În afara calităţilor morale şi manageriale, directorul unităţii de învăţământ trebuie să fie un bun comunicator, îndeplinind, în acest fel, sarcina de distribuitor de informaţii şi consultant pentru echipa pe care o conduce. De aceea, managerul şcolar trebuie să stăpânească, dincolo de comunicarea didactică, principiile şi deprinderile unei comunicări manageriale eficiente, prin care să poată stabili relaţii interumane armonioase şi să realizeze un climat de parteneriat între toţi factorii care contribuie la educaţie.

Există foarte multe situaţii în care managerul trebuie să facă dovada unei bune comunicări orale sau scrise, cel mai frecvent, însă, sunt situaţii de comunicare orală (discursurile din cadrul şedinţelor consiliilor profesorale sau cu părinţii, de analiză a lecţiilor asistate, de la începutul şi sfârşitul anului şcolar etc.).

Comunicarea eficientă nu se rezumă numai la abilitatea de a vorbi. Liderii eficienţi trebuie să fie în aceeaşi măsură şi buni ascultători. Ascultarea critică este o abilitate dobâdită care implică auzirea, înţelegerea, interpretarea şi rememorarea mesajului. Abilitatea de comunicare a managerului, şi nu numai, constituie o exigeţă fundamentală pentru calitatea raporturilor interpersonale dintr-o organizaţie.

În ultimii ani, se fac din ce în ce mai auzite variate interpretãri si abordãri ale managementului educational. Acesta este acceptat ca un factor ce trebuie sã asigure: în aspect social - buna functionare a institutiilor educative; în aspect pedagogic - realizarea functiilor de bazã ale sistemului educational, formarea personalitãtii; în aspect economic - satisfacerea societãtii cu resurse de muncã etc.

Unele interpretãri ne orienteazã spre tratarea complexã a managementului educational, sustinînd cã în activitatea lor, directorii de scoli trebuie sã realizeze toate sarcinile înaintate sistemului de învãtãmânt de societate. Prin aceastã prismã, managementul educational impune conducãtorului scolar functii ca: perfectionarea continuã a activitãtii; transpunerea în practicã a unor politici educationale, valorificarea rationalã a resurselor pedagogice, consiliere psiho-pedagogicã etc.

 

Atitudinea fiecãrui manager de unitate scolarã fatã de activitatea pe care o desfãsoarã si functiile ce le exercitã este dictatã de faptul cum le întelege sau le defineste pe acestea.

A fi manager, mai ales unul bun, ale cãrui rezultate pozitive sã se rãsfrângã asupra activitãtii scolii, înseamnã sã fii un membru eficace al echipei pe care o reprezentati, un om cu o gîndire independentã si constructivã, un purtãtor de cuvânt al învãtãmântului, o persoanã capabilã sã ia decizii si sã rezolve probleme, un negociator, un bun cunoscãtor al problemelor financiare.

Managerul scolar trebuie sã fie capabil sã aplaneze orice conflict. Oferindu-le subalternilor libertate în gîndire, independentã în actiuni, el trebuie, în acelasi timp, sã insiste asupra luãrii deciziilor în grup, îmbinând astfel loialitatea fatã de membrii colectivului cu cerintele impuse de stiinta managerialã. Uneori, în calitate de conducãtor, trebuie sã fii ferm pe pozitii si sã stãrui asupra propriului punct de vedere, chiar dacã acesta nu coincide cu cel al colegilor, ori, luarea deciziilor este o procedurã care presupune asumarea unei responsabilitãti si implicã constientizarea consecintelor pe termen lung. Pe de altã parte, managerul scolar are si posibilitatea de a usura viata copiilor si a colegilor, de a o face mai interesantã, de a lãsa o "mostenire" generatiilor viitoare, efort ce va fi rãsplãtit prin recunostinta tuturor.

Managerul unei scoli trebuie sã fie cadru didactic care sã fi urmat cursuri de management educational si care sã aibã o vechime care sa-i asigure cunoasterea suficienta a institutia pe care urmeazã sã o conducã. În acest fel el poate cunoaste din interior punctele tari si slabe ale scolii pe care o conduce si poate trasa împreuna cu consiliul de administratie noi directii de dezvoltare.

Trãsãturile personalitãtii managerului devin parte din cultura echipei. Dacã managerul este foarte competitiv, echipa va fi probabil foarte competitivã. Astfel, este posibil ca echipa sã preia sensibilitatea, generozitatea, blîndetea sau agresivitatea, autoritatea managerului.

Rolul de manager provoca multe griji, deoarece niciodatã nu vor exista suficiente resurse pentru a rezolva toate problemele, iar cele deja solutionate pot genera altele noi.

Managementul scolar eficient se realizeazã prin folosirea optimã a resurselor, prin capacitatea de a motiva personalul de a-l dirija spre obiective si de a-l organiza conform aptitudinilor, buna comunicare pe orizontalã si pe verticalã, evaluãri curente, obiective si stimulative pentru întreg personalul, colaborare rationalã cu partenerii, delegare corectã a atributiilor subordonatilor, utilizarea unor tehnici moderne de conducere.

Managementul scolar ineficient se realizeazã printr-o gestionare gresitã a resurselor, printr-un climat organizational tensionat, blocaje în comunicare, incompatibilitate între colaboratori, între personal si responsabilitãti, situatii imprevizibile, care împiedicã activitatea, supraaglomerarea managerului, lipsa de colaborare cu partenerii, stil managerial exagerat, asumarea gresitã a responsabilitãtilor dar si implicarea subordonatilor în alte activitãti decât cele specifice locului de muncã.

A deveni manager este rezultatul unui proces de transformare personalã. Lãrgirea perspectivei si conceptiei despre lume si viatã, sporirea nivelului de constiintã, munca cu sine însusi, descoperirea motivatiilor si principiilor corecte creeazã premise pentru a deveni o persoanã capabilã sã-i conducã pe ceilalti, adicã o persoanã care sã merite sã fie urmatã de ceilalti si sã îi aibã în grijã si nu în subordine. Persoanele optimiste, care se relationeazã usor cu ceilalti, care sunt organizate, comunicã excelent, sunt dotate cu intuitie si empatie, care dau dovadã de fortã de caracter, care au un dezvoltat sentiment de comuniune socialã si care îsi dezvoltã competentele tehnice necesare sunt clar avantajate în ocuparea si îndeplinirea cu succes a unor functii manageriale.

Managementul şcolar apare ca un sistem de acţiuni exercitate în mod conştient, organizat, sistematic în vederea transformării personalităţilor elevilor, potrivit finalităţii care şi-au propus-o.

 Pe lângă aceasta managerul şcolar îndrumă, organizează şi conduce toate aspectele de ordin organizatoric la nivelul şcolii. Astfel, managementul şcolar vizează calitatea învăţământului, eficienţa sa şi progresul şcolii. Când vorbim de progres obligatoriu trebuie să pornim de la o evaluare a ceea ce a fost şi o evaluare a ceea ce s-a realizat până în momentul respectiv. Deci este nevoie de o evaluare a muncii cadrelor didactice, a elevilor, dar şi o autoevaluare a managerului. Cel mai bine se oglindeşte calitatea prin evaluarea rezultatelor şcolare ale elevilor şi implicit a muncii profesorilor.

Un bun manager efectuează evaluări iniţiale cât şi pe parcursul activităţii pentru a-şi forma o părere proprie care stă la baza evaluării finale. Aceste forme de evaluare se aplică atât la nivelul elevilor cât şi al cadrelor didactice, corelând rezultatele şi aflând pe ansamblu calitatea actului educaţional în şcoală.

Managerul are datoria să analizeze periodic managementul instituţiei, incluzând în această în această acţiune atât autoevaluarea lui ca manager, cât şi a echipei cu care lucrează. El va aborda două tipuri de evaluare:

- Individuală – respectiv a şefilor de catedre, având la bază atribuţiile stabilite pentru aceştia.

Evaluarea lor va viza:

-      cunoaşterea legislaţiei, aplicarea corespunzătoare;

-      gradul de îndeplinire a sarcinilor reieşite din fişa postului;

-      stilul de conducere;

-      calitatea documentelor de planificare, organizare, evidenţă şi control;

- Colectivă prin analizarea calităţii activităţii consiliului profesoral, consiliului de administraţie etc.

Managementul profesional presupune şi o autoevaluare periodică a managementului, corelată cu evaluarea realizată de el asupra personalului subordonat.

Managerul şcolar are mai multe atribuţii înscrise în normele de organizare şi desfăşurare a activităţii şcolare, a examenelor etc. Astfel, el organizează activitatea la începutul fiecărui an şcolar prin constituirea catedrelor, stabilirea diferitelor acţiuni, precizarea atribuţiilor fiecăruia, încadrarea personalului, repartizarea elevilor pe clase, asigurarea manualelor şcolare, întocmirea orarului, pe parcursul său cu acţiuni de monitorizare, organizare, control, cât şi la sfârşitul anului şcolar prin organizarea examenelor, evaluarea corespunzătoare a elevilor, elaborarea programului de vacanţă, etc.

Organizarea ca funcţie a managementului asigură punerea în aplicare a planurilor, realizarea organigramei, optimizarea resurselor umane, financiare, crearea unor bune relaţii cu părinţii, comunitatea, autorităţile locale etc.

Organizarea presupune şi o grupare adecvată a resurselor umane disponibile pentru realizarea obiectivelor stabilite prin plan, astfel:

-      director şi director adjunct;

-      consiliul profesoral;

-      consiliul de administraţie;

-      catedre sau comisii metodice;

-      comisii de lucru;

-      consiliul clasei;

-      consiliul elevilor;

-      comitetul de părinţi;

-      consiliul reprezentanţilor al elevilor şi al părinţilor;

-      serviciul secretariat;

-      serviciul de administraţie;

-      personalul didactic auxiliar.

Atribuţiile de organizare, îndrumare şi control a directorului se vor face în mod planificat, cu o foarte bună documentare şi informare, stabilindu-se foarte clar obiectivele şi modul de soluţionare a problemelor. Atribuţiile în domeniul organizării pentru director trebuie să fie bine delimitate, el consultându-se permanent cu membrii echipei sale. Managementul în echipă are rezultate bune deoarece există mai multe păreri care nu pot fi decât constructive pentru sistem.

Un bun manager va întocmi o listă a atribuţiilor pe domenii de activitate şi pe etape atât pentru el cât şi pentru echipa managerială, delegând astfel o parte din sarcini spre persoanele de la nivelul compartimentelor sau echipelor de lucru.

 În cazul managementului accentul cade pe rezultatele şi pe asumarea unui risc anticipat, iar în cazul administraţiei, pe proceduri aplicate pentru evitarea riscurilor. Managerul de şcoală îndeplineşte atribuţii pe ambele componente, dat faptul că a conduce o şcoală presupune atât a o administra cât şi a o organiza şi coordona din punct de vedere al procesului educaţional. Cu alte cuvinte un manager şcolar îmbină cunoştinţele şi formarea profesională cu cea administrativă, gospodărind judicios resursele materiale, umane şi financiare. Aceste atribuţii multiple, de domenii diferite fac în unele cazuri ca administraţia şi managementul să nu se îmbine în modul cel mai favorabil pentru şcoală şi să existe dezechilibre şi derapaje fie de la managementul şcolar fie de la administraţie. De aceea este bine ca reforma să aducă o schimbare în acest sens, separând oarecum cele două componente şi acordând aceeaşi importanţă, prin gestionarea de persoane diferite. Astfel un manager de unitate şcolară se va ocupa doar de partea administrativă, existând un manager educativ sau de studii care va gestiona toate aspectele educaţiei şi învăţământului.

    O astfel de situaţie va permite şcolii să prezinte o activitate de calitate atât în procesul educaţional cât şi în cel administrativ, cu condiţia să existe şi resursele necesare unei administraţii de calitate, aplicată în condiţii de eficienţă.

Prin creşterea autonomiei şcolilor şi prin descentralizarea conducerii, managerul actual face cu greu faţă tuturor problemelor pe care trebuie să le gestioneze într-o unitate şcolară, acestea fiind atât din sfera administrativă cât şi din cea a educaţiei. În foarte puţine cazuri managerul este în acelaşi timp un foarte bun profesionist al educaţiei, dar şi un foarte bun administrator, având puterea de a cuprinde şi gestiona multitudinea de probleme cu care se confruntă.

Prin creşterea răspunderii decizionale, directorul de şcoală devine tot mai mult manager, dobândind noi responsabilităţi, fiind obligat să asigure printre altele:

- proiectarea şi aplicarea unui Curriculum la Dispoziţia Şcolii în conformitate cu cerinţele locale şi domeniile de pregătire;

- procurarea şi cheltuirea conform destinaţiilor prestabilite a resurselor financiare;

- asigurarea unei corespondenţe optime între nevoile şcolii şi persoanele angajate, elaborarea unei proceduri specifice de încadrare cu respectarea condiţiilor de angajare;

- relaţii strânse de comunicare în interiorul şcolii, cu comunitatea locală, părinţi, organe ierarhic superioare.

Managerul trebuie să-şi aducă un aport creator la adoptarea tehnicilor şi mijloacelor manageriale necesare eficientizării activităţii educaţionale, în funcţie de situaţia concretă a unităţii şcolare. Managerul este cel ce influenţează în mod hotărâtor actul managerial, procesele şi relaţiile de management şi din această cauză el trebuie să ştie cum să o facă.

BIBLIOGRAFIE

1.Prof. Elena Despina Ciulei,  Prof. Ciucã Cristina, Şcoala Cu Clasele I – VIII Bâsca – Chiojdului, Comunicarea managerială eficientă