Educatiei ii revine rolul de a forma modele de comportament si conduita morala. Tipul de educatie pe care încercam sa-l oferim elevilor este unul raportat la societatea de azi. Descoperirile tehnicii si conceptiile sociale se schimba cu repeziciune chiar de la un an la altul și atunci este foarte important sa se pună accentul pe latura formativa a educatiei, sa-i formam elevului capacitatea de a se adapta la noi provocări, pe capacitatea lui de adaptabilitate si de gandire analitica si interpretare a realităților sociale.
Educaţia morală este o latură a educaţiei care ca scop formarea profilului moral al personalităţii şi al comportamentului socio-moral al individului. Specificul său este determinat, pe de o parte de particularităţile moralei, ca fenomen social, care-l conferă conţinutul, iar pe de altă parte, de condiţiile socio-psihologice ce sunt implicate în realizarea ei. Raportarea la societate şi raportarea la subiect sunt cele două cadre de referinţă indispensabile unei fundamentări pedagogice a educaţiei morale.
Etica are un caracter aplicativ materializat în elaborarea şi recomandarea unor soluţii ştiinţifice, pentru soluţionarea optimă a problemelor morale. Morala, însă, este o formă a conştiinţei sociale, care reflectă şi fixează în principii, norme, reguli, cerinţele de comportare privind raporturile dintre indivizi şi dintre individ şi colectivitate (naţiune, societate, familie). Normele de comportament moral nu sunt cuprinse în articole de lege, ele constituie cerinţe de conduită.
Comportamentul moral, obiectivul final al educatiei morale si conditie a exercitarii relatiilor interumane, este determinat si filtrat de actele intelectuale, declansat si stimulat de mecanisme motivational-energetice, reglat voluntar. Cunoasterea si intelegerea cerintelor sociale, anticiparea sensului adecvat al relatiilor cu ceilalti, reglarea comportamentului sunt posibile datorita constiintei morale a individului.
In proiectarea si desfasurarea actiunilor specifice educatiei morale se impune respectarea unor principii specifice, cerinte cu caracter legic, care reflecta caracteristicile dezvoltarii morale, relatia dintre invatarea si dezvoltarea morala, mecanismele invatarii morale.
Aceste principii, sunt fundamentate stiintific (in acord cu cele mai noi date despre invatarea si dezvoltarea morala si sociala), au un caracter flexibil, dinamic (continutul lor se imbogateste si se restructureaza permanent), sistemic (impunandu-se respectarea tuturor), normativ (impun educatorului anumite modalitati de intervente educativa).
Principiul diferentierii morale in functie de determinarile sale particulare (varsta, context educational, experienta acumulata) si individuala (structura fiecarei personalitati) reflecta caracterul stadial si individual al dezvoltarii morale ca si relatia dintre cerintele externe si conditiile interne in procesul complex al devenirii morale, intrucat motivele conduitei morale, atitudinea fata de regula morala, posibilitatile de intelegere a cerintelor morale, reactiile afective, complexitatea experientei personale difera de la o varsta la alta si de la o persoana la alta, se impune ca, in ierarhizarea obiectivelor, in selectarea continuturilor, in utilizarea metodelor si a formelor de motivatie, in formularea cerintelor, sa se tina cont de particularitatile stadiului de dezvoltare si de particularitatile individuale.
Constiinta morala permite omului sa inteleaga cerintele sociala, sa descopere sensurile pozitive ale situatiilor de viata sociala, sa anticipe consecintele conduitelor proprii, sa se autosupravegheze si sa supravegheze relatiile in care este implicat, sa se adapteze suplu la solicitarile societatii. In esenta, constiinta morala permite individului sa-si manifeste libertatea in conditiile necesitatii morale. Ea orienteaza, stimuleaza, regleaza conduita morala care la randu-i obiectiveaza, valorifica si implineste constiinta morala.
Formarea sentimentelor morale constituie o premisa si o conditie necesara (dar nu si suficienta) pentru manifestarea cunostintelor morale in conduita intrucat trairile emotionale ofera suportul energetic, reorganizeaza, redirectioneaza enegiile sustinand comportamentul. Prin orientarea lor categoriala selectiva, prin stabilitatea si profunzimea lor, sentimentele morale sunt adevarate blocuri de de autoreglare. Ele se formeaza treptat prin mecanisme deosebit de complexe de aglutinare, generalizare a emotiilor pe care copilul le traieste in raport cu fapte de viata. Sentimentul responsabilitatii, al respectului, al devotamentului, al onoarei, al patriotismului, al demnitatii constituie vectori majori pentru conduitele morale.
Metodele de educatie morala sunt cai (modalitati) specifice de cunoastere a principiilor (etice) si de formare a constiintei morale (cunostinte, convingeri si sentimente morale), precum si de transpunerea lor in practica, sub forma conduitei morale (priceperi, deprinderi si obisnuinte morale). Metodele de educatie morala se fundamenteaza pe principiile de educatie morala. Ele au un specific al lor determinat de domeniul etic, dar sunt in interactiune cu metodele de instructie, cu cele didactice. Metodele de educatie morala au, in primul rand, un rol educativ-formativ, constructiv, de formare nemijlocita a unei constiinte si conduite etice demne, civilizate.
Principalele metode de educatie morala sunt:
a) convingerea- este o metoda fundamentala de educatie morala. Convingerea este metoda care asigura intelegerea necesitatii cunoasterii si respectarii normelor morale. Convingerea inseamna constientizare, intelegere, acceptare, adeziune, motivatie intrinseca, atitudine pozitiva in plan cognitiv si afectiv fata de normele morale. Ea inseamna demnitate, umanism si responsabilitate etica si civica. Convingerea este stadiul libertatii, al unei libertati pozitive, constientizate, ca un reflex al unei constiinte a libertatii - stadiu superior de dezvoltare, responsabilitate si afirmare a personalitatii. La realizarea convingerii contribuie celelalte metode de educatie morala: explicatia, convorbirea, exemplul, evaluarea etica si exercitiul.
b) exemplul; Exemplul este o metoda de educatie morala care foloseste modele etice, ca mijloace de a ilustra ceva si care trezeste interesul unora de a le imita, de a le urma. Exemplul are o mare forta educativa, de convingere, datorita unor caracteristici (calitati) specifice: concretete, intuitivitate, plasticitate, afectivitate (traire emotionala, sentimente), posibilitate de imitatie. Aceste caracteristici il fac usor de inteles; el actionand in plan cognitiv, dinamizeaza, in acelasi timp, si trairile afective - emotiile, sentimentele, determinand copilul la imitatie.
c) aprobarea si dezaprobarea (evaluarea morala); aprecierea etica (sub forma de aprobare si dezaprobare) este legata de semnificatiile normelor etice si de cerintele dezvoltarii morale a societatii si personalitatii. Evaluarea etica in statul de drept presupune exigenta fata de respectarea legilor tarii si principiilor eticii demne, civilizate, dar in acelasi timp presupune intelegere si toleranta, respectarea drepturilor individuale ale omului, asa cum este vorba de libertatea constiintei asigurata de Constitutia Romaniei. Evaluarea etica se manifesta sub doua forme: . aprobarea si dezaprobarea.
d) exercitiul. Aplicarea repetata a normelor sub forma de fapte morale, pentru formarea priceperilor, deprinderilor si obisnuintelor morale reprezinta esenta metodei exercitiului. Exercitiul este si o metoda de educatie foarte importanta. Este prezentata in cadrul metodelor de invatamant, de unde se pot face extrapolari la educatia morala.
Bibliografie/ Webgrafie:
Banu Gheorghe, Educație și repere morale în societatea contemporană
http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/gradinita/EDUCATIA-MORALA.php
www.referatele.com, Metodele de educație morală