În viitor, profesorul ideal este empatic, adaptabil, creativ (pedagogic), cu abilități de comunicare, integru, cu competențe digitale, dornic să învețe continuu, incluziv, respectă pe fiecare, curios, dăruit profesiei, cu respect față de profesie, autentic, responsabil, colaborativ, iubește copiii, centrat pe nevoile elevilor și etic.

Profesorii au nevoie de cunoștințe din următoarele arii și domenii: disciplina/disciplinele/ aria curriculară în care dorește să profeseze; intersecții și relații disciplinare; didactica disciplinei/ disciplinelor/ tematicii curriculare și e-learning; psihologie, psihopedagogie și neuroștiințe.

 

Profesorii au nevoie de următoarele abilități:

• Din sfera de facilitare și evaluare a învățării: identificarea nevoilor de învățare ale elevilor; selecția și adaptarea conținutului la nevoile elevilor; proiectarea și derularea unor activități de învățare centrate pe nevoile elevilor; facilitarea învățării aprofundate a elevilor; valorificarea specificului local în proiectarea experiențelor de învățare; facilitarea aplicării cunoștințelor predate în viața de zi cu zi a elevilor; folosirea metodelor activ-participative și celor de învățare prin experiență; evalurea centrată pe progresul elevilor; minimalizarea barierelor/ riscurilor în învățare de orice fel (incluziune); valorificarea punctelor forte ale fiecărui elevi în organizarea învățării; creșterea motivației elevilor pentru învățare; asigurarea un mediu sigur de învățare, în care elevii se simt în siguranță să ceară sprijin pentru învățare, să-și exprime opinia și să testeze idei noi;

• Abilități de proiectare curriculară;

• Abilități din sfera competențelor de cercetare;

• Abilități din sfera competențelor de management de proiect;

• Abilități de gestionare a conflictelor și situațiilor de criză;

• Abilități de colaborare/lucru în echipă, comunicare și relaționare.

Profesorul de mâine este (atitudini, abilități socio-emoționale, trăsături de caracter):

• Flexibil, creativ, inventiv, cu prezență de spirit, pro-activ;

• Empatic, răbdător, binevoitor, asertiv;

• Integru;

• Responsabil;

• Iubește elevii;

• Respectă pe fiecare, echitabil, capabil să-și depășească prejudecățile, tolerant;

• Curajos, încrezător în sine, are atitudinea unui om liber;

• Autentic, dedicat profesiei, pasionat;

• Curios;

• Etic, moral;

• Perseverent, determinat, rezilient, tenace, are toleranță la ambiguitate;

• Pragmatic, calculat;

• Pozitiv, entuziasmat, are carismă, cu simțul umorului, are tact;

• Competitiv

În ciuda unei păreri ce se vrea tot mai generală, cum că ar fi intervenit o ruptură în relaţia elev-profesor, părere pe care o vedem aruncată pe piaţă, uneori de persoane care nu au legătură cu sistemul educaţional, preluată apoi de analişti de profesie în talk-show-uri ce se vor pretenţioase, elevii mărturisesc că, în majoritatea cazurilor, sunt mulţumiţi de modul de prezentare a profesorilor la clasă, au o relaţie constructivă cu aceştia, chiar dacă, recunosc, "profesorii au mult de furcă cu ideile revoluţionare ale elevilor din ziua de astăzi". Recunoaştem, sunt şi elevi care spun că îşi doresc ca, în relaţia elev-profesor, să existe mai multă apropiere, iar distanţa dintre catedră şi bancă să se diminueze şi dacă s-ar putea chiar să dispară.

Profesorul este încă, din păcate, pentru generaţii întregi de oameni, ajunşi acum la maturitate, un depozitar universal de informaţii. Se spune în zilele noastre frecvent că ceea ce a dispărut în relaţia profesor-elev e respectul.

Cariera personală se construieşte ţinând cont de competenţele europene ale secolului XXI:

- autoformare: monitorizarea propriilor cerinţe de înţelegere şi învăţare; localizarea resurselor corespunzătoare; transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul.

- abilităţi de comunicare: înţelegerea, administrarea şi crearea unei comunicări eficiente verbale, scrise, multimedia într-o varietate de forme şi contexte.

- informaţii şi abilităţi media: analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea şi crearea de informaţii în diverse forme şi medii.

- responsabilitate şi capacitate de adaptare: exersarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate; stabilirea şi atingerea unor standarde şi ţeluri ridicate pentru sine şi pentru ceilalţi; tolerarea ambiguităţii.

- creativitate şi curiozitate intelectuală: dezvoltarea, implementarea şi comunicarea ideilor noi altor persoane; deschiderea şi receptivitatea la nou şi la diverse perspective.

- gândire critică şi gândire sistemică: exersarea unei gândiri sănătoase în înţelegerea şi realizarea unor alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme.

- abilităţi interpersonale şi de colaborare: demonstrarea capacităţii de lucru în echipă şi de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; colaborarea productive cu ceilalţi; exprimarea empatiei; respectarea perspectivelor diverse.

- identificarea, formularea, soluţionarea problemelor: capacitatea de a depista, formula, analiza şi soluţiona probleme.

- responsabilitate socială: acţionarea în mod responsabil ţinând cont de interesele comunităţii; demonstrarea comportamentului etic în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate.

Pentru a fi un profesor bun este necesar să fii un actor bun în sala de clasă, pentru a putea transmite elevilor emoţia şi dorinţa de a afla mai multe despre un anumit conţinut. Este important modul în care profesorul reuşeşte să stimuleze curiozitatea şi să menţină interesul elevilor în a trăi bucuria descoperirilor personale. Prin modul în care comunică, folosind metode şi tehnici adecvate pentru a stimula creativitatea, profesorul poate atrage interesul, curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere. Entuziasmul profesorului este cheia pentru

o învăţare autentică în şcoală. Acest lucru încurajează interesul, menţine atenţia şi atitudinea pozitivă. O motivaţie crescută a elevului în învăţare influenţează în mod direct rezultatele educaţionale, performanţa sa.

Viitorul va aparţine persoanelor cu înalt coeficient de emoţionalitate. Măsura culturii profesionale este definită nu atât de coeficientul de inteligenţă, cât de coeficientul de emoţionalitate şi se reflectă în anumite competenţe emoţionale. Adevăratele valori ale contemporaneităţii, rezultate din dezvoltarea emoţională sunt umanismul, intuiţia, blîndeţea, simpatia, cooperarea şi complicitatea. Prin urmare, dezvoltarea coeficientului de emoţionalitate este noua formulă a succesului.

Cultura emoţională a cadrelor didactice constituie o formaţiune dinamică a personalităţii, reflectată în unitatea dimensiunilor intrapersonală şi comunicativ-relaţională reprezentate într-un sistem de variabile afective, adoptate de profesori pentru maximizarea eficienţei profesionale.

Descriptorii de performanţă ai culturii emoţionale a cadrelor didactice conturează profilul psihoemoţional al cadrelor didactice: controlează propriile expresii emoţionale; explică competent trăirile emoţionale proprii şi ale altora, se autoacceptă, demonstrează demnitate profesională, prezintă comportament elevat, perseverează în consolidarea motivaţiei, respectă valori şi principia de exprimare emoţională, formulează motive pentru autoevaluare profesională, se autoestimează pozitiv, demonstreză un sistem individual de conotaţii personale ale emoţiilor recomandabile pedagogilor, distinge emoţiile, recunoaşte stările emoţionale, evaluează propriile stări afective, demonstrează preocuparea pentru dezvoltarea emoţională, comunică emoţiile cu nivel înalt al feed-backului, coordonează eficient relaţiile interumane, provoacă/schimbă atitudini şi convingeri, se centrează pe trăirile emoţionale ale elevilor, autoreglează reacţiile emoţionale ale altora într-o manieră afectivă echilibrată, stăpîneşte stresul, previne tensiunile emoţionale în relaţiile, se implică complex în comunicare, contaminează emoţional, exprimă inteligent a stărilor emoţionale, comunică convergent valorificînd para- şi nonverbalul, preocupare pentru optimizarea strategiilor de operare cu conţinuturile afectiv–emoţionale, exprimă deschidere la experienţe, demonstrează activism emoţional, aplică strategii de reprimare a impulsurilor de ordin conflictual, maximizează starea de optimism pedagogic şi utilizează emoţiile ca sursă de energie proactivă şi rezistenţă profesională.

Valoarea muncii educatorului depinde de competenţele sale dezvoltate pe dimensiunile cognitivă (întreaga formaţie culturală a profesorului) şi afectivă (capacităţile emoţionale), reflectate în stiluri de comportament profesional.

Bibliografie:

Ovidiu Ivancu, Despre profesorul de ieri şi de azi

Federația Coaliția pentru Educație, Profilul de competențe al profesorului - Document de poziție

Diana Melnic, Dezvoltare personală şi profesională a cadrelor didactice

 

Maia Cojocaru, Explorarea carierei pedagogice pentru dezvoltarea competenţelor emoţionale