Conform literaturii de specialitate, inteligenta emotionala descrie abilitatea , capacitatea, priceperea sau auto-perceputa abilitate a unui individ de a identifica, evalua si gestiona emotiile proprii, pe ale altora sau ale grupului ( figura 1).
Figura 1
Sursa: https://www.accedio.ro/training-leadership
Persoanele care poseda un nivel ridicat al inteligentei emotionale se cunosc pe sine foarte bine si sunt capabile sa simta emotiile celorlalti ( sa le recunoasca, identifice, inteleaga) .
Aceste persoane sunt descrise prin carcateristici cum ar fi: deschise, reziliente si optimiste.
Inteligenta emotionala este recent cunoscuta ca un model comportamental datorita publicatiei devenite populare a lui Daniel Goleman (1995), anume ,, Inteligenta Emotionala: de ce ar putea avea mai multa importanta decat IQ-ul” publicaţie care a facut termenul de ,,inteligenta emotionala” extrem de cunoscut (cartea s-a vandut la nivel internaţional in 5 milioane de exemplare si a fost tradusă in 40 de limbi).
Ȋn ceea ce priveşte modul ȋn care asociem semnificaţii pozitive sau negative experienţelor noastre de viaţă, distingem două tipuri de emoţii: pozitive şi negative. Acestea ȋndeplinesc două funcţii principale ale vieţii psihice a individului, iar copilul este expus, datorită personalitii sale ȋn formare, la traume fizice şi emoţionale dacă nu poate să-şi comunice nevoile şi dacă nu li se ghidează pozitiv comportamentul.(figura 2)
Figura 2
Sursa: http://www.cpe.ro/wp-content/uploads/2016/03/Despre-dezvoltarea-abilitatilor-emotionale-si-sociale-ale-copiilor-fete-si-baieti-cu-varsta-pana-in-7-ani.pdf
Evoluţia conceptului de inteligenţă emoţională este concordant cu dezvoltarea conceptelor despre competenţle sociale. Astfel, in 1920, Robert Thorndike, a folosit prima data termenul de ,,inteligenta sociala” descriind-o ca abilitate de a intelege si manageria, de a gestiona alte persoane.
In 1940, David Wechsler (psiholog româno-american), a dezvoltat scale de inteligență bine cunoscute, cum ar fi Wechsler Adult Intelligence Scale (WAIS) si Wechsler Intelligence Scale for Children (WISC) a definit inteligenta ca un complex sau o capacitate globala de a actiona cu scop, a gandi rational si a putrea gestiona efectiv propriul mediu. In 1943 a remarcat ca adaptarea individului la mediul în care traieste se realizeaza prin: elementele cognitive, cât si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei include factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita în viata a individului.
Termenul "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data (1985) de Wayne Leon Payne în teza sa de doctorat A Study of Emotion: Developing Emotional Intelligence; Self-Integration; Relating to Fear, Pain and Desire, ca fiind o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.
In 1983, Howard Gardner a scris despre inteligentele multiple si a reiterate ca inteligenta interpersonala la un loc cu cea intrapersonala sunt la fel de importante ca tipul de inteligenta masurat tipic in testele clasice din care rezulta coeficientul IQ (sintagma : „ Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti’’).
Cel mai cunoscut model de conceptualizare a inteligentei emotionale ramane modelul BAR-ON dezvoltat de Reuven Bar-On in 1997. (figura 3)
Figura 3 Modelul Bar-On al inteligentei emotionale
Sursa: . Hughes, M., Terrell, J.-B., (2017), Inteligenţa emoţională ȋn acţiune: programe de training şi coaching pentru lideri, manageri şi echipe
Conform acestui model, Componentele Inteligenţei Emoţionale sunt reprezentate ȋn cinci scale in modelul Bar-On:
1. Scala Autoperceperii se referă la abilităţile care sunt necesare persoanei pentru a se dezvolta şi a a-şi ȋnţelege propria persoană ȋn mod eficient şi include subscalele:
- Imaginea de sine
- Autoactualizarea
- Autoconştientizarea
2. Scala Autoexprimării se referă la abilitatea necesară persoanei de a se exprima ȋn asemenea mod ȋncât să fie ȋnţeles cu acurateţe de către ceilalţi, şi astfel să aibă o bună interacţiune cu ceilalţi; ea include subscalele:
- Expresivitatea Emoţională
- Asertivitatea
- Independenţa
3. Scala Interpersonală se referă la cât de eficient se integrează şi se angajează ȋn mediul social persoana şi include subscalele:
- Relaţionarea interpersonală
- Empatie
- Responsabilitatea socială
4. Scala Luării de decizii se referă la conştientizarea şi la coordonarea reacţiilor emoţionale care determină modul ȋn care persoana se implică ȋn activităţi şi ia decizii; scala include:
- Rezolvarea de probleme
Testarea realităţii
Controlul impulsurilor
5. Scala Managementului Stresului se referă la percepţia performanţei personale ȋn maniera ȋn care persoana se adaptează la tensiunea, la dezamăgirea şi la durerea pe care ni le poate provoca faptul de a trăi ȋntr-o lume imperfectă; ea include subscalele:
- Flexibilitate
- Toleranţă la stres
- Optimism - arată ȋncrederea persoanei ȋn calitatea viitorului la care se aşteaptă, şi este influenţată de nivelul de toleranţă şi de flexibilitate al persoanei.
Un factor compozit luat ȋn consideraţie de autorii modelului Bar-On al Inteligenţei emoţionale este Scala Fericirea / Starea de bine generală care se referă la nivelul satisfacţiei personale ȋn momentul prezent şi la trăirea subiectivă a stării, şi este compus dintr-un algoritm ce include subscalele Imagine de sine, Optimism, Relaţionare interpersoanle şi Autoactualizare.
Un alt model reprezentativ ȋn conceptualizarea inteligentei emotionale este modelul creat de Daniel Goleman (1995), care se concentreaza pe competente si abilitati in leadership şi utilizează cinci constructe:
1. constienta de sine – abilitatea de a cunoaste propriile emotii, punctele forte, slabiciunile, valorile si scopurile, de a recunoaste impactul lor asupra altora si folosirea instinctului pentru a lua decizii -> incredere in sine
2. auto-reglarea – controlul sau redirectionarea emotiilor disruptive si a impulsurilor si adaptarea la circumstante schimbatoare -> auto-control, dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea
3. abilitati sociale – managementul relatiilor pentru a misca oamenii in directia dorita -> influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipa
4. empatia – a lua in considerare sentimentele altor oameni in special atunci cand luam decizii -> a-i întelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica
5. motivatia – a fi determinat sa obtii lucruri -> dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;
Pornind de la aceste constructe, Daniel Goleman a construit linii directoare pentru educarea (dezvoltarea şi modelarea) inteligenţei emoţionale, considerand că fiecare persoana, ȋn scopul propriei reuşite existentiale ar trebui sa învete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale :
a) Constiinta propriilor emotii :
- sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;
- sa fii în stare sa întelegi cauza lor;
- sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni.
b) Controlul emotiilor :
- sa fii în stare sa-ti stapânesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile;
- sa fii în stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit fara agresiune;
- sa fii în stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala si familie;
- sa-ti poti manipula stresul;
- sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietatea sociala.
c) Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor în mod productiv) :
- sa fii mai responsabil;
- sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa îti mentii atentia asupra ei;
- sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;
- sa-ti îmbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare).
d) Empatia - citirea emotiilor:
- sa fii în stare sa privesti din perspectiva celuilalt;
- sa înveti sa-i asculti pe ceilalti;
- sa îti îmbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti.
e) Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale :
- sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si întelege relatiile interpersonale;
- sa-ti poti rezolva conflictele si sa negociezi neîntelegerile;
- sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;
- sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil în comunicare;
- sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat în mod echilibrat;
- sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos) ;
- sa fii prosocial si sa te integrezi armonios în grup;
- sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, îndatoritor;
- sa fii mai democratic în relatiile de afaceri, în modul de a te purta cu altii, în modul de a-i trata.
Ca indicator al calităţii abilităţilor emoţionale, coeficientul de emotionalitate trebuie sa se ridice peste medie.
Aceste recomandări sunt directive actionale pentru cadrul didactic care, ca formator de personalitate, poate organiza activitati instructive, ludice, formative, care sa vizeze pe rand toate cele cinci dimensiuni ale inteligentei definite operational mai sus.
Pentru a ȋnţelege modul ȋn care apare, se dezvoltă şi evoluează de-a lungul vieţii emoţiile, şi pentru a aborda conform varstei copilului activitatile scolare, aducem in atentia cadrului didactic modelul formarii nivelurilor emotionalitatii (niveluri ale formarii inteligentei emotionale), dupa Mayer si Salovey (http://www.theeiinstitute.com/what-is-emotional-intelligence/4-mayer-and-salovey-model-of-emotional-intelligence.html):
- în primii ani de viata emotia actioneaza ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurându-i supravietuirea, apoi, de-a lungul varstelor, in expresia emotionala a individului intervin gandirea, emotiile complexe, capacitatea decizionala, etc.
1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei.
Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul emotional, atât la propria persoana, cât si la cei din jurul sau, la acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor.
2. Facilitarea emotionala a gândirii.
La acest nivel emotia influenteaza pozitiv gândirea: pe masura ce omul se maturizeaza emotiile încep sa-i modeleze gândirea, sa o influenteze, atragându-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul înconjurator, modificari necesare unei bune adaptari. -----Abilitatea de a genera emotii poate facilita gândirea, în sensul ca anticiparea modului în care s-ar putea simti un individ în anumite situatii poate sa-l ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului sau într-o directie sau alta. Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gândire optimista, pe când dispozitia negativa genereaza pesimism. daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe starea afectiva de moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona.
3. Întelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale.
Acest nivel se refera la: capacitatea de a întelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale; cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de situatiile si relatiile complexe în care se produc; recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor si combinatiilor de emotii; cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor în functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor, de a întelege sentimentele complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta.
4. Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala
Presupune : capacitatea de a fi deschis (de a accepta atât sentimente placute cât si neplacute) ; de a utiliza sau de a se elibera de o emotie; de a monitoriza emotiile în raport cu sine si cu ceilalti; de a manipula atât emotia proprie cât si pe a celorlalti.
In perioada varstelor prescolaritatii, trairea, exprimarea, intelegerea, recunoasterea emotiilor si reglarea emotionala se exprima comportamental observabil. (figura 4)
Figura 4
Sursa:https://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_emotionala/tabel_dezvoltarea_sociala_si_emotionala_a_copilului_intre_3_6_ani
Perioada scolara (6 – 12 ani) a copilului este caracterizata de tranzitia de la jocul plin de fantezie si libertate, la jocurile si sporturile de grup. Pe parcursul acestei etape, copilul incepe sa simta vinovatie pentru luarea deciziilor gresite. De asemenea, invata reguli despre cum sa relationeze cu altii. Un copil sanatos, in aceasta etapa, ar trebui sa fie capabil sa isi exprime emotiile.
De la varsta de 7 sau 8 ani devine tot mai constient de gandurile si sentimentele sale. Dupa ce trece de aceste etape, ajunge la perioada adolescentei sau a cautarii identitatii.
Adolescenta este o perioada de contradictii deoarece copilul vrea sa i se ofere libertate, chiar daca depinde de parinti. Totodata, aprobarea colegilor devine mai importanta decat multumirea familiei si o furtuna de emotii isi face aparitia, in timp ce adolescentul cauta sa isi gaseasca propria identitate.
Daca uneori este capabil sa actioneze precum un adult, alteori revine la atitudinea de copil. Insa relatiile tind sa se imbunatateasca pe masura ce adolescentul incepe sa capete libertate, dar si responsabilitati, cum ar fi, spre exemplu, obtinerea permisului de conducere.
Pentru a invata copii sa isi exprime corect emotiile, adultii, cadre didactice sau parinti, pot utiliza diverse strategii cum ar fi:
- sa nu minimalizeze emotiile copilului, prin expresii de tipul ,, ar trebui sa fii vesel, nu sa stai trist” , ,,nu ai de ce sa iti fie frica” sau, daca este furios, ,, ,,lasa, ca lucrurile nu sunt atat de grave”
- -sa asculte copilul fara a-i transmite ca dezaproba starile de frica, furie sau tristete pe care le exprima acesta s fara a-i spune ca este rusinos sau rau sa se simta asa (atentie, se valideaza emotia, nu comportamentul)
- sa acorde atentie emotiilor pe care le exprima copiii, in forme speciale, cum ar fi stabilirea unor momente speciale in care adultii si copiii isis recunosc emotiile, vorbind desspre ele, lasand copiii sa-si exprime aprecierea si sentimentele fata de cei pe care-i plac si vorbind despre controlul emotiilor negative pe care le creaza cei pe care copiii nu ii plac.
- emotiile exprimate de copii nu trebuie sa genereze reactii exagerate la adulti, chiar daca un copil exprima ca ii este frica iar situatia exprimata de acesta este intr-adevar, generatoare de frica.
- copilul este incurajat sa se exprime emotional, fiind consolat de adult, empatizandu-se cu el, vorbindu-i despre moduri acceptabile social de expresie a furiei, spre exemplu
- este necesar ca un copil sa fie invatat numele si manifestarea emotiilor pe care le traieste, sa le recunoasca si la ceilalti si sa poata intelege de ce ceilalti se simt intr-un anumit mod si cum putem actiona gresit cand nu controlama emotiile.
- se pot purta disctii cu copiii despre emotiile personajelor din povesti si despre consecintele in plan social ale actiunilor acestor personaje cand sunt dominate de emotii, ca prim pas in a intelege emotiile celorlalti si necesitatea reglajului emotional, astfel incat sa poata ulterior anticipa consecintele actiunilor intreprinse de ei insisi
- copiii pot fi ghidati prin intrebari specifice referitoare la cum se simt ei insisi, cum cred ca ei ca se simte un altul si cum interpreteaza aceste simtiri
- se subliniaza in fata copiilor ca emotiile sunt normale si ca pornind de la faptul ca e normal sa ne simtim tristi sau furiosi, putem sa ne alegem cel mai bun mod de a actiona
- cand copilul dezvolta comportamente emotionale pozitive, se recompenseaza prin recunoastere, laude evolutia copilului
- in special incepand dcu varstele mici, este necesar sa se construiasca o relatie de incredere intre copil si adult, astfel copilul creste cu increderea ca poate apela la educator sau la parinte atunci cand este suparat sau cand a gacut o greseala
- cand copilul povesteste greseala facuta, este recomandabil sa fie intrebat asupra emotiilor pe care le simt si apoi sa se evite critica si tiradele moralizatoare, in favoarea laudei copilului pentru decizi si curajul de a spune adevarul, dupa care se poate vorbi si despre emotiile adultului.
Exista diferente de abordare a copiilor pe criteriul genului. In acest sens, Favish (1989) afirma ca aceste diferente reflecta practicile de socializare ale parintilor si ca ele vor influenta comportamentele emotionale de gen ale copiilor acestor parinti, in viata lor adulta.
Intrucat diferentele de expresie emotionala defalcate pe genuri nu reusesc sa permita exprimarea starii reale a copiilor, fetele fiind incurajate sa exprime emotiile in cadrul relatiilor iar baietii fiind socializati catre autonomie si autosuficienta, se recomanda adultilor:
- sa discute cu baietii si despre emotii internalizate precum tristetea, datorita consecintei de a nu putea invata modalitati de gestionare a acesteia in lipsa recunoasterii si exprimarii ei
- -sa discute cu fetele si despre emotii care se pot externaliza usor, precum furia si despre modalitati de reglare si exprimare acceptabila social a acesteia
- sa se discute atat cu fetele cat si cu baietii despre sentimentul de fericire, pentru a evita ca doar fetele sa fie invatate sa o exprime iar baietii sa si-o controloze
- adultii sa isi regleze manifestarea asteptarilor echidistant fata de fete si baieti si sa evite descurajarea excesiva a emotiilor negative ale baietilor
- focalizarea comunicarii emotionale intre baieti si cadre didactice si parinti sa faca deseori referire la relatiile intra si interpersonale, pentru ca baietilor sa le fie facilitatea interactiunile de cooperare si empatizare cu ceilalti
Metode de dezvoltatre a abilitatilor emotionale:
- utilizarea la activitatile instructiv-educative a unor fise cu provocari si sugestii relationate cu stari emotionale
- utilizarea unor povesti sugestive despre trairea, exprimarea si reglarea emotiilor de catre eroii povestilor
- utilizarea jocurilor de rol si regizarea unor mici scenete de reproducere a unor povesti cu emotii specifice sau a unor ,,emisiuni” cu interviuri despre astfel de situatii
Surse bibliografice si web recomnadate pentru acest tip de activitati: Sempronia Filipoi - Basme Terapeutice Pentru Copii Si Parinti, Sandra Arsene - Povesti-cu-morala-pentru-copii,
Nossrat-Peseschkian - Povesti orientale ca instrumente terapeutice, http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/19140-10-povesti-scurte-cu-talc-pentru-copii-pe-care-nu-le-stiai, http://www.unicef.ro/wp-content/uploads//dezvoltare-abilitati-pt-pdf.pdf
BIBLIOGRAFIE
Botis A,, Mihalca, L(2007), Dezvoltarea abilitatilor emotionale si sociale ale copiilor, fete si baieti, cu varsta pana la 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul prescolar, Buzau: Alpha MDN
Hughes, M., Terrell, J.-B., (2017), Inteligenţa emoţională ȋn acţiune: programe de training şi coaching pentru lideri, manageri şi echipe, Bucuresti: Curtea Veche
Stefan, C., Kallay E., (2010), Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la prescolari. Ghid practic pentru parinti, Cluj-Napoca:ASCR
RESURSE WEB
https://www.accedio.ro/training-leadership
http://www.cpe.ro/wp-content/uploads/2016/03/Despre-dezvoltarea-abilitatilor-emotionale-si-sociale-ale-copiilor-fete-si-baieti-cu-varsta-pana-in-7-ani.pdf
http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/19140-10-povesti-scurte-cu-talc-pentru-copii-pe-care-nu-le-stiai,
http://www.unicef.ro/wp-content/uploads//dezvoltare-abilitati-pt-pdf.pdf