Conținutul activităților manageriale de la nivelul activităților didactice este orientat de o serie de principii:

a. principiul eficienței activitatii manageriale, realizat pe baza aplicării metodelor de informare și elaborare a deciziilor, de activizare a personalului în stabilirea deciziilor

b. principiul conducerii participative și al unității de actiune a tuturor factorilor care cooperează la realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoașterii temeinice a unității școlare;

 c. principiul organizării și programării raționale a tuturor activităților manageriale, în funcție de obiective;

d. principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient și al respectării unor norme de conduită: responsabilitate, prestigiu, autoritate, ordine, disciplină, motivatie, stimulente morale și financiare, 

e. principiul inovării permanente a metodelor și tehnicilor manageriale, a metodelor de predare-învățare-evaluare, de cercetare științifico-metodica şi de inovare a învățamântului.

 

Relaţionarea eficientă a managerului şcolar în mediul educaţional sau în afara acestuia este garantată de dezvoltarea și capacitatea de a folosi, în rezolvarea problemelor, următoarele categorii de competenţe: competenţe de comunicare și relaţionare; competenţe psihosociale; competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale; competenţe de conducere / coordonare şi organizare; competenţele de evaluare; competenţele de gestionare și administrare a resurselor; competenţe care vizează dezvoltarea instituţională;  competenţele care vizează self-managementul.

Organizaţia este o expresie structurală a acţiunii sociale. Orice organizaţie are o valoare de utilizare, fiind un instrument pentru atingerea unor scopuri, iar pe de altă parte, organizaţia este un sistem dinamic, influenţat de trăsăturile sociale ale membrilor săi şi de mediul extern. Şcoala reprezintă un grup de oameni ale căror acţiuni converg către atingerea unor obiective generale şi specifice. Întrucât insituţiile şcolare sunt responsabile cu formarea şi perfecţionarea capitalului de cunoaştere şi dezvoltare a unei ţări, ele au o importanţă strategică.

Categorii de resurse specifice sistemului de învăţământ care conferă o notă definitorie proceselor manageriale:

• resurse umane: elevi, studenţi, cadre didactice, personal didactic auxiliar, personal administrativ,

• reprezentanţi ai comunităţii educative;

• resurse materiale: baza didactico–materială, spaţiul educaţional;

• resurse financiare: bugetul, contribuţiile comunităţii locale şi educative familie, agenţi economici

• resurse informaţionale: documente şi materiale curriculare, baza de date existentă în şcoală – în bibliotecă, laboratoare, suporturi informatice etc. – bibliotecă, videotecă, laborator de instruire asistată pe calculator etc; de asemenea, resursele informaţionale sunt preluate din legi, hotărâri, ordine, dispoziţii, regulamente, norme, instrucţiuni, previziuni, statistici;

• resurse de timp: timpul şcolar, extraşcolar.

Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai întâi sa îl ai, pentru a organiza activităţile trebuie mai întâi să le defineşti, pentru a evalua oamenii trebuie să defineşti iniţial responsabilităţi… Un astfel de şir de activităţi se poate înlocui cu uşurinţă cu o singură noţiune: planificare. Aceasta reprezintă o funcţie importantă a managementului prin care se stabileşte – în avans – ce se va realiza, cum, când şi cine, adică cel mai eficient mod de structurare a acţiunilor viitoare pentru ca organizaţia să obţină rezultatele dorite. De aceea se poate spune că planificarea este o activitate prin excelenţă managerială, care presupune proiectarea şi organizarea într-o manieră coerentă şi sistemică a activităţilor necesare îndeplinirii obiectivelor propuse; „în mod concret, prin planificare se determină modalităţile sau procedurile operaţionale prin care vor fi urmărite consecinţele strategiilor şi ale deciziilor cu privire la viitorul organizaţiei” (M. Vlăsceanu).

După stabilirea obiectivelor şi a modalităţilor prin care acestea vor fi atinse, managerii trebuie să creeze structurile funcţionale capabile să le îndeplinească. Acest lucru înseamnă repartizarea de sarcini, delegarea de autoritate, când este cazul, pentru a le realiza, elaborarea de regulamente etc.

Aplicarea planurilor–cadru în unităţile şcolare şi transformarea lor în scheme orare presupune o succesiune de operaţii manageriale, vizând interacţiunile dintre şcoală, elevi, părinţi, autorităţile locale etc.

Primul pas îl reprezită elaborarea unui proiect curricular, proiect prin care se stabilesc filierele, profilurile şi specializările unităţii respective. Acest proiect este cel care individualizează şcoala în raport cu ofertele educaţionale ale altor şcoli şi este parte integrantă a proiectului de dezvoltare a şcolii. În definirea ofertei curriculare se porneşte de la două elemente de referinţă: cerinţele specifice ale planului–cadru şi programelor diferitelor discipline de învăţământ referitoare la trunchiul comun (acea parte a curriculumului obligatorie pentru toate şcolile din sistemul de învăţământ); obiectivele proiectului de dezvoltare a şcolii care determină oferta educaţională în zona curricumului la decizia şcolii (CDŞ) şi a activităţilor extracurriculare.

Proiectul curricular trebuie să descrie principalele opţiuni legate de implementarea acestuia, cu referire directă la calitatea resurselor umane şi materiale implicate, la modalităţile prin care acestea pot să fie mobilizate pentru atingerea finalităţilor proiectului de dezvoltare a şcolii. De asemenea, proiectul curricular va explica opţiunile legate de organizarea procesului de învăţare (principalele abordări didactice), modul până la care se ţine seama de opţiunile elevilor şi de interesele comunităţii locale.

Proiectarea integrată a curriculumului şi organizarea învăţării în concordanţă cu strategiile didactice se centrează pe principiul învăţării prin cercetare şi prin descoperire, bazat pe o viziune globală şi constructivistă asupra lumii înconjurătoare şi asupra copilului ce învaţă.

Orice profesie necesită o anumită formă de investigare reflectivă, cu atât mai mult activitatea în învăţământ, care este o instituţie morală. Şcoala implică grija faţă de copii şi responsabilitatea pentru dezvoltarea lor într-o societate democratică. Directorului îi revine sarcina de a creea oportunităţi astfel încât reflecţia şi investigarea să devină parte integrantă a activităţii sale şi a colectivului de cadre didactice pe care îl coordonează.

Managementul în educaţie are în vedere „teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării şi reglării elementelor şi resurselor activităţii educative…, o metodologie de acţiune cuprinzând un ansamblu de principii, funcţii, norme şi strategii de acţiune orientate înspre asigurarea atingerii finalităţilor didactice propuse şi obţinerea succesului în educaţie”(Gherguţ, 2007).

Prin urmare, în sens larg, managementul clasei de elevi semnifică realizarea de către cadrul didactic a tuturor funcţiilor manageriale consacrate, atât pe dimensiunea curriculară, cât şi pe dimensiunea interpersonală, iar în sens restrâns, realizarea funcţiei manageriale de conducere operaţională, adică utilizarea concretă şi coordonarea (la nivel formal şi informal) a resurselor umane şi non-umane (materiale, informaţionale, de timp etc.), în vederea obţinerii rezultatelor scontate. În practica educaţională, nu de puţine ori, realizarea managementului clasei este sinonimă cu percepţia acţiunii de creare a unui mediu pozitiv de învăţare în sensul ergonomiei spaţiului fizic şi a sintalitatea colectivului de elevi.

Rolul şcolii este de a înzestra elevii cu competenţe sociale (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, comportamene, atitudini şi reprezentări sociale), ceea ce face ca învăţarea şcolară să fie considerată o învăţare socială. Proiectarea situaţiilor de instruire trebuie întregită cu o perspectivă social- relaţională, ceea ce impune privirea cadrului didactic ca un conducător social al grupului.

Managementul actual valorifica ideile esentiale ale celorlalte scoli si orientari istorice fiind însa un tip de management sistemic, dar si situational si contextual. Cele mai bune decizii manageriale se iau în functie de situatia concreta, raportata la contextul respectiv dar si la sistemul mai larg din care face parte. Deciziile educationale de la nivelul clasei de elevi depind de: situatia concreta, descriptibila, actorii implicati: profesori, elevi, parinti, sistemul educational în ansamblul sau.

Procesul educational nu este doar un proces instructiv-educativ ci si unul managerial, fiind o activitate complexa proiectata, organizata, coordonata, corectata, condusa potrivit unor principii de eficienta si succes, cu ajutorul unei metodologii praxiologice specifice. Procesul managerial în educatie parcurge etapele general-valabile ale managementului ca: previziunea, planificarea, proiectarea, decizia, organizarea, coordonarea, realizarea, îndrumarea, consilierea, evaluarea. Profesorul îsi poate constitui procesul managerial în diferite maniere: linear, cu respectarea proiectarii initiale, situational, prin adaptarea continua la noile situatii, corectiv, prin reluarea rezultatelor, a cauzelor si a solutiilor, alternativ, cu înlocuirea solutiilor în functie de eficienta lor.

Dincolo de previziunile obisnuite, realizate pe durata lunga de timp, cel mai important moment pentru profesor este începutul anului scolar. Acesta reprezinta un reper important al previziunii educationale deorece profesorul care debuteaza cu o noua clasa si disciplina va studia documentele curriculare: planul-cadru, cu obiectivele-cadru, cu scopurile, continuturile, criteriile finale de performanta si va realiza previziunile necesare întregului an. Este un prim pas necesar, constituit din acomodarea cu instrumentele centralizate în care ar trebuie sa se regaseasca sistematizate experientele anterioare. Aceasta etapa de informare este cea care îl apropie pe profesor de partea stiintifizata urmând ca de acum exeperienta personala, obtinuta în mod empiric direct sau prin studiu, sa fie cea care domina restul activitatii de previziunii. Pentru ca previziunea sa fie realizata în mod stiintific este necesara parcurgerea etapelor specifice, astfel încât sa se ajunga la o finalitate obiectiva si plauzibila a acesteia. În activitatea profesorala exista diferite forme de previziune de la cele mai simple subiective pâna la forme complexe prin care de proiectare si prognoza.

Proiectarea si planificarea reprezinta cele mai importante si des folosite forme de previziune specifice managementului educational. Proiectarea manageriala da raspunsuri la problemele de baza ale previziunii, pe durate medii, de un an, un semestru sau, pornind de la unitatile de învatare drept criteriu, un capitol.

Chiar daca proiectarea si planificarea didactica reprezinta procese complexe acestea parcurg etapele specifice oricarui proces managerial: stabilirea obiectivelor, evaluarea starii initiale, elaborarea planului de actiune (planificare semestriala, anuala), aplicarea si evaluarea finala.

Organizarea structurala presupune anumite cerinte din partea profesorului: o sa cunoasca regulile de organizare si functionare a scolii, regulamentul de ordine interioara, organizarea formala a scolii si clasei, o sa cunoaca si sa utilizeze sistemul informational existent în scoala, o sa cunoasca si sa utilizeze relatiile ierarhice din scoala, o sa promoveze initierea elevilor în largirea relatiilor de comunicare, în implicarea lor în organizarea activitatilor, o sa faciliteze constientizarea elevilor pentru realizarea sarcinilor.

Cele mai importante metode de realizare a conducerii, dirijarii, coordonarii activitatii sunt: motivarea conducerea prin proiecte delegarea conducerea prin exceptii, abateri cooperarea conducerea prin alternative. Pentru aplicarea acestor metode de conducere profesorul trebuie sa-si cunoasca elevii, cu interesele si atitudinile lor pentru a identifica principalele directii motivationale, pentru a-i stimula si sustine în eforturile lor.

Sarcina clasei de elevi este de natura educationala, de formare initiala si continua a subiectilor educationali. Aceast sarcina sau activitate educationala are caracteristicile sale cu privire la obiectivele anticipate, la continuturile selectate si transmise, la învatarea propriu-zisa, la rezultatele învatarii în functie de particularitatile de vârsta si individuale ale educatilor. Activitatea educationala genereaza rol-status-urile membrilor grupului ca si dinamica acestora. Astfel statusul se structureaza treptat ca un ansamblu de cerinte, de dispozitii oficiale care reglementeaza pozitia sociala a fiecarui membru al grupului.

Managementul clasei de elevi, tradițional, are ca consecință îndeplinirea unor roluri clare din partea profesorului:

- Planificarea sau proiectarea, ce presupune proiectarea întregii activități cu clasa în conformitate cu documentele reglatorii: Codul Educației, Standarde de învățare eficientă pe discipline de studiu, curricula disciplinară, manualul școlar. În același timp, la nivelul de proiectare de lecție, în cadrul elaborării tehnologiilor educaționale proprii, profesorul va ține cont și de caracteristicile psihopedagogice ale clasei.

-  Organizarea clasei de elevi, care poate fi de succes doar în situația, când, în afară de profesor, în unele situații roluri de organizator îl preiau elevii. Ponderea acestui rol din partea elevilor va spori odată cu creșterea lor și conștientizarea poziției în societate și nevoilor proprii de învățare.

- Comunicarea în cadrul realizării procesului educațional este primordială prin posibilitatea de a asigura transmiterea informației de toate tipurile între toți actorii acestuia, în orice direcție: de la profesor la elev, de la elev la profesor, de la elev la elev. 

- Conducerea în situația managementului clasei de elevi ar însemna dirijarea activităților de formare și educare a copiilor. Adaptând orice stil pedagogic, profesorul oricum trebuie să rămână conducătorul (dirijorul) activităților, fiind prin statutul lui de om matur, format și specialist în domeniu o persoană, care cunoaște mai multe despre ce și cum se învață decât toți elevii luați împreună.

Bibliografie:

Nedelcu, Anca, Management instituţional şi management de proiect

Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, „Prevenirea corupției în educație prin informare, formare și responsabilizare”

 

Manea, Adriana Denisa, Abordări praxiologice ale managementului educaţional