Uniunea Europeana promoveaza drepturile fundamentale, nediscriminarea si egalitatea de sanse pentru toti. Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au declarat anul 2007 – Anul Europea al Egalitatii de Sanse pentru Toti, in vederea asigurarii unei participari depline a fiecarei persoane la viata economica si sociala, fara deosebire de origine etnica, sex, religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala.

Cetatenii Uniunii Europene au dreptul la tratament egal indiferent de sex, etnie, religie, varsta, dizabilitati sau orientare sexuala. In calitate de stat membru al Uniunii Europene, Romania s-a angajat sa respecte aceste drepturi si sa promoveze diversitatea.

 

Pe lângă politicile educaţionale promovate există o serie de factori de risc cu privire la “exercitarea” dreptului la educaţie (dimensiunea formală a egalităţii şanselor), factori induşi de caracteristicile individuale ale copiilor, ale mediului socio- familial şi şcolar, ale grupurilor sociale din care fac parte copiii etc.

În procesul de predare – învăţare a conţinuturilor există o serie de aspecte care facilitează asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi din partea elevului cu cerinţe speciale în educaţie:

-evidenţierea concretului şi a semnificaţiei conţinutului din ceea ce se învaţă;

-asigurarea achiziţionării materialului nou, prin repetare cât mai variată;

-utilizarea unor metode de mediere verbală (folosirea în acelaşi timp a cuvintelor noi şi a celor familiare într-un context adaptat );

-organizarea, dozarea şi accesibilizarea cât mai riguroasă a instruirii: de la simplu la complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract, în conformitate cu principiul modelarii şi înlănţuirii secvenţelor de învăţare;

-încorporarea în secvenţele de instruire a unor stimuli atractivi şi a unor întăriri pozitive.

Cât priveşte procesul instructiv – educativ, acesta trebuie să se desfăşoare într-o maniera care să dea posibilitatea fiecărui elev să înveţe. In şcoala incluzivă, învăţarea este văzută ca un proces la care elevii participă în mod activ şi îşi asumă roluri şi responsabilităţi clare. Cadrul didactic este considerat mai curând un mediator decât un formator.

Eficientizarea învăţării în şcoala incluzivă presupune utilizarea unor strategii de sprijinire a tuturor copiilor:

- învăţarea interactivă (strategii de învăţare focalizate pe cooperare, colaborare şi comunicare între elevi, între profesori şi elevi, între profesori);

- negocierea obiectivelor

- demonstraţia, aplicaţia, feedbackul

- modalităţile de sprijin în actul învăţării pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale (confort socio-afectiv, învăţarea în perechi, predarea în echipă sau cuplu, învăţarea de la copil la copil, colaborarea între elevi, părinţi ca parteneri în învăţare, comunicarea cu alţi specialişti din afara şcolii etc);

- evaluarea continuă a învăţării (prezenţa unui răspuns permanent la conţinuturile şi mesajele primite de la cel care învaţă).

Mediul de învăţare reprezintă cadrul în care se realizează învăţarea. Elevii, ca şi adulţii, au reacţii pozitive faţă de un mediu de lucru plăcut, în măsura în care simt că le aparţine. In şcoala incluzivă crearea unui mediu de învăţare interesant, stimulativ, prietenos faţă de elevi, în care toţi copiii să se simtă confortabil, în siguranţă şi valorizaţi constituie o preocupare importantă a cadrului didactic.

Adaptarea curriculumului se poate realiza prin selectarea unor conţinuturi din curriculumul general adresat copiilor normali, care pot fi însuşite de copiii cu cerinţe speciale; introducerea elevilor cu cerinţe educative speciale într-o varietate de activităţi individuale, terapeutice, destinate recuperării acestora; folosirea unor metode şi procedee didactice, a unor mijloace de învăţământ intuitive, de natură să sprijine înţelegerea conţinuturilor predate la clasă. Conceptul de cerinţe educative speciale presupune necesitatea unei abordări diferenţiate şi specializate a educaţiei copiilor în funcţie de deficienţele pe care le prezintă.

Profesorul din scoala integrative va avea o serie de obiective de perfectionare si autoperfectionare profesionala, cum ar fi:

• Să fie capabil sa remarce punctele forte si interesele fiecărui copil și să le utilizeze pentru motivarea interioară in procesul de educatie.

• Să stie să stabilească obiective ambițioase, dar diferentiate, adecvate elevului respective, ceea ce impune evaluare diferențiată.

• Să formuleze așteptări adecvate pentru fiecare elev, oricare ar fi capacitățile acestuia. Această abilitate a cadrului didactic permite tuturor elevilor să devină membri ai clasei și ai școlii.

• Să stie sa utilizeze un stil de predare bazat mai mult pe activități decât pe intervenția de la catedră.

• Să stie sa ofere zilnic condiții pentru ca fiecare elev sa aiba success.

Programele de intervenţie de tip sprijin educaţional reprezintă, printre altele, o posibilă modalitate de egalizare a şanselor şcolare sau, altfel zis, de acordare a unui sprijin necesar - în procesul educaţional - elevilor proveniţi din grupuri vulnerabile. Există inegalitate şcolară atunci când categorii de elevi vulnerabili (cum sunt copiii din mediul rural, copiii romi,  copiii  din familii  monoparentale,  copiii  care provin  din  familii sărace,  cu  educaţie parentală  scăzută) înregistrează rate mai scăzute de participare şcolară, respectiv un nivel mai scăzut al rezultatelor/competenţelor şcolare comparativ cu colegii lor din medii non-vulnerabile. Apartenenţa la un mediu vulnerabil social nu are impact doar asupra riscului de abandon şcolar, cât şi asupra acumulărilor educaţionale ale elevilor. Adeseori, copiii din medii vulnerabile au acasă condiţii mai puţin favorabile învăţării – caracterizate uneori de lipsa electricităţii, aglomeraţie de locuire, lipsa căldurii adecvate, lipsa hranei, participare în mod curent la diverse munci sau activităţi pt câştigarea celor necesare traiului etc. Foarte important, aceşti copii nu au în familie o persoană capabilă care să îi ajute la teme, care să îi îndrume, să le explice ce nu au înţeles la clasă. Educaţia mai scăzută influenţează negativ şi gradul de valorificare la nivel perceptiv a unui status educaţional mai ridicat (stimă de sine, asociere simbolică pozitivă acumulărilor educaţionale mai ri-dicate etc.), iar de aici şi beneficii percepute asociate investiţiei în educaţie mai scăzute.

Abandonul şcolar are consecinţe directe asupra amplitudinii inegalităţilor sociale manifestate la nivelul unei ţări. Astfel, cei care părăsesc şcoala timpuriu au difcultăţi în a-şi găsi un loc de muncă care să le asigure condiţii decente de trai, cel mai adesea regăsindu-se printre persoanele care sunt în şomaj de foarte mult timp. Starea materială a acestor persoane influenţează succesul şcolar al copiilor lor, reproducând astfel inegalităţile sociale. Din acest punct de vedere, politicile educaţionale trebuie să reducă cât mai mult influenţa factorilor care nu depind în mod direct de cei aflaţi în sistemul de educaţie. Un sistem de educaţie performant şi incluziv ar fi unul în care factorii de genul educaţia părinţilor, venitul familiei, localitatea de reşedinţă, etnia elevului etc. ar avea influenţe cât mai reduse asupra abandonului şi performanţei şcolare a elevilor.

Mediul şcolar  neprietenos  este un  factor  important  în privinţa  abandonului. Acest  aspect include  nu doar percepţia elevilor asupra şcolii, cadrelor didactice şi a relaţiilor cu ceilalţi elevi, dar şi factori obiectivi cum ar fi segregarea în cadrul şcolii, modul în care şcoala are şi transpune în practica de zi cu zi reguli privind rasismul, discriminarea şi hărţuirea celor aflaţi în şcoală. Atitudinea şcolii faţă de comunitate şi elevi, metodele de predare adecvate, rolul proactiv în asigurarea participării şcolare a elevilor şi mecanismele de intervenţie timpurie în cazuri de neparticipare şcolară, conlucrarea cu serviciile sociale sunt factori ce ţin de mediul şcolar, cu influenţă directă  asupra participării şi abandonului şcolar.

Educaţia incluzivă se referă la ridicarea tuturor barierelor în învăţare şi la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere şi marginalizare (UNESCO, 2000). Înainte de orice, ea este o abordare strategică desemnată pentru a facilita succesul învăţării pentru toţi copiii. Prima cerinţă pe care o adresează educaţia incluzivă este descreşterea până la eliminare a excluderii în educaţie, cel puţin la nivelul pregătirii şcolare elementare. Aceasta propune prin asigurarea accesului, participării şi succesului învăţării în educaţia de bază de calitate, pentru toţi copiii. Şcoala de tip incluziv este şcoala de bază accesibilă, de calitate şi care îşi îndeplineşte menirea de a se adresa tuturor copiilor, a-i transforma în elevi şi a-i deprinde şi abilita cu elementele esenţiale necesare integrării lor sociale.

Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei comunităţi. Acesta înseamnă că şi o şcoală specială poate fi incluzivă sau poate dezvolta practici incluzive în abordarea copiilor. Şcolile deschise, prietenoase, în care se urmăreşte flexibilizarea curriculumului, calitatea predării-învăţării, evaluarea permanentă şi parteneriatul educaţional sunt şcoli incluzive.

Punerea ȋn valoare a abilităților specifice copiilor cu C.E.S. prin intermediul educației incluzive sau al celei speciale, prin activități specifice, are un rol determinant ȋn integrarea socială a copiilor /tinerilor cu CES. Fără o implicare permanentă şi responsabilă a cadrelor didactice ȋn evoluția şcolară şi integrarea socială a copiilor cu abilități diferite, fără sprijinul familiilor acestora, comunitatea se poate dovedi, deseori, incapabilă ȋn ceea ce priveşte sprijinirea copiilor cu CES pentru includerea lor ȋn viața socială, sau implicarea profesională.

BIBLIOGRAFIE:

Șandru Valeria, Educația pentru egalitatea de șanse în educație

Proiect POSDRU ID 132996, Copiii și părinții romi vor la școală!

Organizaţia Pentru Cooperare Economică Şi Dezvoltare, Politici in educaţie pentru elevii în situaţie de risc şi pentru cei cu dizabilităţi