Prin specificul sau, scoala poate fi considerata o organizatie in cadrul careia climatul constituie, alaturi de cultura si de management, o variabila esentiala, care influenteaza calitatea activitatii si performantele cadrelor didactice si elevilor.

Strâns legat de managementul clasei este şi „climatul educaţional”, concept care se referă la atmosfera, moralul, starea afectivă a clasei, fiind indicatorul de sănătate a unui grup educaţional, ce poate fi luat drept criteriu valoric de diferenţiere a unor clase de elevi.

Climatul, termen cunoscut in literatura de specialitate si cu semnificatia de atmosfera spirituala, ambianta la locul de munca, stare de spirit, stare psihica sau mediu psihic este definit ca indicator sintetic sau perceptie globala a spatiului de viata al unui grup in general si grup scolar in special, in care intra intreaga retea de relatii de colaborare si de dependente existente la un moment dat intre membrii acestuia, determinand atitudinea lor in cadrul si fata de respectivul grup, prin facilitarea sau franarea actiunilor acestuia. Climatul este considerat deci rezultanta sau efectul sumativ al interactiunii relativ stabile a tuturor factorilor care actioneaza intr-un grup, organizatie sau institutie.

Climatul constituie un puternic factor de mobilizare sau demobilizare a membrilor unei organizatii: el poate avea valori pozitive si, in acest caz, este un factor de sustinere sau poate avea valori negative si devine un factor perturbator.

Climatul închis, caracterizat printr-un înalt grad de neangajare din partea elevilor determină: nepăsare, rutină, distanţare, depersonalizare, absenţa satisfacţiei personale. Cadrul didactic este de tip neangajat, caracterizat prin lipsa concentrării şi orientarea numai spre sarcina de învăţare, fără a depune efort, fără reacţii critice, negativiste în relaţia cu elevii.

Structura grupului reprezinta un punct de referinta in analiza climatului. Din perspectiva elementelor componente, a proprietatilor si a proceselor care-i sunt specifice, in abordarea structurii grupului scolar se au in vedere numai caracteristicile grupului de cadre didactice din cadrul unitatilor de invatamant. Intre acestea se stabilesc relatii interindividuale directe si statornice, in cadrul unor activitati similare ce conduc la realizarea obiectivelor educationale relativ comune. Numarul invatatorilor si profesorilor care compun grupul sau colectivul de cadre didactice variaza in functie de specificul fiecarei unitati de invatamant, de profilul acesteia, de natura si numarul de posturi didactice stabilite in raport cu numarul de scolari repartizati pe grupe, clase si cicluri de invatamant. Cu cat grupul de cadre didactice este mai mare, cu atat creste si numarul relatiilor posibile.

Moralul, atmosfera sau spiritul de grup constituie specificul psihologic al oricărui colectiv şi atunci când este pozitiv, favorabil, determină o mai mare perseverenţă în realizarea sarcinilor şi un randament superior. Un nivel înalt al moralului unui grup educaţional presupune o coeziune şi o solidaritate puternică a membrilor săi. La nivelul climatului se regăseşte sintetic ansamblul trăirilor subiective ale membrilor grupului, acestea fiind generate de contextul obiectiv al vieţii de grup. În literatura de specialitate, se utilizează destul de frecvent termenii de climat, atmosferă, şi moralul grupului, cu o semnificaţie echivalentă.

Climatul şcolar influenţează mai ales performanţele profesorilor şi elevilor, dar şi calitateaactivităţilor pedagogice în ansamblu, putând avea atât valori pozitive (factor de susţinere), cât şi valorinegative (factor perturbator).

Managementul stresului este abilitatea individului de a face faţă presiunilor de zi cu zi. Prin managementul stresului se urmăreşte iniţial identificarea cauzelor acestor presiuni şi apoi reechilibrarea şi reducerea reacţiei prelungite a corpului la factorii interni sau externi cauzatori de stres, prin aplicarea unor tehnici specifice.

Stres-ul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu miza mare pentru persoana in cauza.

Stresul este declansat atat de problemele externe cu care ne confruntam, cat si de modul in care facem fata (sau nu reusim sa facem fata) acestor probleme. Astfel, majoritatea oamenilor se confrunta cu o mare diversitate de factori de stres in cursul intregii lor existente, iar despre unii s-ar putea spune ca sunt stimulati si dau maximum de randament doar cand se afla “sub tensiune”, mai ales la serviciu. Dar, din momentul in care incetam sa facem fata in mod adecvat tensiunii, simptomele de stres vor incepe sa-si faca aparitia.

Intotdeauna stres-ul decurge din imbinarea a trei caracteristici cheie: prezenta factorilor de stres; resursele personale de confruntare cu stresorii si tipul de reactii la stres.

Daca ti-ai ales profesia de dascal e util sa stii ca nu e suficient sa iti cunosti materia. E nevoie chiar mai mult decat informatiile din domeniul tau de abilitati de realtionare cu elevii.

Cu toate ca suntem constienti  de prezenta acestui factor si de consecintele lui daunatoare, stresul este absolut inevitabil, este prezent in noi. Prin munca pe care o desfasoara, cadrele didactice sunt supuse la o multitudine de influente generatoare de stres care variaza in functie de situatie. Amintim: conducera unitatii, lipsa de consultare si comunicare, asumarea de riscuri, deconectarea de problemele de serviciu, subapreciere etc.

Cu alte cuvinte stresul poate duce la dezvoltare personală sau dimpotrivă, pe fondul unei izolări sociale, temperamentului dificil, rețelei sociale scăzute, slabelor disponibilități pentru a coopera cu ceilalți, la transformări negative, care se vor manifesta la nivel mental, emoțional, comportamental sau relațional.

Abordarea stresului la școală este o problematică complexă. Pentru o persoană, managementul stresului înseamnă capacitatea acesteia de a atinge un echilibru între solicitările externe și reacțiile interioare prin aplicarea unor tehnici specifice.

În cadrul activității școlare, analiza factorilor individuali ca factori de protecție în condiții de stres (stima de sine, asertivitatea, optimismul), reprezintă o premisă fundamentală a procesului de eficientizare a activității didactice.

Resursele individuale de adaptare la stres sunt reprezentate de capacitatea cognitivă, emoțională și comportamentală a fiecărui individ de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne și externe care depășesc capacitatea de răspuns automată a organismului.

Factori individuali cum sunt stima de sine, asertivitatea, optimismul sau sentimentul de autoeficacitate sunt factori de protecție împotriva stresului.

În prezent, succesul şcolar este operaţionalizat prin notele obţinute în evaluările interne ale şcolii şi notele obţinute în evaluările externe-cele de la testările naţionale şi bacalaureat. O serie de factori ai climatului şcolar de ordin structural, relaţional sau care vizează procesul instructiv-educativ sunt dezbătuţi în relaţie cu succesul şcolar.

Efectele climatului şcolar sunt multiple: la nivel comportamental, cognitiv, afectiv, atitudinal şi motivaţional. Un climat şcolar pozitiv susţine comportamentele adaptative, social acceptate şi descurajează adoptarea comportamentelor de risc.

Expunerea la un mediu de dezvoltare adecvat facilitează atât motivaţia cât şi dezvoltarea, iar expunerea la un mediu neadecvat dezvoltării, poate crea o ruptură între persoană şi mediu care conduce la scăderea motivaţiei şi la detaşare de obiectivele instituţiei.

Acolo unde relaţiile profesori-elevi sunt unele pozitive, bazate pe încredere, respect reciproc, valorizare, elevii au o atitudine mai favorabilă faţă de şcoală, iar percepţia asupra şcolii este una pozitivă,concomitent cu creşterea gradului de satisfacţie faţă de şcoală. Atitudinea pozitivă faţă de şcoală înseamnă o implicare mai activă în viaţa şcolară şi în procesul de învăţare, ceea ce conduce la rezultate şcolare mai bune şi chiar la succes şcolar.  Implicarea  şcolară a elevilor, sub forma efortului depus în atingerea cerinţelor şcolare şi prin participarea la activităţile şcolare, susţine succesul şcolar.

Dimensiunile importante ale climatului şcolar sunt sociale şi emoţionale. Un curriculum bazat pe cercetare care să specifice rezultatele învăţării sociale şi emoţionale pe categorii de vărstă le poate fi util învăţătorilor şi profesorilor în crearea unui climat social şi emoţional pozitiv în clasă şi în şcoală.

Profesorii şi directorii trebuie să înţeleagă propriul rol pe care-l au în crearea climatului şcolii. Înţelegerea importanţei dimensiunilor sociale şi emoţionale, şi interacţiunii dintre competenţele cognitive, emoţionale şi sociale de către profesori şi aplicarea lor ar fi utile în crearea unui climat şcolar pozitiv şi sănătos.

Chestionar Dezvoltarea de relații pozitive cu elevii - identificarea abilității cadrului didactic de a construi şi promova dimensiunea afectivă a climatului educațional

Bibliografie:

Elena Stănculescu, Managementul stresului in mediul educational

Manuela Alexe, Posibilități de abordare a stresului la școală: investigația pentru cunoașterea elevilor

Prof.univ.dr.Maria Roth, Climatul şcolar şi succesul şcolar