Experţii din domeniul educaţiei văd potenţialul care stă în spatele dispozitivelor electronice de care majoritatea oamenilor sunt dependenţi în ziua de astăzi. Dacă în ultimii ani cărţile electronice au câştigat teren în faţa celor clasice, învăţământul poate atinge un nivel superior, adaptat cerinţelor şi obişnuinţelor generaţiei crescute în era digitală.

Problema care poate apărea în această direcţie este aceea că profesorii sunt obişnuiţi cu metodele de predare clasice şi, chiar dacă folosesc un laptop, o tabletă sau un telefon mobil, nu se pot descotorosi atât de uşor de stilul cu care s-au obişnuit.

Societățile actuale din Europa și din întreaga lume sunt puternic modelate de accesul larg la internet, ceea ce face posibil ca cetățenii nu numai să aibă acces la un volum de informații copleșitoare și uneori confuz, ci și să le conecteze și să le combine, cu instituțiile publice și cu părțile interesate ale societății civile în diferite moduri, într-o lume digitală.

Transformarea digitală este o realitate pentru întreaga societate, însă vine cu o serie de situații provocatoare pentru toate mediile. Fără îndoială, elevii sunt cei care au preluat și integrat tehnologia ca un mod de viață.

 

Evoluția instrumentelor de predare folosite în școli cunoaște în această perioadă un salt spectaculos. Deși sunt încă o noutate pentru profesori, acestea sunt familiare și des utilizate de către elevi. Bineînțeles că metodele clasice de învățare nu trebuie eliminate din procesul de învățare, însă elevii și profesorii au nevoie de instrumente de învățare moderne, asemenea celor folosite în timpul liber. Tehnologia modernă poate fi privită ca o completare adusă în sprijinul educației și nu ca un factor negativ. Echipamentele digitale și-au demonstrat deja eficiența ca metode de predare și învățare. Lucrul cu echipamentele digitale moderne este o provocare pentru profesori. Totuși, mulți dintre ei accesează și folosesc la ore metode moderne de predare, adaptându-și lecțiile clasice pentru mediul digital.

În ceea ce privește documentele electronice în era digitală, unitatea de învățare este orientată spre rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învățării și a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicații practice și punându-se accent pe realizarea de proiecte.

Revoluția digitală e un fenomen care are implicații și în educație. Aspectul instrumental este important, pentru că instrumentul poate să aibă influență și asupra conținutului, reconstruindu-l sau resemnificându-l.

De pildă, atunci când delimităm conținutul de învățare, trebuie să luăm în calcul și extensiile care se ivesc în spațiul virtual și care pot fi aduse, într-o formă sau alta, în sala de clasă și racordate la curriculum-ul tradițional. Adică, predând literatură sau filosofie, profesorul se raportează întotdeauna la programă, care îi prescrie un anumit conținut ideatic. Însă el poate să extindă și să le spună elevilor că vor găsi lucruri suplimentare sau mai aprofundate accesând o anumită pagină de internet. Prin urmare, profesorul trebuie să cunoască, să stăpânească și să îmblânzească acest mijloc, să-l aproprie, să-l racordeze la instrumentarul clasic de ordin metodic.

Învățământul nu se rezumă numai la activitatea de predare-învățare. Există și o dimensiune administrativă, care poate fi perfectată recurgând la aceste platforme. De asemenea, comunicarea dintre școală și familie poate fi perfectată utilizând noile tehnologii - spre exemplu, catalogul digital, prin care părintele este informat în mod operativ în legătură cu situația școlară a copilului.

Progresul tehnologic este o realitate care nu poate fi oprită și care trebuie acceptată și abordată ca parte a vieții de zi cu zi, și care poate fi văzută ca o provocare pentru educație, dar și ca o oportunitate. Pentru copii și tineri, internetul și social media sunt o parte esențială a vieții lor.

Conform studiilor internaționale, o proporție foarte mare de adolescenți au folosit o formă de social media și au un profil pe un site de socializare. În ciuda viziunii comune a două lumi diferite, a unei lumi reale și a unei lumi digitale, adesea văzute ca fiind în opoziție, tinerii trăiesc de fapt într-o singură lume, ce cuprinde realități online și offline. Dacă educația devine mai eficientă și mai semnificativă atunci când ia în considerare viața reală și elementele realității, care sunt familiare cursanților, înseamnă că educația ar trebui să ia în considerare și realitatea online.

Dacă procesul educational este perceput ca fiind centrat pe altceva decât acumularea de cunoștințe prestabilite, ci pe dezvoltarea competențelor și pe sprijinirea cursanților pentru a-și construi propria înțelegere a lumii, ar trebui să se refere în mod explicit la experiențele lor de viață. Astfel, educatorii trebuie să aducă procesul de învățare mai aproape de viața reală a copiilor și tinerilor, încorporând astfel și aspecte legate de experiențele lor în lumea digitală.

Procesul educațional ar trebui, de asemenea, să aprecieze și să utilizeze competențele acumulate de copii și tineri prin învățarea informală în mediul online sau prin participarea la activități educaționale non-formale legate de TIC. Tinerii sunt din ce în ce mai obișnuiți să învețe explorând un nou instrument sau folosind diferite tutoriale online. Aceasta este de fapt o dovadă a abilităților de învățare autonome și ar trebui să fie recunoscută și încurajată în contextul școlar, împreună cu abilitățile de gândire critică pentru a dezvolta abilitatea de a identifica surse de învățare fiabile și valabile.

Profesorii trebuie să se simtă încrezători într-o poziție în care nu știu neapărat mai mult decât cei care învață. În calitate de "nativi digitali", este normal ca tinerii să învețe foarte repede cum să utilizeze diferite instrumente TIC noi. Este, bineînțeles, foarte bine ca profesorii să-și dezvolte continuu abilitățile TIC, dar nu este neapărat necesar să țină pasul cu elevii în acest sens. Chiar fără a fi ei înșiși competenți în domeniul TIC, profesorii pot găsi modalități de a aduce competențele TIC ale tinerilor în procesul de învățare ca resurse.

Noi strategii educaționale, inspirate de educația non-formală, pot fi dezvoltate pe baza utilizării internetului și a dispozitivelor mobile pe care elevii le au deja. De asemenea, multe dintre activități educaționale cu care profesorii sunt obișnuiți pot fi adaptate prin luarea în considerare a lumii digitale. Profesorii ar trebui să fie sprijiniți pentru a accepta faptul că elevii pot reprezenta parteneri viabili pentru un dialog îmbogățit reciproc, bazat pe respect și încredere. Prin acceptarea rolului de facilitator al învățării, profesorii ajută de asemenea elevii să își dezvolte abilități de învățare autonome și înțelegere critică.

Noile metode de comunicare dintre școli și părinți reprezintă un element important al managementului școlar de zi cu zi. Utilizarea Internetului se afla la baza acestor transformari. Modul în care trăim, modul în care se fac afacerile, maniera în care se lucrează, metodele de studiu, comunicarea între oameni si chiar maniera de petrecere a timpului liber sunt influentate de Internet

Factorii importanti pentru trecerea la Societatea Informationala sunt infrastructura de comunicatii si aplicatiile informatice. Astfel, din punct de vedere politic, Societatea Informationala trebuie sa ramana o societate democratica, din punct de vedere economic, ea trebuie sa-si sporeasca posibilitatile de dezvoltare si, din punct de vedere cultural, ea trebuie sa devina o societate bazata pe cunoastere.

Cantitatea informatiilor pe care le avem la dispozitie are o crestere exponentiala si, din acest motiv, este necesar un sistem de coordonare a acestora, precum si servicii de selectare corespunzatoare, bazate pe capacitatea specialiştilor de a analiza si evalua informatia, cu scopul de a-l ajuta pe beneficiar sa obtina informatii de calitate, de ultima ora si rapid.

Ca atare, pentru dezvoltarea societatii informationale, alaturi de tehnologiile de transmitere a informatiei, un rol hotarator il are si continutul informatiei transmise, care, alaturi de programele de calculator si muzica, constituie bunuri virtuale, bunuri ale unei lumi digitizate, care se pot descarca direct din retea.

Noua eră digitală determină un nou tip de abordare a fenomenului educaţional prin intermediul noilor tehnologii ale comunicării şi informaţiei. Analiza educaţiilor de tip virtual, online ne conduce la concluzia că există o perspectivă nouă de abordare a procesului de învăţământ în condiţiile societăţilor de tip postmodern. Actualmente, sistemul dezvoltat în procesul de învăţare al tehnologiilor este caracteristic formulei învăţământului informal. Avantajul în cazul noilor tehnologii este gradul ridicat de receptivitate al tinerilor, consumatori de new media. Cultura globală dominată de tehnologie produce o alfabetizare media cu caracter de masă şi conturează un nou model de învăţare.

Procesul de învăţare este accesibil şi interactiv, în funcţie de cerinţele unor modele sociale acceptate. Educaţia online, virtuală conferă deprinderi utile pentru tinerii aflaţi în plin proces de şcolarizare. Instrumentele dezvoltate de programe aplicative, marcate de design specializat. Difereţele de valorizare şi conţinut în raport cu învăţământul tradiţional conferă un model de educaţie nonstandardizată, informală de conexiune în ceea ce priveşte utilizarea cunoştinţelor, informaţiilor şi formulelor de învăţare. Utilizarea sistemelor multimedia indică un barometru social de orientare a tendinţelor inclusiv în planul vieţii educaţionale. Învăţarea cu caracter interactiv implică o nouă abordare în accesarea informaţiei şi conţinuturilor de text.

Bibliografie:

Dragoș Apostu, Profesorul digital

Quartz Matrix, Blog de tehnologie

Valentin Pop, Digitaliada

Otilia Bălinișteanu, Profesorul, gestionarul noilor tehnologii în educație

Proiectul  “Cultură Democratică în Acțiune – Competențe Democratice în Era Digitală”

Viezuianu Dana, Sistemul educaţional in era digitală