente ale programului zilnic al copilului şi toate reprezintă oportunităţi de învăţare în modul cel mai natural al copilului. Cele 6 teme generale din curriculum combină cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi din mai multe domenii experienţiale şi permit implicarea mai multor domenii de dezvoltare. Acesta poate fi înţeles ca totalitatea experienţelor de învăţare ale copilului, atât în grădiniţă, cât şi în afara ei, prin activităţi de tip nonformal sau extracurricular, planificate şi aplicate de instituția școlară. Aplicarea acestuia aduce cu sine noi schimbări în realizarea procesului de predare–învăţare–evaluare. Abordarea integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare si aplicare practică a celor învăţate.
Reușita predării integrate a conținuturilor ține în mare masură de gradul de structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități. Învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie sa coexiste în curriculum-ul integrat. De reținut este faptul că elevii trebuie sa învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă. Activitățile integrate sunt oportune în acest sens, prin ele aducându-se un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învățare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces.
MODEL CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
Stimate participant,
În vederea pregătirii viitoarei activități, vă rugăm să acordați câteva minute completării următorului chestionar:
1. Cât de frecvent comunicați cu dirigintele copilului dumneavoastră? Ce dificultăţi ați întâmpinat?
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
2. Ați participat împreună cu copilul dumneavoastră la o activitate derulată în cadrul școlii?
Bifați căsuța corespunzătoare.
DA NU
3. Dacă da, precizați care a fost rolul dumneavoastră?
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
4. Comunicați bine cu copilul dumneavoastră? Bifați căsuța corespunzătoare.
DA NU
5. Dacă ați întâmpinat dificultăți în procesul de comunicare cu copilul dumneavoastră vă rugăm să menționați câteva aspecte
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
6. În ce mod ajutați procesul educativ din școală?
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
7. Copilul dumneavoastră are șanse egale în relația cu ceilalți copii? Bifați căsuța corespunzătoare
DA NU
MODEL CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
1. Cine se ocupă în mod special de educația copilului?
mama tata ambii părinți altă persoană (cine?................................)
2. Care sunt cele mai eficiente metode pe care le folosiți cu copilul dvs. pentru a-l educa?
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
3. Cât timp pe zi acordați copilului dvs. pentru a discuta sau face activități special cu
acesta ?
mai puțin de ½ oră aproximativ ½ oră ½ oră – 1 oră peste 1 oră
(cat?......................)
4. Cum se comportă copilul dvs. acasă? Descrieţi-l pe scurt
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
5. Cât timp acordă copilul dvs. pregătirii pentru școală ?
mai puțin de ½ oră aproximativ ½ oră ½ oră – 1 oră peste 1 oră
(cat?......................)
6. Cât de des îl întrebați pe copilul dvs. cu privire la temele sau lecțiile pe care le are de
învățat?
foarte des des mediu rar foarte rar
De ce ? ………………………………………………………………………………………
7. Ce face copilul dvs. în timpul liber?
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
8. Cum ați menținut până acum legătura cu școala?
nu am avut timp și am fost rar la școală
am aflat de situația școlară a copilului din discuțiile cu el
am participat la ședințele cu părinții
am menținut legătura cu dirigintele prin telefon
am fost periodic la școala și am vorbit personal cu dirigintele și profesorii
Vă mulțumim!
FIȘĂ DE LUCRU PENTRU PĂRINȚI
Sunt un părinte care …
Vă rog să bifați în ce măsură sunteți de acord cu/vi se potrivesc afirmațiile de mai jos.
|
NR. |
AFIRMAȚIE |
DA |
NU |
UNEORI |
|
1 |
Nu am timp pentru supravegherea, controlul și îndrumarea |
|
|
|
|
|
copilului. |
|
|
|
|
2 |
Copilul meu are nevoie de un tratament dur (pedepse, |
|
|
|
|
|
constrângeri). |
|
|
|
|
3 |
Sunt nervos. |
|
|
|
|
4 |
Sunt indiferent. |
|
|
|
|
5 |
Aplic elemente de educație care au reușit la alți copii. |
|
|
|
|
6 |
Nu țin seama de particularitățile de vârstă ale copilului – al |
|
|
|
|
|
meu e deștept. |
|
|
|
|
7 |
Consider că, pentru o bună educație, sunt suficiente experiența |
|
|
|
|
|
mea de viață și bunul simț. |
|
|
|
|
8 |
Îl controlez sever tot timpul. |
|
|
|
|
9 |
Amân intervenția educativă pentru când va crește mai mare. |
|
|
|
|
10 |
Sunt interesat mai ales de rezultatele la învățătură. |
|
|
|
|
11 |
Aplic mereu aceleași tehnici și metode educative. |
|
|
|
|
12 |
Izolez copilul de influențele exterioare familiei. |
|
|
|
|
13 |
De educația copilului se ocupă bunicii. |
|
|
|
|
14 |
Mama este singura care se ocupă de educația copilului. |
|
|
|
|
15 |
Secretele împărtășite de copil le spun rudelor, prietenilor celor |
|
|
|
|
|
mai buni. |
|
|
|
|
16 |
Colegii copilului meu care au rezultate mai bune sunt tocilari |
|
|
|
|
|
sau au pile. |
|
|
|
|
17 |
Pentru eșecurile copilului meu este de vină partenerul meu de |
|
|
|
|
|
viață. |
|
|
|
MODEL CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
1) Ce aşteptări aveţi de la şcoală?
…………………………………………………………………………………………………
2) Ce forme de comunicare cu şcoala cunoaşteţi şi aplicaţi? Cât de des?
…………………………………………………………………………………………………
3) Ce bariere de comunicare cu şcoala/ profesorii aţi întâlnit?
…………………………………………………………………………………………………
4) Care sunt principalele subiecte aduse în discuţie?
…………………………………………………………………………………………………
5) În ce măsură sunteţi mulţumit de întâlnirile cu dirigintele/ profesorul?
…………………………………………………………………………………………………
6) Care este opinia dumneavoastră despre starea sistemului de educaţie?
…………………………………………………………………………………………………
7) Care sunt simptomele/ efectele acestei stări?
…………………………………………………………………………………………………
8) Ce notă acordaţi (cu argumentare pro si contra)
- actului didactic din şcoala noastră?
…………………………………………………………………………………………………
-atitudinii copilului dvs. faţă de actul didactic;
…………………………………………………………………………………………………
-activităţii dvs. de părinte, faţă de actul didactic.
…………………………………………………………………………………………………
Vă mulţumesc!
Bibliografie:
Adam Tania, Exemple de bune practici privind abordarea integrată a activităților-instructiv educative din educația timpurie
www.didactino.ro, Bune practici în formarea parteneriatelor școlare și implicare comunitară în învățământul preuniversitar
Ghid de bune practici în asigurarea calității educației, 2009
POSDRU/1/1.1/S/8, Școala și comunitatea