Un sistem de învăţământ poate fi considerat eficient doar în măsura în care asigură accesul continuu la educaţie şi formare, oferă deschiderea către mediul muncii, răspunzând astfel nevoilor in schimbare ale angajatorilor şi ale pieţei muncii, încurajând companiile să se implice mai mult în educaţie şi formarea profesională de orice tip.

Deşi calitatea este un concept relativ, este recunoscut faptul că prin adoptarea unitară a unor indicatori de performanţă, a procedurilor de asigurare a calităţii, a standardelor naţionale şi internaţionale, a unor proceduri de evaluare externă, audit şi inspecţie se poate realiza un cadru obiectiv de evaluare a eficienţei serviciilor de educaţie.

Necesitatea unei abordări coerente, sistemice a calităţii în educaţie şi formare profesională care să conducă la optimizarea cheltuirii banului public, la ameliorarea accesului la educaţie al tinerilor din toate grupurile sociale, la menţinerea unor standarde înalte pentru învăţământ, precum şi la deschiderea internaţională a acestuia, este unanim recunoscută în Europa.

 

Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare şi academice, demersul pentru introducerea sistemelor de management şi asigurare a calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie şi formare profesională, o poate face să preţuiască mai mult educaţia ca serviciu public ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii tinerilor, obţinerea unor şanse profesionale mai bune, mobilitate socială şi ocupaţională, realizare personală. Un astfel de demers prezintă educaţia ca un proces ce se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi, atât în cadru formal, cât şi informal şi nonformal, în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare, ce contribuie la creşterea coeziunii sociale, la combaterea excluderii, a şomajului, a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare.

Dintotdeauna, conceptul de calitate a fost asociat cu un anumit nivel sau grad de excelenţă, valoare sau merit, deci cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunităţi sau unei naţiuni. Ca urmare, un concept propriu al calităţii va trebui să se fundamenteze pe:

·         Cultura, tradiţiile şi valorile naţionale. Orice reformă şi schimbare în educaţie trebuie să pornească şi să se bazeze pe ceea ce are bun, valoros şi util sistemul actual de educaţie.

·         Cultura şi valorile pe care dorim să le promovăm prin politicile şi strategiile dezvoltării sociale şi economice durabile din perspectiva integrării europene.

Construirea sistemului de asigurare a calităţii educaţiei porneşte de la o serie de principii directoare care vor fundamenta criterii, standarde, indicatori şi proceduri specifice. Aceste principii sunt:

Ø  Educaţia de calitate este centrată pe clienţii şi beneficiarii serviciilor educaţionale. Toate organizaţiile depind de clienţii lor şi, ca atare, trebuie să le înţeleagă nevoile curente şi de viitor, trebuie să le îndeplinească cererile şi să le depăşească aşteptările.

Ø  Educaţia de calitate este oferită de instituţii responsabile. Responsabilitatea socială devine fundamentul managementului calităţii la nivelul organizaţiei şcolare. Toate instituţiile  de educaţie, indiferent de statutul lor juridic, vor fi răspunzătoare, în mod public, pentru calitatea serviciilor educaţionale oferite, iar statul, prin instituţiile abilitate de lege, este garantul calităţii educaţiei oferite prin sistemul naţional de învăţământ.

Ø  Educaţia de calitate este orientată pe rezultate. Rezultatele, înţelese în termeni de “valoare adăugată” şi de “valoare creată” sunt cele care definesc, cel mai bine, calitatea şi excelenţa.

Ø  Educaţia de calitate respectă autonomia individuală şi are la bază autonomia instituţională. Educaţia, la toate nivelurile şi prin toate formele, va urmări dezvoltarea autonomiei individuale, a capacităţii de a lua decizii pertinente. Instituţiile de educaţie se vor bucura de o autonomie sporită în elaborarea unei oferte educaţionale adecvate nevoilor individuale şi comunitare, autonomie corespunzătoare creşterii răspunderii acestor instituţii pentru calitatea ofertei educaţionale.

Ø  Educaţia de calitate este promovată de lideri educaţionali. Liderii sunt cei care asigură unitatea şi continuitatea scopurilor şi a direcţiilor de dezvoltare a organizaţiei, ei creând şi menţinând mediul propice pentru participarea tuturor celor interesaţi la decizie şi pentru realizarea obiectivelor organizaţionale.

Ø  Educaţia de calitate asigură participarea actorilor educaţionali şi valorizarea resursei umane. Oamenii sunt esenţa oricărei organizaţii. De implicarea lor şi de dezvoltarea lor profesională depinde modul în care îşi folosesc competenţele în beneficiul organizaţiei.

Ø  Educaţia de calitate se realizează în dialog şi prin parteneriat cu instituţii, organizaţii, cu beneficiarii direcţi şi indirecţi de educaţie. Sistemul de asigurare a calităţii nu este doar apanajul şcolii, întreaga comunitate educaţională fiind implicată în acest proces. Ca urmare, dialogul cu toţi actorii educaţionali va fundamenta dezvoltarea educaţiei la nivel naţional şi local.

Ø  Educaţia de calitate se bazează pe inovaţie şi pe diversificare. În interiorul cadrului legal existent, vor fi stimulate abordările educaţionale inovative, originale şi creative, aplicarea celor mai noi rezultate ale cercetării în educaţie şi a noilor metode şi tehnici de educaţie şi formare, introducerea noilor tehnologii de informare şi comunicare etc.

Ø  Educaţia de calitate abordează procesul educaţional unitar, în mod sistemic. Un rezultat dorit nu poate fi atins decât dacă activităţile şi resursele necesare sunt abordate în mod unitar, iar procesele derulate sunt gândite şi manageriate în mod sistemic. Totodată, decizia educaţională de calitate are la bază un sistem pertinent, credibil şi transparent de indicatori

Ø  Educaţia de calitate are ca obiectiv îmbunătăţirea continuă a performanţelor. Având în vedere ritmul schimbărilor sociale, învăţarea permanentă, inovarea şi dezvoltarea continuă devin principii fundamentale ale funcţionării şi dezvoltării instituţiilor şcolare. Asigurarea calităţii va fi privită ca un proces de învăţare individuală şi instituţională, ea având ca scop identificarea ariilor de dezvoltare şi orientarea dezvoltării personale şi instituţionale spre direcţii benefice.

Ø  Educaţia de calitate înţelege interdependenţa între furnizorii şi beneficiarii implicaţi în oferta de educaţie. O organizaţie şi furnizorii ei sunt interdependenţi, iar avantajul reciproc întăreşte capacitatea instituţională de a crea valoare. Primul pas în asigurarea calităţii îl reprezintă procesul de autorizare /acreditare / evaluare instituţională. Numai după ce instituţiile de educaţie îndeplinesc condiţiile minime de funcţionare putem începe să vorbim, cu adevărat, de calitate.

Evoluţiile recente de la nivel naţional şi internaţional au scos în evidenţă necesitatea construirii unui sistem naţional de management şi de asigurare a calităţii. Simpla creştere cantitativă, “extensivă”, a ofertei educaţionale nu mai poate satisface nevoile unei societăţi a cunoaşterii. Oamenii cer, tot mai insistent calitatea - indiferent dacă este vorba de produse sau servicii şi inclusiv pentru serviciile publice - educaţia fiind unul dintre acestea.

Pentru ca dezvoltarea sistemului educaţional să devină “intensivă” şi orientată spre calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurarea calităţii - fie că este vorba de criterii, de indicatori, de standarde sau de descriptori - să fie înţelese şi utilizate în mod unitar.

Totalitatea metodelor şi instrumentelor, grupate într-un sistem coerent, utilizate pentru menţinerea şi ridicarea calităţii educaţiei oferite de către şcoală constituie sistemul de management al calităţii. Sistemul de management şi de asigurare a calităţii are ca funcţie principală orientarea dezvoltării unităţii şcolare în direcţia creşterii calităţii educaţiei oferită membrilor comunităţii şi comunităţii în ansamblul ei. Managementul calităţii constă, concret, în crearea unor sisteme şi proceduri - prin care calitatea este asigurată – deci creată, generată la nivelul întregii instituţii şcolare. Aceste mecanisme sunt prezente:

   în toate etapele proiectării şi planificării dezvoltării unităţii şcolare;

   în implementarea acestor proiecte, programe, planuri şi acţiuni;

   în funcţionarea concretă, de zi cu zi a unităţii şcolare;

   în modalităţile de evaluare a activităţii şi a îndeplinirii scopurilor şi obiectivelor propuse.

Managementul calităţii (sisteme, proceduri, mecanisme) este o parte integrantă şi inseparabilă a funcţionării şi dezvoltării unităţii şcolare. Ca urmare, creşterea calităţii trebuie să fie urmărită de toţi oamenii şcolii şi în toate activităţile desfăşurate.

Un sistem conştient şi asumat de asigurare a calităţii generează efecte sesizabile, influenţând şi chiar orientând tot ceea ce se întâmplă în şcoală:

-toate resursele educaţionale procurate, inclusiv procedurile de achiziţie – de exemplu, prin regândirea raportului “calitate – preţ” la produsele achiziţionate în favoarea calităţii;

-toate persoanele care lucrează în şcoală – de la director până la ultimul elev de clasa I nou intrat în şcoală;

-toate procesele şi activităţile realizate – ore de clasă, activităţi extra-curriculare, alte activităţi cu elevii, cu părinţii şi cu cadrele didactice (inclusiv cele de formare şi dezvoltare profesională);

-toate produsele realizate – de la materialul didactic conceput pentru orele de clasă şi materialele vizuale expuse pe pereţii claselor şi ai şcolii sau realizate în atelierele-şcoală până la “calitatea” absolvenţilor; aici sunt incluse toate documentele curriculare şi manageriale produse – de la proiectul şcolii până la planurile de lecţie şi/sau ale unităţilor de învăţare.

Astfel, evaluarea şi asigurarea calităţii devine parte integrantă a ciclului de proiectare a dezvoltării instituţionale. Un anumit proiect de dezvoltare şcolară împreună cu planurile anuale asociate determină anumite schimbări în şcoală şi comunitate. Aceste schimbări, evaluate, ne arată modul în care creşte calitatea educaţiei oferite dar şi ariile în care este necesară o mai mare dezvoltare. Aceste zone se pot constitui în ţinte strategice pentru noile proiecte şi planuri de dezvoltare şcolară.

Asigurarea calităţii reprezintă cadrul operaţional obiectiv pentru aprecierea/evaluarea/măsurarea eficienţei sistemelor de educaţie şi de formare profesională, permiţând raportarea la alte sisteme similare, precum şi la nivelurile de referinţa considerate optime (benchmarks).

Asigurarea calităţii reprezintă măsura obiectivă de răspuns la nevoile beneficiarilor comparate cu rezultatele finale ale pregătirii, prevăzute la nivelul standardelor de formare profesională, permiţând astfel evaluarea satisfacţiei beneficiarilor direcţi.

Sistemele şi procedurile de asigurare a calităţii se referă, de regulă, la:

- Proiectarea şi planificarea dezvoltării unităţii şcolare: cum anume se stabilesc ţintele strategice şi strategiile de dezvoltare, care sunt responsabilităţile, mecanismele şi procedurile decizionale, cine participă la luarea deciziilor, cum sunt deciziile respective aduse la cunoştinţa comunităţii şi cum este creat consensul în jurul acestor ţinte strategice etc.

- Implementarea programelor şi acţiunilor stabilite şi monitorizarea funcţionării unităţii şcolare: cine răspunde şi cine participă, care sunt metodele şi instrumentele de monitorizare şi feed-back, cum se asigură participarea “purtătorilor de interese” la monitorizare, cum este preluat feed- back-ul acestora etc.

- Evaluarea modului în care funcţionează şi se dezvoltă unitatea şcolară, la revizuirea proiectelor, programelor şi planurilor precum şi la optimizarea funcţionării curente: care sunt metodele, instrumentele şi procedurile de evaluare, cine participă la evaluare şi cum anume, care sunt procedurile de revizuire a documentelor programatice şi cine participă la ele, care sunt mecanismele de “avertizare timpurie” etc.

            Viziunea comună a şcolii şi a comunităţii în legătură cu ceea ce înseamnă “şcoală” fundamentează politica de dezvoltare instituţională şi prefigurează modalităţile de creştere a calităţii. Situaţia concretă în care funcţionează şcoala indică, la modul general, nevoile exprimate de actorii educaţionali.

Deci, creşterea calităţii raportată la misiunea şcolii înseamnă: progres în manifestarea valorilor fundamentale ale şcolii; progres în realizarea viziunii comune asupra educaţiei, împărtăşită de membrii unei comunităţi educaţionale; un răspuns mai bun la nevoile exprimate de  membrii comunităţii, de clienţii şcolii.

Creşterea calităţii educaţiei trebuie să devină, în mod explicit, baza întregului proces de proiectare / planificare realizat la nivelul unităţii şcolare iar, ciclul dezvoltării unităţii şcolare trebuie considerat ca un ciclu al calităţii.

BIBLIOGRAFIE:

Studiu ARACIP, ,,Starea calității educației”

Alexandru Puiu – „Management – analize şi studii comparative”

Institutul de ştiinţe ale educaţiei - 6.   „Asigurarea calităţii – Ghid pentru unităţile şcolare”