Ultimele decenii s-au centrat, ȋn educaţie şi formare profesională, pe schimbarea  paradigmei  de la invatamantul  traditional   bazat pe  competitive, la invatamantul  modern – bazat pe cooperare.

Activitatea in conditii de cooperare necesita o pregatire speciala si o modificare de rol, atat in ceea ce-l priveste pe profesor, cat si pe elevi.

Profesorul trebuie sa renunte la rolul traditional de transmitator de cunostinte, de diriguitor al activitatii din clasa, pentru a si-l asuma pe acela de colaborator, consultant si facilitator al activitatii de invatare.

 

Elevii trebuie sa invete sa-si asume responsabilitati, sa participe la luarea deciziilor, sa ofere si sa primeasca sugestii.

Angajarea elevilor in rezolvarea sarcinilor de invatare se poate face prin interactiuni bazate fie pe relatii de competitive sau de cooperare.

Cele doua tipuri de interactiune - cooperarea si competitia – au efecte diferite in planul:

-          atitudinilor reciproce ale elevilor,

-          motivatiilor,

-          gradului de participare la indeplinirea sarcinilor

-          performantelor individuale.

-          avantajelor si dezavantajelor acestor mecanisme psihosociale,

masurii si manierei in care trebuie utilizate intr-o situatie scolara sau alta

Competitia reprezinta rivalitatea mutuala sau o „lupta' intre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil (Golu, 1974, p. 158).

Competitia este o forma motivationala a afirmarii de sine, in care individul rivalizeaza cu ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii, iar cooperarea este o activitate orientata social, in cadrul careia individul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun

Studii recente arata ca mediul scolar cunoaste, in general, o organizare competitiva si ca elevii lucreaza in conditii de cooperare numai 4,6% din timpul pe care il petrec in clasa.

Optiunea profesorului pentru structurarea competitiva a activitatii de invatare poate fi explicata prin modalitatea de notare practicata, o notare prin raportare la grup, avand drept urmare stimularea competitiei intre elevi .

Clasa de elevi este locul unde se realizează afirmarea de sine, antagonismele, rivalitatea, competiția şi cooperarea. Performanţele în realizarea unei sarcini sunt mai stimulate de cooperare, decât de competiție, susține Monteil, invocând cercetările lui Workie, Brown şi Abrams

Efectele divergente ale cooperarii si competitiei sunt redate sintetic in tabelul urmator (Johnson, 1980, apud Forsyth, 2001, p. 195):

Caracteristica	Clasa cooperativa	Clasa competitiva
Interactiune	Ridicata	Scazuta
Comunicare	Eficace	Minima, amagitoare sau sub forma de amenintari
Sustinerea si influenta semenilor	Ajutor, sprijin si orientare	Lipsa ajutorului, lipsa  sustinerii si orientarea spre  competitie
Managementul conflictului	Integrativ, egalitarist	Ineficace, orientat catre a castiga/a pierde
Rezultatele invatamantului	De ordin inalt, conceptuale	Efective, necreative
Atmosfera	Prietenoasa	Ostila
Angajamentul de a invata	Ridicat	Scazut
Utilizarea resurselor	Eficienta, impartita	Ineficienta, individualista
Frica de esec.	Redusa	Crescuta

     Sursa:: http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Cooperare-si-competitie-in-cla864.php

O cercetare asupra efectelor sistemelor de notare in situatii de cooperare si in situatii competitive -după  psihologul american, specialist in dinamica grupurilor, Morton Deutsch (1949):

•       cand o situatie presupune competitie, succesul oricarui membru al grupului inseamna esecul altuia, Deutsch numeste aceasta forma de interactiune „interdependenta potrivnica’.

•      Prin opozitie, atunci cand succesul oricaruia dintre membrii grupului mareste sansele de succes ale celorlalti, avem de-a face cu interdependenta numita cooperare sau „interdependenta motrice’.

  

Deutsch a organizat un experiment in care doua grupuri de elevi au fost evaluate in mod diferit

-          in grupul de competitie, li s-a spus elevilor ca acela care va avea cea mai buna prestatie va primi cel mai inalt calificativ, iar ceilalti vor fi notati, in ordine descrescatoare, in functie de calitatea activitatii realizate.

-           in grupul cooperativ, li s-a spus ca performanta grupului va determina calificativul individual. Astfel, membrii grupului cooperativ au urmarit scopuri realizabile in mod interdependent, iar cei din grupul de competitie au urmarit scopuri potrivnic interdependente.

Rezultatele acestui experiment au aratat ca aceste doua moduri de structurare a activitatii - cooperarea si competitia -au efecte diferite asupra comportamentului din clasa. Astfel:

A. Competitia - efecte:

-          in plan motivational. Subiectii depun eforturi mai mari, lucreaza cu mai multa tragere de inima, isi fixeaza aspiratii mai inalte, sunt invatati sa lupte, sa persevereze pentru atingerea scopurilor si sa fie pregatiti pentru a face fata conditiilor unei societati organizate pe principiile competitiei.

-          face mai atractive sarcinile scolare, elevii isi pot aprecia mai realist propriile capacitati comparandu-le cu ale altora si isi dezvolta spiritul critic si autocritic.

-   competitia poate fi benefica atunci cand elevii coopereaza in grupuri mici impotriva altor  grupuri

-          o crestere a numarului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor si a atitudinilor de opozitie si suspiciune.

-          exagerarea genereaza frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranta si de neputinta la copiii mai putin dotati, care sunt tentati sa abandoneze lucrul.

-          Se recomanda competitia intre copiii cu niveluri cognitive relativ apropiate.

-          slaba interactiune intre colegi,

-          lipsa de comunicare sau prin comunicarea unor informatii false,

-          lipsa increderii reciproce, fapt care conduce la scaderea coeziunii grupului.

dominantele activitatii competitive: dobandirea prestigiului, demonstrarea superioritatii personale, obtinerea rezultatului cu orice pret

B. Cooperarea - efecte:

•      un castig in planul interactiunii dintre elevi, al comunicarii, al atitudinilor reciproce si al coeziunii grupului.

•      comunicarea onesta si deschisa intre parteneri, fiecare fiind interesat sa transmita informatiile semnificative si pe cele mai relevante.

•      dezvolta sentimente mutuale de simpatie si prietenie, de incredere, de disponibilitate la solicitarile celuilalt.

•      climat mai destins, lipsit de tensiuni, in care fiecare poate sa lucreze potrivit propriilor capacitati.

•      Chiar si elevii slabi au posibilitatea sa contribuie la obtinerea unor rezultate bune de catre grup.

•      genereaza cresterea stimei de sine, a increderii in fortele proprii, dar si a valorizarii competentelor celorlalti.

•      Apartenenta la grupurile „cooperative' ofera membrilor satisfactie, echilibru si conditii optime de dezvoltare a personalitatii.

Structurarii cooperatiste a grupurilor a fost adus următorul reproş: posibilitatea pierderii motivatiei individuale si a reducerii efortului in  conditiile indeplinirii de catre grup a unei sarcini colective.

Pentru a eficientiza activitatile de grup  este necesar şa luăm ȋn consideraţie stilul interpersonal al membrilor ce interactioneaza ȋn interiorul grupului. Astfel ȋn 2001, D.R. Forsyth, 2009, ȋn Group Dynamics,  face  o distinctie intre membrii cooperanti si  membrii competitor ai grupului:

-          Cooperantii tind sa fie mai flexibili, atenti in relatiile interpersonale si preocupati ca toti cei din grup sa obtina beneficii.

-          Competitorii vor dori sa se afirme, sa-si impuna ideile in fata celorlalti si vor fi prea putin interesati de mentinerea unor relatii interpersonale agreabile.

-          Cand indivizi cu orientari interpersonale diferite se intalnesc in cadrul unui grup, rezultatul il reprezinta, in cele mai multe cazuri, conflictul.

-          Competitorii ii coplesesc adesea pe cooperanti, care, uneori, riposteaza, devenind la randul lor competitor.

-          Profesorii trebuie sa cunoasca bine elevii si sa constituie grupurile de lucru tinand cont de eventualele incompatibilitati.

Buna functionare a grupului de lucru presupune inclinatia spre colaborare cu altii, in timp ce tendintele egocentrice si dorinta personala de a excela in cadrul activitatii colective greveaza asupra succesului grupului.

Ȋn anul 1966, K.M. Evans afirmă o serie de conditii care trebuie respectate cand este structurata o activitate de grup, şi anume:

•   luarea in consideratie a perioadei necesare dezvoltarii unui spirit de grup;

•   impartirea sarcinilor intre membrii grupului dupa ce grupul s-a constituit;

•   marimea grupului trebuie adaptata volumului sarcinii;

•   caracterul sarcinii trebuie sa se preteze la indeplinirea ei prin cooperare si sa fie j adaptata varstei subiectilor;

•    este necesara prezenta in grup a unor membri care sa-si poata asuma rolul de conducator.

De asemenea, ȋn anul 1974, Jamiesen şi colaboratoirul său Thomas, afirmă că activitatea desfasurata in cadrul grupului pentru rezolvarea unor probleme comune presupune integrarea a doua dimensiuni , astfel:

-   pe de o parte, competitia, exprimata prin increderea fiecarui membru al grupului in fortele proprii

si dorinta de afirmare a propriilor capacitati,

-          pe de alta parte, dimensiunea acomodarii la ceilalti, a respectului fata de acestia si a recunoasterii valorii fiecarui membru al grupului.

Se poate atfel concluziona că, ȋn fapt, competitia – de intensitate atitudinală şi comportamentală medie- este o dimensiune integrată a cooperarii, intrucat un ansamblu de persoane care nu cred in

fortele proprii si nu se simt competente nu formeaza un grup apt sa rezolve in comun diferite probleme.

Ȋn continuare prezentă cȃteva măsuri  de combatere  a  insuccesului  școlar prin includerea elevilor in grupuri cu structura cooperative: (https://www.academia.edu/11575144/MANAGEMENTUL_CLASEI_DE_ELEVI)

a) Abordarea diferențiată a elevilor care înregistrează insucces școlar – pot fi resurse ale grupului pe alte abilitati si beneficiaza de sprijinul grupului

b) Înlăturarea lacunelor în deprinderile de muncă școlară (deprinderi de organizare, autocontrol, autoreglare)
– planificarea, de către elevii din grup a propriului regim de învățătură / odihnă,
– sarcinile efectuate în ordinea : competente, sprijin, indemn reciproc, invatare spontana prin transfer de cunostite / competente / algoritmi (modelare, imitatatie, exersare)
– exerciții practice attractive in grup– după studierea aspectelor teoretice,
– studiul și lucrul cu manualul mai atractive in cooperare,
– formarea obișnuinței de a răspunde sistematic la întrebări, prelucrarea informației, organizarea logică a informațiilor prin utilizarea resurselor umane ale grupului dupa abilitatile fiecaruia
– deprinderi de rezolvare independentă a sarcinilor,
–  grupul stimuleaza elevii datorita similitudinii in particularități de vârstă, de mobilizare intelectuală și atenție,
– interactiunea  si relatia: elemente active și  atractive la oră în vederea mobilizării, motivării, deconectării emoționale a elevului, crearea unui mediu psiho – social favorabil,
–  elevul intelege cum se auto-evalueaza colegii din grup, invata noi metode de instruire si de evaluare prin algoritmii altor copiii

c) Depășirea lacunelor în dezvoltarea gândirii elevilor
– elevii ”slabi” sunt solicitați să răspundă la întrebări mai ușoare, sunt stimulate – încurajați pentru a participa la raționamente mai dificile – greoaie pentru ei – dar pot fi resurse in grup si sunt stimulate de grup,
– alcătuirea shemei lecției, algoritmizarea rezolvării problemelor tipice, etape in rezolvare, exemple de respectare a etapelor, creionarea esențialului
– antrenarea elevilor la lecție solicitându-le să analizeze, să compare, să concluzioneze,
– abordarea muncii în grup stimulând comunicarea, ajutorul, cooperarea între elevi, responsabilizarea în grup – munca în echipă,
– încurajarea elevilor de a solicita explicații suplimentare profesorului atunci când nu ințeleg -profesorul trebuie să încurajeze acest lucru “elevul vine  la școală  să  învețe, să afle  lucruri  noi, utile,să  înțeleagă anumite fenomene…..”

d) Înlăturarea atitudinii negative față de învățătură – lipsa dorinței de a învăța, de a realiza sarcinile școlare, absentarea de la ore, rezistența și atitudinea  negativă față de cerințele profesorului și scolii, abateri disciplinare, prezența formală la lecții etc. – dinamica relationala a grupului poate disciplina si atrage elevul.

Cunoașterea, comunicarea, intimitatea dintre indivizi favorizează stabilirea unor interacțiuni care pot amplifica, prin cooperare, forța lor creativă, le poate modifica viața afectivă şi atitudinile.

Relațiile interpersonale dintre elevi au o influenţă directă asupra formării şi dezvoltării personalității fiecăruia; elevii lucrează împreună în timpul rezolvării sarcinilor, schimbă între ei impresii şi opinii, dau dovadă de anumite trăsături de caracter.

Prin urmare, toate relaţiile interindividuale au un puternic efect educativ.

Pentru professor, o altă dimensiune de reglat ȋn grupuriile educaţionale sunt măsurile  de combatere  a  insuccesului  școlar prin includerea elevilor in grupuri cu structura cooperativă:

Activitatea în grup facilitează efectuarea sarcinii, deoarece în cadrul grupului se vehiculează şi se pune în valoare o cantitate de informații mai mare decât cea a oricăruia dintre membrii săi.

Este important de luat ȋn consideraţie rolul pozitiv al interacțiunii sociale în dezvoltarea unor operații cognitive individuale. În dezvoltarea abilităților şi competenţelor cognitive ale unui individ intervin factori ce țin de caracteristicile sale biopshice, dar şi de condițiile sociale, fapt pentru care este necesară integrarea condiționărilor sociale în studiul inteligenţei şi al dezvoltării sale.

Ȋn 1977, Jean-Marc Monteil afirmă că achizițiile individuale țin de dinamici colective şi de forme relaționale pe care acestea le presupun, astfel că: se poate observa cum:

-          competiția conduce adeseori la antagonisme, ostilităţi, reprezentări negative ale celuilalt, iar

-          cooperarea are un efect pozitiv în ce privește unele dimensiuni ale comportamentului: strategiile de raționament, motivația, percepția celuilalt, etc.

@ Activitățile care presupun un efort comun pentru rezolvarea unor probleme de interes general, reușesc să reducă antagonismele, rivalitatea, actele ostile şi agresive, contribuind la stabilirea unui climat de înțelegere în interiorul grupului.

@ Schimbul de idei are un efect stimulativ, favorizând realizarea unor performante superioare în rezolvarea problemelor, căci grupul dispune, în principiu, de un repertoriu mult mai variat de soluții, decât unul sau altul dintre membrii săi.

@ Procentul de răspunsuri corecte este mai ridicat în cadrul muncii de echipă, decât în cazul celei individuale (Ioan Radu).

@ în sarcinile simple, prezenţa celorlalţi în calitate de privitori, alcătuind un public, sau de co-actori (îndeplinind, fiecare, aceeaşi sarcina individuală ca subiectul), are darul de a stimula motivaţia şi, deci, de a ameliora performanţa.

                            BIBLIOGRAFIE  SI  RESURSE  WEB

·         Morton Deuscht, 1949, A Theory of Co-operation and Competition, Sage Journals, Volume: 2 issue: 2, page(s): 129-152, Issue published: April 1, 1949 , https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/001872674900200204

·         Donelson Forsyth, (2009), Group Dynamics, Fifth Edition,  Belmont: Wadswort Cengage Learnind

·         David W. Jamieson, Kenneth W. Thomas, 1974, Power and Conflict in the Student-Teacher Relationship, Sage Journals, The Journal of Applied Behavioral Science, https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/002188637401000304

·         Kevin Mark Evans,1966, Sociometry and education, London : Routledge & Kegan Paul

·         https://www.academia.edu/11575144/MANAGEMENTUL_CLASEI_DE_ELEVI

·         http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Cooperare-si-competitie-in-cla864.php

·         Jean-Marc Monteil, 1997, Educatie si formare , perspective psihologice, Iaşi: Polirom

·         Allen, R. Human stress: Its nature and control. Minneapolis: Burgess. 1983.
Bryne, J. J. Teacher as hunger artist: Burnout: Its causes, effects and remedies. Contemporary Education 68(2): 86-92. 1998.

·         Zlate, M. , (2007),Introducere in psihologie, Iasi, Ed. Polirom

·         Zlate, M. , (2004),Tratat de Psihologie organizational – manageriala, Iasi, Ed. Polirom