O problemă cu grad crescut de dificultate ȋn mediul educaţionale este reprezentată de comportamente dificile sau inadecvate cu perioada de vârstă a copilului sau cu normele sociale. O serie dintre aceste comportamente este reprezentată de comportamentele impulsive, care pot merge până la acte de agresivitate. Date fiind normele sociale acceptate, o parte din aceste comportamente sunt de domeniul medical, iar ȋn Manualul de diagnostic si clasificarea statistica a tulburarilor mintale DSM 5, American Psychiatric Association, comportamentele agresive, impulsive, patologice, sunt recunoscute in medicina psihiatrica sub denumirea de: ,,Tulburarile disruptive, de control al impulsului si de conduita” ; acestea cuprind trei tipuri distincte de pattern-uri comportamentale denumite:
1. Tulburarea opozitionista
2. Tulburarea exploziva intermitenta
3. Tulburarea de conduita
4. Tulburarea de personalitate antisociala ( care face parte din alte grup de boli psihiatrice denumite ,,Tulburari de personalitate’’)
Notă: legislaţia stipulează că pronunţarea unui diagnostic de boală mintală este o atribuţie care aparţine doar medicului şi psihologului clinician, prin urmare, nici-un cadru didactic sau altă categorie profesională nu este abilitată să se pronunţe că o altă persoană are o boală psihică sau de altă factură medicală.
Prin urmare, putem identifica anumite comportamente ale copilului, inadecvate cu vârsta sau cu normele sociale, ȋnsă cadrul didactic nu poate afirma că un copil are o boală sau alta, ȋn schimb, poate identifica şi denumi acele comportamente ale elevului care interferează cu ȋnvăţarea sau cu sala de clasă şi le poate comunica părinţilor elevului, managerului instituţiei şcolare, precum şi consilierului şi psihologului şcolar, care pot recomanda ( dacă este cazul - şi ȋn acord cu competenţele lor profesionale), evaluarea psihologică sau psihiatrică a copilului şi tehnici de lucru didactic adaptate trăsăturilor şi comportamentelor inadecvate identificate.
Cel mai adesea manifestările comportamentale inadecvate ale copiilor se datorează unei abordări nepotrivite ȋn mediul şcolar sau unui mediu neorganizat, ori dificil sau problematic familial.
Datorită acestor circumstanţe cu efect negativ asupra vieţii copilului, performanţa sa şcolară şi comportamentele sale acceptate social ȋncep să devină tot mai scăzute calitativ. Unele comportamente pot fi asemănătoare cu cele din categoria tulburărilor disruptive, fără ca elevul care le manifestă să aibă o boală mintală. Dacă ne uităm cu atenţie la simptomele unor boli, aşa cum le clasifică medicul, observăm că nu este suficient ca un copil să fie agresiv verbal ca să aibă ,,tulburare explozivă intermitentă” sau că nu este suficient să initieze lupte fizice ca să aibă ,,tulburare de conduită”.
Aceasta deoarece riteriile medicale prin care se stabileşte dacă o persoană este bolnavă sau nu, sunt foarte exacte, cum ar fi spre exemplu: ,, trebuie să se manifeste cel putin 3 din urmatoarele 15 simptome in ultimele 12 luni, cu cel putin un criteriu prezent in utimele 6 luni”, fiecare boală trebuind să ȋndeplinească un anumit model exact de simptome si de manifestare ȋn timp.
Ca informaţie, iată câteva exemple listate mai jos, conform Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale DSM 5 al American Psychiatric Association:
,,Tulburarea explozivă intermitentă - Criterii de diagnostic
A. Episoade (accese) repetate de comportament agresiv ( exploziv) rezultate din incapacitatea individului de a-şi controla impulsurile agresive, manifestate prin oricare din următoarele:
1. Agresivitate verbală (e.g. accesed efurie, tirade, controverse sau conflicte verbale) sau agresiune fizică ȋndreptată ȋmpotriva bunurilor, a animalelor sau a altor indivizi, care apar de două ori pe săptămână, ȋn medie, timp de 3 luni. Agresiunea fizică nu duce la deteriorarea sau distrugerea bunurilor şi nu determină rănirea unor animale sau a altor persoane.
2. Trei episoade de comportament agresiv (exploziv) care au loc ȋntr-o perioadă de 12 luni şi care includ avarierea sau distrugerea bunurilor şi / sau violenţă fizică cu rănirea unor animale sau a altor persoane.
B. Amploarea agresivităţii exprimate ȋn cursul episoadelor repetate de mânie este mult disproporţionată faţă de provocare sau faţă de orice factor de stres psihosocial precipitant.
C. Accesele agresive repetate nu sunt premeditate (i.e. sunt impulsive şi / sau cauzate de furie) şi nu urmăresc obţinerea unor obiective tangibile (e.g. bani, putere, intimidare).
D. Accesele agresive repetate determină fie disconfort semnificativ pentru individ, fie deficit ȋn domeniul profesional sau al relaţiilor interumane, sau sunt urmate de consecinţe financiare sau legale.
E. vârsta cronologică este de cel puţin 6 ani ( sau nivel echivalent de dezvoltare).
F. Accesele agresive repetate nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare mintală (e.g. tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară, tulburare afectivă cu dereglare disruptivă, tulburare psihotică, tulburare de personalitate antisocială, tulburare de personalitate borderline) şi nu pot fi atribuite altei afecţiuni medicale (e.g. traumatism cranian, boală Alzheimer) sau efectelor fiziologice ale unei substanţe (e.g. abuz de droguri, un medicament). Pentru copii cu vârste ȋntre 6 şi 8 ani, comportamentul agresiv care apare ca parte a unei tulburări de adaptare nu reprezintă un argument pentru acest diagnostic. [...]
Factori de risc şi prognostic
Factori de mediu. Indivizii cu antecedente de traume fizice şi emoţionale ȋn primele două decade de viaţă au un risc crescut de tulburare explozivă intermitentă.
Factori genetici şi fiziologici.
Rudele de gradul ȋntâi al persoanelor cu tulburare explozivă intermitentă au risc crescut de a dezvolta această tulburare, iar studiile pe gemeni au demonstrat o influenţă genetică semnificativă asupra agresivităţii impulsive.[...]”
,,Tulburarea de conduita - Criterii de diagnostic
A.Un pattern de comportamente repetitive si persistente in care drepturile de baza ale celorlalti sau normele si regulile sociale adecvate varstei sunt incalcate, manifestandu-se prin prezenta a cel putin 3 din urmatoarele 15 criterii in utimele 12 luni, din oricare din categoriile de mai jos, cu cel putin un criteriu prezent in utimele 6 luni.
Agresivitate impotriva animalelor si oamenilor
1.Deseori batjocoreste, ameninta sau intimideaza alte persoane
2.Deseori initiaza lupte fizice
3.A folosit la un moment dat o arma cu potential de vatamare fizica (bata, caramida, sticla sparta, cutit, pistol)
4.A avut momente in care a fost nemilos cu oamenii
5.A avut momente in care a fost nemilos cu animalele
6.A fost implicat in acte de furt (jaf, furt de posete, santaj, jaf armat)
7.A folosit forta pentru a sili pe cineva la activitate sexuala
Distrugeri de proprietate
8.S-a angajat in mod voluntar in incendieri cu intentia de a cauza avarii serioase
9.S-a angajat in mod voluntar in distrugerea proprietatilor altor personae (in alt fel decat prin incendiere)
Inselaciune sau furt
10.A spart casa, cladirea sau masina unei alte personae
11.Deseori minte pentru a obtine favoruri sau pentru a evita obligatiile (ii pacaleste pe ceilalti)
12.A furat obiecte de o oarecare valoare fara a confrunta victima (furt din magazin, dar fara spargere ; falsificare)
Incalcarea severa a regulilor
13.Deseori sta plecat de acasa pana noaptea tarziu in ciuda interzicerii din partea parintilor, incepand dinainte de varsta de 13 ani
14.A fugit de acasa peste noapte cel putin de 2 ori in timp ce locuia cu parintii sau o data fara a se mai intoarce o perioada mai lunga de timp
15.Chiuleste deseori de la scoala, dinainte de varsta de 13 ani
B.Tulburarea comportamentala cauzeaza disfunctie clinic semnificativa sociala, ocupationala, academica.
C.Daca individul are varsta de cel putin 18 ani, nu sunt prezente criteriile pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial.
Specificanti :
Cu emotii prosociale limitate[...]
Lipsa de remuscare sau vina[...]
Aspru, lipsit de empatie[...]
Lipsa de preocupare cu performantele[...]
Superficialitate sau afect deficient [...]”
In mod firesc, neuropsihologic si usual, sentimente ca furia si agresivitatea - joaca un rol important in dezvoltarea timpurie si ulterior si atat timp cate sunt echilibrate cu apropierea si empatie, sunt bine reglate.
Rolul lor natural:
- sa ne poata da energie,
- sa ne motiveze sa facem mai mult decat credeam ca putem face,
- ne alimenteaza ambitia,
- ne stimuleaza sa ne stabilim obiective,
- ne incurajeaza sa ne realizam,
- ne ajuta sa ne definim constiinta identitatii personale ( furia si sentimentele de rivalitate, dupa Neubauer P., ne ajuta deseori sa ne diferentiem de altii, doar in furie sau competitive ne este cel mai clar cine sunt ,,eu” si de unde incepe ,,celalalt”).
Doar copiii care cunoasc intreaga gama de sentimente ajung adulti integrati, competitivi dar capabili si de a fi tandri. Daca invata sa-si foloseasca excesul de energie intr-un mod constructiv pot fi energici, creative, entuziasti, charismatici – pot devein atrleti, piloti, soldati, oameni de afaceri, politicieni
Manifestarea şi semnificatia comportamentelor copilului activ agresiv
- este in continua miscare, se lanseaza in experiente noi, abia apoi se gandesc
- este un agitator, incita pe ceilalti, isi arunca lucrurile, mai ales cand adultul autoritate doreste sa stabileasca un cadru regula
- daca este nemultumit se infurie usor si recurge la tipete sau lovituri, impingeri pentru a-si exprima furia sau a obtine ce vor
-copiii cu tendinta de a fi agresivi pot fi agresivi din motive diferite:
a. - sunt nemultumiti si hipersensibili
b. - au nevoie de mai multe informatii senzoriale, etc.
- un copil impulsiv simte nevoia sa-si gestioneze sentimentele prin izbucniri comportamentale
- atmosfera tensionata datorata unui tata alcoolic, cu temperament exploziv, spre exemplu, in familia unui copil impulsiv, il va directiona spre sfidare si violenta pe copil
- atmosfera de neglijare emotionala sau de abuz fizic da nastere la violenta comportamentala a copilului din familie
- Copiilor agresivi nu le poate pasa de altii deoarece nimanui nu i-a pasat cu adevarat de ei – tulburari de atasament care fac copilul sa considere pe ceilalti oameni simple obiecte care trebuie lovite sau distruse cand devin ,,obstacole”
- Copiii agresivi nu-si pot impartasi de bunavoie dorintele, intentiile si sentimentele – copii nu au primit un raspuns emotional corespunzator de la parinti distanti si furiosi ( spre exemplu a cere sa fie luat in brate este pentru parinte o cerere agresiva). Copilul este intai nedumerit, apoi frustrat, devine convins ca parintii nu-i vor indeplini nevoile si incepe sa aiba un comportament dezorganizat, agresiv ( vezi copii care au o structura interioara ce ii determina sa loveasca, sa zgarie, sau alte comportamente de frustrare: au incercat sa-si comunice non-verbal nevoile emotionale, nu au primit raspuns multumitor si le este mai greu sa comunice prin cuvinte si simboluri)
- Copiii agresivi nu pot purta dialoguri interioare - intrebarea ,,cum te simti? ii face sa raspunda ,, L-am lovit ca asa am vrut / in felul X, etc.” in loc de ,,Eram furios”
- Capacitatea de ne forma o imagine mentala a dorintelor si a sentimentelor se dezvolta la copil intre 18-30 luni si apoi in forme mai complexe. Tinerii cu tendinta de a fi violenti nu au dobandit abilitatea de a-si vizualiza sentimentele si de aceea nu-si sunt capabili sa-si anticipeze actiunile => in situatii conflictuale, in loc sa-si recunoasca sentimentele si sa faca o alegere, ei reactioneaza impulsive, lovesc
Copii impulsivi au nevoie de un aflux de date senzoriale venite din exterior - reactioneaza mai putin decat ceilalti la o serie de senzatii: par sa aiba nevoie de mai mult zgomot, de sunete puternice, de atingeri puternice.
- Simt nevoia sa se miste si sa faca ceva, de aceea par neatenti sau distrati
- Uneori au dificultati auditive sau de procesare a limbajului, de organizare a miscarilor ( desi manifesta placere pentru activitati extreme, adesea au probleme in planificarea si executia motorie), iar agitatia lui, nevoia de a face miscari de extensie ( are un tonus muscular mai ridicat decat alti copii) dau impresia de agitatie intentionata.
- Cand copilul este nelinistit, stanjenit sau admonestat poate reactiona cu comportament si mai imprudent sau impertinent ( ceea ce se numeşte comportament contrafobic) deoarece, necunoscand alt mod de reactie, apeleaza la ce cunoaste mai bine pentru a gestiona situatia dificila
- La frustrare isi va folosi tot sistemul motor: va distruge creionul sau jucaria sau va lovi colegii
- - poate fi hipersensibil la senzatii noi, emotii noi, poate avea comportament tiranic
- Copiii impulsivi nu au invatat limitele puse de parinti si apoi de cadrele didactice in mod nonverbal, acest lucru se datoreaza faptului că fie chipurile parintilor nu exprima de obicei aproape nimic fie izbucnesc furios ( si copilul si parintele au doar actiuni fizice):
- Copiii impulsivi nu au invatat limitele deoarece adultii ba sunt intelegatori ba izbucnesc nervos -> copilul este derutat si crede ȋn mod eronat ca profesorul serios ar glumi sau profesorul plictisit sau obosit ȋi pare copilului de fapt furios si se va apara ripostand violent
- Unii copii nu sunt lasati sa se joace de-a eroii care se lupta si nu invata astfel ideile emotionale. In joc copiii vizualizeaza si verbalizeaza sentimentele, altfel nu va putea negocia intre sentimentele lui, ca sa poata face ulterior alegeri.
- Nelasat sa se joace ,,de-a….”, copilul creste crezand ca a gandi un lucru si a face un lucru e totuna.
- Parintii si cadrele didactice prea stricti sau prea permisivi nu ajuta copii sa fie reflexivi, sa constientizeze ei insisi, sa-si analizeze comportamentul: in loc de ,,Nu acum, si ai face bine sa nu mi te mai smiorcai/ sa nu mai ,,carari” atat” ar trebui sa i se puna copilului ,, De ce te grabesti? Ai uitat ce tare se aluneca pe ploaie? Si ce o sa faci afara acum?” => astfel copilul se va gandi, va reflecta la intrebari in loc sa renunte la dorinta de a iesi sau sa si-o o inhibe
Recomandari de gestionare a comportamentelor impulsiv-agresive
- Se ofera structurat copilului stimulente tactile, kinetice: plastilina, joc de miscare la 30 min. (spre exemplu joc ȋn care se poate varia mişcarea: alergat – sarit- insirat pietricele – desenat cerc- alegat-sarit etc.)
- Se incurajeaza latura afectiva: cand vine sa ne vorbeasca ii punem mana pe umar, la fel, cand vine un alt copil in acelasi timp sa ne vorbeasca, cand se amesteca intr-o discutie, ii spunem ca trebuie sa astepte dar tinem mana pe umarul lui
- -cand este inflacarat acordam un minut in plus entuziasmului lui
- cand vorbim la telefon ( ca parinti) sa tinem copilul in brate, etc.
- Cand il chemam sa faca o sarcina/activitate, intai ii obtinem atentia, apoi ii descriem placut activitatile apoi il atragem cu un gest placut ( nu ȋi dam direct tema ci urmărim atentia lui – emotiile si abilitatea de a interactiona ca ȋntr-un final să il aducem la activitate ca o consecinta)
- - Sa comunicam cu acest tip de copil pe mai multe niveluri
- - in loc de ,,Da” sau ,,Nu” la solicitarile imperative ale copilului sa punem intrebari curioase, care sa il faca sa reflecteze ( spre exemplu ,, si ce vrei sa faci acolo?’’)
- - se recomnada relatii de durata ( un educator / professor / mentor neschimbat de-a lungul anilor
- - respectarea regulilor ramane este dificila si se amelioreaza daca educatorul ofera in paralel si apropiere si caldura
Alte comportamente inadecvate ale copilului sunt asemanatoare cu cele descrise de Manualul de diagnostic si clasificarea statistica a tulburarilor mintale DSM 5 al American Psychiatric Association pentru ,,Tulburarea reactiva de atasament”.
Astfel ,, Tulburarea reactiva de atasament - apare de regula in primii ani de viata (pana la varsta de 5 ani)
- Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc legaturi sanatoase cu parintii sau persoanele de ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale nu au fost implinite.
- Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune. Nevoile lor de baza, emotionale si fizice, trebuiesc satisfacute in mod constant. Mai mult, interactiunea cu sugarii trebuie sa fie afectuoasa si pozitiva, nu severa sau negativa.
Spre exemplu, cand un sugar plange, nevoia sa de hrana sau schimbarea scutecului trebuie satisfacuta prompt impreuna cu un schimb emotional care poate include contact vizual, zambet si mangaieri.
- Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt:
- cresterea intr-un orfelinat
- ingrijirea de tip institutional
- schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor
- parintii fara experienta
- - spitalizarea prelungita
- saracia extrema
- Abuzul fizic, sexual sau emotional
- mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul
- trauma familiala semnificativa, cum ar fi decesul sau divortul
- depresia postpartum la mamele sugarilor
- parintii care au o boala mintala, probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau droguri
Tipuri:
- Tipul inhibat- In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu aproape oricine. Acest lucru seintampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta atasament cu nici o persoana de ingrijire.
Semnele si simptomele tipului inhibat pot include:
- nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori- evita contactul vizual- pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul- dificultati in a fi alinat- prefera sa se joace singur - evita contactul fizic- nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane- pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat- se implica in comportamente de autolinistire.
- Tipul dezinhibat- In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimbafrecvent persoana care il ingrijeste.
Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include:
- deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini- cauta alinare din partea strainilor - solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor - comportament copilaros inadecvat- pare nerabdator
Crriterii de diagnostic
• Copilul se opune afectiunii
•Doreste sa obtina controlul oricarei situatii, iar daca nu se-ntampla asta, devine furios
•Contactul vizual cu persoana de referinta este redus
•Refuza contactul fizic
•Inconstanta in explorarea mediului
•Se lasa consolat de persoane straine
•Cauta si evita contactul cu persoana de referinta
•Stie sa manipuleze
•Are relatii slabe cu cei de varsta lui, preferand compania celor mai mari.
•Face mici furturi sau minte si nu da inapoi nici daca e prins
•Nu are remuscari
•Are comportament distructiv
•Nu-si poate controla impulsurile
•E foarte vigilent, chiar hiperactiv
•Poate avea probleme de limbaj
•Are cerinte extrem de insistente si cateodata nepotrivite, care sunt dovada manifesta a nevoii de iubire
•Poate manifesta probleme de alimentatie (poate manca prea mult sau prea putin sau poate ascunde mancarea).
De regula,pe masura ce inainteaza in varsta si incepe scoala, copilul poate deveni un copil interiorizat sau/si cu deficit de atentie.
Comportamentele recomandate adulţilor (cadre didactice şi părinţi) sunt cele care cresc treptat ȋncrederea copilului ȋn faptul că persoanele din viata lui nu ȋl vor abandona si interacţiunea copilului cu adultul ȋn mod consecvent, calm si cu model constant. Suportul oferit copilului este necesar şi in mediul familial cât şi in mediul scolar.
BIBLIOGRAFIE
1. American Psychiatric Association , (2016), Manualul de diagnostic si clasificarea statistica a tulburarilor mintale DSM 5, Editura Medicala Callisto
2. Greenspan, S., (2015), Copilul care iti da de furca. Cinci tipuri de copii ,,dificili”, Bucuresti: Editura Trei
3. Dopfner, M., Schurman, S., Lehmkuhl, G., (2004), Copilul hiperactiv si incapatanat. Ghid de interventie pentru copilul cu tulburari hiperchinetice si opozitionale, Bucuresti: Editura Trei
4. http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala