Ce este trauma? Specialistii au definit acest fenomen psiho-social negative ca fiind ,,o experienţă personală de ruptură, care are loc din pricina factorilor situaţionali ameninţători care copleşesc posibilităţile personale de autoreglare.”, in acelasi timp, trauma este pasul anterior bolii psihice care ar putea sa apara in urma unor experiente de soc prin care poate trece o persoana, ,,…deşi evenimentele traumatice nu sunt normale, trauma este cât se poate de normală, din păcate, ea fiind ultima barieră existentă înainte de distrucţie.” (Conf. Univ. Dr. Diana Vasile, psiholog clinician, pishoterapeut şi Preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei).
Figura 1: Sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/incepe-scoala/de-cate-ore-de-somn-are-nevoie-un-scolar-pentru-a-fi-premiant.html
Conform studiilor, putem vorbi despre 3 tipuri de traume la copii:
· existenţiale – ȋn care copilul experimentează situaţia că viaţa ȋi este pusă în pericol,
· de pierdere – ȋn care copilul poate să ȋşi piardă propria funcţionare de natură fizică sau relaţiile cu perosane dragi, cu obiecte sau cu locuri semnificative pentru el
· de relaţie/de iubire – aici intra experienţe traumatizante cum ar fi: separare, agresiuni, lipsa de iubire sau de dorinţă a persoanelor semnificative de a fi cu copilul.
Alte experienţe traumatizante pe care le poate trăi copilul sunt: separarea, moartea, fricile, dezastrele naturale, boala sau trauma pierderii mamei / uneori a unei figure dintre bunici, cu care copilul a trăit şi cu care a avut o relaţie foarte caldă.
Datorită vȃrstei mici, suferinţa copilului este mai mult trăită decât gândită, şi de-a lungul vieţii se va prelucra prin corp şi emoţii. Pentru ca un copil să se recupereze şi să crească sănătos, are nevoie ca experienţa lui traumatică de viaţă să fie văzută, normalizată, ghidată şi prelucrată. Ceea ce este recomandat pentru părinţii este ca aceştia să recunoască experienţa personală traumatică a copilului , să oprească sau să limiteze elementele situaţionale ameninţătoare care au acţionat sau acţionează asupra copilului, să fie prezenţi şi să aibă rabdare p1na cand copilul incepe sa se poata autoregla si sa ajute copilul să numească starile de neputinţă, teamă, vulnerabilitate fără protecţie; nu in ultimul rand parintii pot sa aduca momente de bucurie copilului, in total acest sprijin av1nd capacitatea de a stimula vitalitatea si de a juta copilul sa isi reface identitatea. Prin urmare, copilul are nevoie sa stea impreuna cu cei dragi dar si sa poata sta separat, in perioada sa de recuperare. Acestea poarta denumire de nevoia de ȋmpreuna si nevoia de separat si, conform specialistilor in trauma (https://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/trauma-copiilor-subiect-delicat-expus-de-psihoterapeutul-diana-vasile-la-serile-tdm):
• In seria nevoilor de împreună se numără nevoile de a fi îngrijit, de a fi ţinut la căldură, de contact cu corpul, de contact vizual, de a fi înţeles, de a fi susţinut, de a aparţine în exclusivitate cuiva, de a fi recunoscut, de a fi valorizat, de predictibilitate, de explorare, de a fi ghidat, de a fi unic şi cea de a fi primit cu bucurie.
• In ceea ce priveste nevoia de separat, aici se înscriu nevoia de a fi singur, nevoia de a fi pe cont propriu, nevoia de a te descurcă pe cont propriu, nevoia de a te simţi liber, neîngrădit, nevoia de autoreglare, nevoia de a te raporta la propria persoana.
Pentru ca educatorul, cadrul didactic, profesorul, sa poata aborda adecvat in cadrul procesului instructive-educational, un copil / scolar traumatizat, consideram ca este nevoie sa inteleaga ce anume se intampla in mintea si corpul unei persoane cand trece printr-o experienta de viata dificila, ostila, socanta, adversa, asa cum este zugravit acest fenomen de catre presedintele Institutului de Studiu si Tratament al Traumei din Romania, despre ce inseamna trauma, ce inseamna trauma timpurie, cand copilul se afla in burtica mamei si despre starile de frica, de neputinta si de vulnerabilitate:
• “…, resursele și capacitățile de la momentul experienței dificile, adverse, sunt ”reorientate”, iar asta se face cu consum de energie și chiar cu blocarea unora dintre resurse și capacități. De aceea, dezvoltarea noastră va fi deficitară pe anumite paliere de funcționare”.
• “Psihicul se va modela astfel încât să facă față trăirii copleșitoare care se ”încapsulează” în el (din punct de vedere neurologic este o activare intensă a creierului reptilian, a cărui responsabilitate este supraviețuirea noastră, fără contribuția creierului mare, unde se află capacitățile raționale, verbale).
• Astfel, este obligat să se apere continuu de el însuși, ceea ce presupune ca procesele psihice să nu se desfășoare sau să nu evolueze la capacitatea pentru care sunt predispuse prin construcția noastră.”
• “…, aceste experiențe adverse timpurii care generează rupturi (traume) își pun amprenta asupra întregii noastre vieți, deoarece mecanismele noastre de funcționare bazală riscă să fie alterate, cu posibilități limitate de recuperare ulterioară.”
• “…, aceste experiențe adverse timpurii care generează rupturi (traume) își pun amprenta asupra întregii noastre vieți, deoarece mecanismele noastre de funcționare bazală riscă să fie alterate, cu posibilități limitate de recuperare ulterioară.”
• [trauma timpurie] “Teoretic, copilul ar trebui să fie în siguranță în uterul mamei sale. Dar oare mama este în siguranță, burtica ei este în siguranță? Există situații în care mama și corpul ei nu sunt în siguranță și atunci apar mecanismele de care vorbeam mai sus. Atât la mamă, cât și la copil.”
• “ Agresiunile la care mama este supusă (emoționale, fizice, sexuale), abuzul de substanțe (de toate tipurile, nu doar de droguri și alcool, chiar unele plante pot fi dăunătoare, plante ce anterior nu îi făceau rău mamei), lipsa unor substanțe sau neglijarea nevoilor corporale, nefericirea accentuată sau stresul puternic datorat unor dificultăți de viață, efortul fizic crescut, accidente de orice fel, operații medicale, și, foarte semnificative, respingerea copilului, riscul și/sau tentativele de avort.”
• [frica, neputinta si vulnerabilitatea]“Acestea sunt principalele trăiri traumatice, deci prezente și în experiențele traumatice timpurii […]și fac posibilă apariția mecanismelor de „înghețare” sau „înțepenire”, mecanisme specifice experiențelor foarte dificile. Aceste trăiri, după ce depășim experiența de risc și suntem în afara pericolului, încep să „țâșnească” din copil (sau din noi) prin plâns, blocaje de tot felul, sensibilități, frici de diferite feluri. “
Efectele traumei se vor reflecta intotdeauna in activitatile copilului in mediul scolar al acestuia, de aceea cadrul didactic poate avea in vedere urmatoarele simptome:
Figura 2
Recuperarea copilului presupune ca acesta sa aiba o abilitate denumita rezilientă, abilitate umană natural insă care poate fi afectată de lipsa de afecţiune din mediu sau ȋn medii ostile dezvoltării copilului. Rezilienţa psihologică se referă la capacitatea individului de a suporta stresori fără a manifesta disfuncţii psihologice, boli psihice sau dispoziţie negativă persistentă – capacitatea persoanei de a evita psihopatologia în ciuda diferitelor circumstanţe dificile.
Stresorii psihologici sau „factorii de risc” pot fi acuţi sau cronici (ex. moartea cuiva drag, boală cronică, abuz emoţional sau fizic, şomaj sau violenţă).
Boris Cyrulnik (n. 26 iulie 1937, Bordeaux) este un neurolog, psihiatru, psihanalist și etolog francez.
S-a specializat în domeniul împletirii legăturilor afective între oameni, al agresivității umane și al rezistenței la fenomenele destructive (violența, lipsa de iubire sau de condiții, maltratarea).
Ca personalitate ȋn domeniul traumei, cu competente in rezilienta copilului din mediile de razboi sau violente, Boris Cyrulnik, a studiat conceptul de rezilienţă - capacitatea de a putea depăşi traumatismele psihice şi rănile emoţionale cele mai grave - boală, doliu, viol, tortură, atentat, deportare sau război.
Pe baza numeroaselor cazuri analizate în cabinetul său de psihoterapie sau observate în timpul misiunilor sale în străinătate, Cyrulnik susţine că oamenii au capacitatea de a depăşi situaţiile cele mai teribile datorită anumitor abilităţi deprinse în copilărie, care îi ajută să treacă peste experienţele traumatizante.
Cyrulnik este preocupat în mod deosebit de situaţia copiilor străzii. El a declarat că s-a interesat de aceşti copii ai străzii, pentru a-i examina şi a vedea exact cum pot depăşi situaţia în care se află prin evaluarea resurselor interne.
Potrivit prof.dr.Boris Cyrulnik, depăşirea unei situaţii traumatice depinde de istoria personală a fiecăruia.
Numeroase institutii psihopedagogice si sociale au studiat, datorita efectelor asupra integrararii sociale si asupra performanţei educationale, experientele adverse traite de copil si consecintele acestora asupra dezvoltarii acestuia, fenomen denumit ACE`s:
Figura 3 Sursa: https://www.slideshare.net/dontdistractme/ccj-2014-aces-for-families-1
Conform figurii 4, ,,Supravietuitorii traumei au simptome in loc de amnitiri” (Harvey, 1990), iar in adaptarea lui Brenner şi Marmer, 1998, efectele experienţelor traumatizante cuprind: pierderea simtului identitatii, comportamente auto-distructive, a simţi corpul ca fiind ireal, abuz de substanţe , tulburari alimentare, dureri cronice, migrene, anxietate generalizata, atac de panica, hipervigilenta, neincredere, cosmaruri, flashback-uri, lipsa amintirilor, rusine si devalorizare, pierderea simtului viitorului, lipsa de speranta, coplesire emotionala, insomnia, concentrare deficitara, amorteala, pierderea interesului, iritabilitate sau depresie.
O alta adaptare, a specialistului Janina Fisher, enumera printre simptomele experientelor traumatizante in viata persoanei si alte reactii, cum ar fi: raspunsuri prin tresarire, amintiri intrusive, ura de sine si comportamente auto-distructive.
Figura 4 Sursa: Trauma Survivors Have Symptoms Instead of Memories, https://rachelintheoc.com/2015/03/trauma-survivors-have-symptoms-instead-of-memories-by-guest-linneabutlermft/
Cauze si sursse ale traumei cu efec la nivel fizic si psihic
Oamenii reactioneaza la evenimente generatoare de trauma sau la evenimente traumatizante:
Accidente
Abuz in copilarie
Razboi
Atacuri criminale sau teroriste
Viol
Tortura
Dezastre naturale
Altele: ACE`s, violenta in mediu sau ocazionala, etc.
Reactiile psihologice perturbate ale scolarului si adolescentului la trauma:
• Anxietate de separare
• Comportamente de evitare sau de ,,inghet”
• Simptome regressive ( comportamente infantile)
• Frica de intuneric
• Scaderea performantelor scolare
• Retrairea actionala in joc a traumei
• Retragerea dintre prieteni, colegi si izolarea
• Comportament agresiv la scoala sau acasa
• Hiperactivitate care nu era prezenta inainte
• Compulsivitate sau obsesionalitate
Strategii de coping (adaptare)
a) Negative
• Ingrijorare, tensiune
• Schimbari in activitatea fizica, in modelul de somn, in obiceiurile alimentare
• Cautarea de informatii, asigurarea si reasigurare compulsive
• Negare
• Reprimare
• Consum de alcool, drog, abuz pein comportamente riscante
• Fumat
b) Constructive
• Exercitii fizice
• Scrierea in jurnal
• Asculatrea unor CD-uri sau materiale cu sunete relaxante
• A vorbi despre problema
• A cauta suport in credinta religioasa
• A cauta si a se baza pe suportul altora si reteaua social
Actiuni ale cadrului didactic pentru gestionarea emotiilor si comportamentelor posttraumatice ale copiilor si scolarilor, cuprind, conform figurii 5:
Actiune 1: Interventii tematice in intreaga clasa, in grupuri mici si / sau individual
Actiune 2: Construiti relatii pozitive, cu emotii si interactiuni pozitive cu elevii
Actiune 3: Utilizati si alte modalitati de a le dezvolta abilitatile decat cele utilizate ca strategii clasice de predare – invatare
Figura 5 Sursa: prelucrare şi completare după modelul original Nan Hendeson, Mile Milstein, Roata rezilientei (apud Wolpow, Johnson, Hertel, Kincaid, 2009)
Recomandari pentru supravietuitori ai evenimentelor traumatice
Daca o persoana experimenteaza astfel de simptome, ar fi recomandat sa caute ajutor de tip terapie pentru trauma; daca este copil, sa fie luat in grija unor specialist in terapia copilului
Cateva actiuni de viata recomandate, in afara de terapie, conform recomandărilor făcute de specialişti din terapia traumei (Trauma Survivors Have Symptoms Instead of Memories, https://rachelintheoc.com/2015/03/trauma-survivors-have-symptoms-instead-of-memories-by-guest-linneabutlermft/)
• Abilitati de adaptare: Cand persoana se simte coplesita de emotii, exista cateva actiuni distractoare ce pot fi utilizate pentru termen scurt. Acestea nu rezolva problema si reglajul corect trebuie reluat cand persoana se simte mai puternica, mai tarziu.
• Imagineaza-ti ca pui gandurile si emotiile dureroase Iintr-o cutie si apoi pune cutia intr-un magine placing painful thoughts and emotions in a box and then putting that box on a shelf.
• Lasa-ti mâinile sub apă foarte rece. Spala-ti cu apa rece fata si spatele gatului. Frigul iti va distrage corpul și mintea departe de ceea ce iti provoacă durere.
• Spala un vas, foarte încet și acorda atenție fiecărei secunde a experienței. Asta vă va scoate din trecut și vă va aduce în prezent.
• Auto-ingrijire: Fa ceva ce ti se pare placut. Armonizeaza cu unul din cele cinci simturi
• Fa-ti si bea un ceai savuros ca miros si gust
• Priveste o imagine / o picture foarte frumoasa ( vaz)
• Miroase o floare sau o lotiune de maini ( miros)
• Asculta muzica sau sunete de relaxare ( auz)
• Cuibareste-te sub o patura pufoasa si in cearceafuri proaspete pe pat( atingere)
• Auto-ingrijirea include un al saselea simt, miscarea, spre exemplu o plimbare, exercitii fizice, joc, yoga
• Fiecare persoana are nevoie sa faca actiuni de auto-ingrijire, fie ca a trait o trauma, fie ca nu.
Noi toti traim cu stresori in viata noastra si actiunea constienta si intentionala de auto-ingrijire ne poate reduce vulnerabilitatea la stress emotional.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
·
· Dumitrica, R., Trauma copiilor, subiect delicat expus de psihologul Diana Vasile la Serile TDM, https://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/trauma-copiilor-subiect-delicat-expus-de-psihoterapeutul-diana-vasile-la-serile-tdm
• Henderson Nan, Milstein, Mile, (2003), Resiliency in schools: Making it Happen for Students and Educators, Thousands Oaks CA, Corwin Press
• Ionescu, S. (coord.)(2013), Tratat de rezilienta asistata, prefata de Boris Cyrulnik, Bucuresti:Trei
• Linnea Butler,Bay Area Mental Health, Trauma Survivors Have Symptoms Instead of Memories, https://rachelintheoc.com/2015/03/trauma-survivors-have-symptoms-instead-of-memories-by-guest-linneabutlermft/
• Nicolas Martin, Antoine Spire, Francois Vincent, 2016, Rezilienta. Convorbire cu Boris Cyrulnik, Bucuresti, Editura Spandugino
• Using ACEs In Our Everyday Work - Implications For Clients and Programs , https://www.slideshare.net/dontdistractme/ccj-2014-aces-for-families-1