Sursa: http://healthboxnews.at/familiengesundheit/mobbing-in-der-schule/
Tematica violenţei ca fenomen deviant care se manifestă ȋn rȃndul copiilor şcolarizaţi ȋn sistemul national de invatamant este necesar a fi readusa in atentia institutiilor nationale dedicate, si deseori mass-media a fost mai responsivă la manifestarile ei, decat politicile sociale preventive si/sau de protective. Menţionăm că şi pentru cadrul didactic o astfel de discuţie, asupra violentei in scoala, ar fi de interes, avand ca obiective educationale sa aiba abilitatea sa identifice fenomenologia şi cauzalitatea agresivităţii şi violenţei în şcoală, şi să descopere şi realizeze modalităţi eficiente de prevenire şi combatere a acesteia.
Pornind de la definitiile termenilor de agresivitate / agresiv şi violenţă / violent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 1998 ), aflam că:
,,AGRESIVITÁTE, agresivități, s. f. Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe plante. – Din fr. agressivité.
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. Din Fr. agressif.
VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. Violento”
Este evident că acest tip de act comportamental va avea un impact negative major atunci cȃnd are loc ȋn mediul şcolar, ajung1nd sa submineze, pe lȃngă sentimentul de siguranta fizica, psihica, emotionala si afectiva al copilului, si drepturile legale ale acestuia, si anume: garantarea prin constitutie a dreptului la invatatura, art 32 coroborat cu garantarea dreptului la educatie conform art. 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. (https://www.constitutiaromaniei.ro/art-32-dreptul-la-invatatura/
https://fra.europa.eu/ro/charterpedia/article/14-dreptul-la-educatie)
Conform cercetatorului Bonea G. ( Agresivitatea şi violenţa în şcolile din România: bullying şi mobbying), specificul agresivităţii şi violenţei şcolare constă ȋn:
,,a) comportament agresiv este tradus prin orice tip de comportament, fizic sau simbolic, menit să producă rănirea cuiva;
b) violenţa semnifică o conduită agresivă acută, caracterizată îndeosebi prin folosirea forţei fizice;
c) violenţa şcolară include pe lângă comportamentul agresiv si alte tipuri de comportament violent, precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, aşa cum poate fi: poreclirea, hărţuirea; tachinarea, imitarea, rănirea, ironizarea, ameninţarea, bruscarea, lovirea, împingerea, precum şi multe alte comportamente care intră sub incidenţa legii
Astfel, în timp ce agresivitatea poate fi o predispoziţie, violenţa este tradusă prin acţiunea în sine.”
Agresivitatea în şcoală
Formele de manifestare ale agresivitatii in scoala sunt diverse, pornind de la confruntarea vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte sau aplicarea de palme sau alte lovituri, de cele mai multe ori, unele dintre acestea trecȃnd neobservate de către adulţi, ceea ce nu mai este cazul cȃnd se manifesta formele de intensitate crescută, cum ar fi înjunghierea şi împuşcarea ( Lazăr şi Lazăr, apud Soitu şi Havȃrneanu, 2001)
Alti autori, cum ar fi Benbenishty şi Astor (2008), denumesc violenta in scoala „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire; bruscare, împingere, lovire, rănire; comportamente care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu buna ştiinţă – furt); limbaj neadecvat la adresa cadrului didactic şi celorlalţi colegi (înjurături, cuvinte obscene)”
Este de menţionat că un comportament agresiv este, atunci cȃnd elevul este autor, fie un răspuns fie o reacţie a acestuia la condiţiile de viată personale sau familiale, dar mai poate fi cauzat si de dorinţa sa de afiemare, de dorinta de a se integra in a numite cercuri, de tipologia anturajului sau de cultura acestuia.
Bullying-ul,
Acest comportament se traduce prin dominarea şi ȋnjosirea victimei, prin persecutarea şi subjugarea acesteia. Comportamentul de intimidare se ȋntȃlneşte dincolo de liniile socio-economice, rasiale / etnice și culturale, ca fenomen observant la toate aceste niveluri. Cercetătorii estimează că 20-30% din copiii de vârstă școlară sunt implicați în incidente de intimidare, fie ca făptuitori, fie ca victime. Bullying-ul poate începe încă din perioada preșcolară și se poate intensifica în timpul etapelor de tranziție, cum ar fi începerea școlii în clasa I sau intrarea în clasa a IV-a, chiar, manifestȃndu- se prin etichetare, batjocură, poreclire, necăjire şi mergând până la violenţe de ordin fizic.
Agresorii profită de faptul că victima nu ripostează şi nu face plângere la conducerea şcolii sau chiar la poliţie, daca este situatia, si sfȃrşesc prin a cauza victimei răni fizice şi emoţionale importante.
Bullying-ul, produs în mod repetat, va afecta victima pe termen lung, putând fi iniţiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbying), ce implică raportul inegal de putere dintre victimă şi agresor.
Semnele de avertizare care pot indica unui părinte şi unui cadru didactic ca un copil sufera asemenea abuzuri, pot fi urmatoarele semne de stres:
- Pasivitate crescută sau retragere
- Plâns frecvent
- Plângeri recurente de simptome fizice, cum ar fi durerile de stomac sau durerile de cap, fără o cauză aparentă sau medicală
- Vânătai inexplicabile
-Scădere bruscă a notelor sau a apariţia altor probleme de învățare
- copilul nu vrea să meargă la școală
- Schimbări semnificative în viața socială - dintr-o dată nu mai apelează sau nu mai invite pe nimeni
- Se schimbă bruscă felul în care copilul vorbește – fie copilul se numeşte ,,ratat” sau ,,că el nu este bun ca ceilalţi”, sau că ,,nu este bun de nimic” ori ȋşi numeşte un coleg sau un fost prieten ca fiind ,,rău / ticălos/ etc.”
Teorii despre diferite forme de bullying:
1. Perspectiva dinamicii grupului.
Murkowski și colab., (2001) au privit bullying-ul dintr-o perspectivă dinamică de grup adică integritatea, omogenitatea și alte schimbări evolutive sunt privite în grup ca obiective în perspectiva dinamică de grup. Atingerea acestor obiective este de maximă valoare pentru toți membrii unui grup. Acei copii care sunt considerați ca piedici sau cei care se presupune că nu pot atinge aceste obiective sunt victimizați și excluși din grup de către alți membri ai acelui grup. Drept urmare, acești copii sunt anxiosi și devin izolați social din cauza incapacității lor de a accepta schimbările și a adaptabilității pentru a îndeplini cerințele solicitate lor pentru a rămâne alături de grup. Astfel, astfel de copii sunt victimizați și respinși, deoarece aceștia amenință în mod conștient sau inconștient, integritatea grupului și alte schimbări ale grupului, prin diferite moduri.
2. Bullying-ul ca practică de socializare (teoria ordinii sociale)
Hawker & Bolton (2001), folosind conceptul din teoria ordinii sociale au prezentat explicații diferite despre intimidare. În cadrul societății, indivizii au roluri și puteri diferite în cadrul societății. Această putere este manifestată sub formă de agresiune. Comportamentul agresiv este consolidat, iar puterea în cadrul grupului este apreciată Cardigan (2003) a observat, de asemenea, bullying-ul ca proces de socializare și ca proces specific de gen, în multe studii calitative. Conform acestor cercetători, puterea procesului de socializare este apreciată, astfel încât victima este observată şi urmărită să prezinte abatere atât în comportament, cât și în aparenţe.
3. Bullying-ul ca proces de grup
Elevii de școală care sunt membri ai grupului social, ocupă roluri diferite pentru a încuraja sentimentele de apartenență, pentru a se stabili în ierarhia socială și astfel chiar consolideaza apariția intimidării. Rezultatele cercetărilor subliniază intimidarea ca un proces de grup în care tuturor membrilor grupului li se atribuie roluri diferite, legate de
interacțiunea dintre bătăuși și inițiază intimidarea. Unele dintre aceste roluri sunt următoarele: a). Seful cercului de bullying- Conducătorii; b). Asistentul acestuia; c). Cei care ȋncurajează; d). Apărătorul victimei; e). Victimă; și f) Martorii (by-standers).
Conducătorii sunt responsabili de promptitudinea agresiunii împotriva țintei, asistenții sunt considerați adepți care ajută bătăușul și se implică în agresiune împotriva prietenilor, forțele care ȋncurajează sunt acei membri ai grupului care oferă atenție bătăușului și furnizează feedback despre comportamentul distrugător al agresorului (Salmivalli et al., 1996).
Două roluri sunt asociate cu victima în două moduri diferite:
a) Ţinta agresiunii ȋn grupul de copii este denumită victimă și,
b) Acei indivizi care ajută victima să se simtă mai bine. Astfel, ca urmare a interacțiunii tuturor acestor roluri ale indivizilor, legăturile sunt susceptibile să se formeze între 1) bătăuși, asistenți și cei care consolidează, ȋncurajează comportamentul și ȋntre 2) victimă și apărători. În această legătură, dacă intimidarea este consolidată, ea devine ȋn mod negativ consolidare socială, care conduce către personalul şcolar. Astfel, alți membri ai grupului își pot asuma un nou rol. Astfel, agresivitatea nu mai este o sursă fundamentală pentru această ierarhie, ci procesul de grup.
Mobbying-ul
- poate avea loc atât în şcoală, cât şi la locul de muncă, interpretându-se prin abuzul de ordin psihic al victimei exercitat de către un grup de indivizi, interpretându-se prin şicanare, terorizare, şantajare şi înjosire a demnităţii individului), si este cunoscut si sub termenul de bullying colectiv.
CAUZALITATE ŞI TIPOLOGIE
Conform Lui Bonea G., mediul educaţional poate fi un factor ce determină conduita de tip agresiv-violent dar si un context propice acestor manifestări îndreptate împotriva celorlalţi elevi;
Violenţa în mediul şcolar
• de cele mai multe ori este vorba de agresiuni petrecute între elevi, aceştia având anumite caracteristici precum:
• cu posibilităţi financiare mai scăzute sau mult peste medie;
• sunt supraponderali sau subponderali;
• posedă abilităţi de ordin social ceva mai scăzute faţă de medie;
• nu sunt populari şi nu au prieteni;
• aparţin de cultură, religie sau rasă distinctă faţă de restul clasei de elevi;
• sunt mai scunzi sau mai înalţi faţă de medie;
• pot avea anumite dizabilităţi de ordin fizic;
• pot poseda o inteligenţă cu mult mai ridicată;
• pot fi nou transferaţi în şcoala respectivă; posedă dificultăţi de adaptare
Elevul-victimă poate prezenta următoarele caracteristici:
• teama de a mai merge la şcoală;
• stare generală de nervozitate;
• refuzul de a mai merge la şcoală;
• elevul poate începe să-şi procure diverse arme albe sau de foc pentru a se putea apăra împotriva agresiunilor;
• sănătatea fizică şi psihică a elevului este vizibil afectată;
• la nivel fizic pot apărea diverse urme ale violenţelor suferite; stima de sine suferă şi ea modificări semnificative:
• elevul poate recurge la ingerarea diverselor substanţe interzise de lege, ca răspuns la agresiunile suportate;
• apariţia tulburărilor digestive şi psihomotorii;
• se poate vorbi de abandonul şcolar şi chiar de delincvenţa juvenilă în contextul bullying-ului repetat pe perioade lungi de timp;
Sursa: Bonea, G. Agresivitatea şi violenţa în şcolile din România: bullying şi mobbying http://www.revistacalitateavietii.ro/2017/CV-3-2017/03.pdf
Există anumite contexte situationale favorizante bullying-ului şi altor violenţe ȋn mediul şcolar, conform lui Achenbach şi Rescorla, 2009 şi lui Beebe şi alţii, 2004; Berkowitz, 1989:
• când agresivitatea în forme uşoare este tolerată de către şcoală;
• elevul observă anumite avantaje ale celor care devin agresivi;
• profesorul de la clasă sau dirigintele ignoră incidentele agresive ce au loc între elevi;
• există o anumită cultură a violenţei în cadrul societăţii ce promovează bullying-ul şi mobbying-ul în general;
• elevul poate avea rezultate slabe la învăţătură şi din acest punct de vedere prezintă anumite frustrări manifestate prin agresiune îndreptată către elevii cu rezultate bune la clasa (aşa-numiţii „tocilari”)
• apariţia atacurilor de panică, a reacţiilor somatice, a depresiei şi chiar a tentativelor de suicid
Când un copil este agresat, atât victima, cât și bătăușul suferă consecințe grave. Pentru victimă:
- consecințele de a fi agresat pot fi de lungă durată și includ depresie și anxietate, dificultăți de somn, modificări în modelul de alimentație, abuz de substanțe, și pierderea interesului în activități. Unii copii care sunt agresați evită școala și alte activități. Ei pierd aceste activități, dar, de asemenea, tind să devină izolati social, în unele cazuri.
-victimele agresiunii suferă, de asemenea şi academic cu note mai mici și scoruri foarte mici la testare. O consecință rară, dar foarte gravă a agresiunii este violența comisă de victimă asupra altora.
-victimele agresiunii pot suferi, de asemenea, leziuni fizice și probleme de sănătate.
Bătăușii se confruntă, de asemenea, cu repercusiuni din acțiunile lor. Ei sunt:
- mai susceptibili decât colegii lor de ajunge la a abuza de droguri și alcool.
- mai susceptibili de a intra în lupte, să renunțe la școală, și să se angajeze în comportamente sexuale riscante mai devreme decât colegii lor.
- pe măsură ce cresc ca adulți, bătăușii sunt mai susceptibili de a avea probleme cu legea și de a comite abuzuri domestice.
Sinuciderea este o consecință potențială foarte importantă a agresiunii. Deși nu toate victimele agresiunii consideră sinuciderea ca o soluţie, unele o fac, iar efectele sunt în mod evident devastatoare. Cei cu cel mai mare risc de suicid sunt victimele agresiunii care au avut deja alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau experiențele traumatice.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· Abbey, D., and J. Esposito. Social support and principal leadership style: A means to reduce teacher stress. Education 105(3): 327-33. 1985.
· Benbenishty, R., Astor R .A., ,(2008), School violence in an international context. A call for global collaboration in research and prevention, în „International Journal of Violence and School”, no. 7, pag. 59–80.
· Bonea, G. Agresivitatea şi violenţa în şcolile din România: bullying şi mobbying http://www.revistacalitateavietii.ro/2017/CV-3-2017/03.pdf
· Bonea, G. Abuzul asupra copilului, http://www.revistacalitateavietii.ro/2019/CV-1-2019/04.pdf
· Soitu, L., Havarneanu C. (2001). Agresivitatea in scoala; Editura Institutului European, Iasi;
· Jan. A, Husain, S, Bullying in Elementary Schools: Its Causes and Effects on Students, https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ1079521.pdf
· http://healthboxnews.at/familiengesundheit/mobbing-in-der-schule/
· Bullying and its consequences, https://www.recallreport.org/health-information/bullying/
· Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 1998
· http://www.neuropsiholog.ro/atasamentul-perioada-0-5-ani-si-impactul-asupra-dezvoltarii/
· https://healthfully.com/the-effects-on-teenagers-self-esteem-after-losing-parents-8053694.html
· https://spunenuabandonului.blogspot.com/2010/01/efectele-abandonului-asupra-copilului.html
· https://www.constitutiaromaniei.ro/art-32-dreptul-la-invatatura/
· https://fra.europa.eu/ro/charterpedia/article/14-dreptul-la-educatie