Pentru a defini cariera trebuie să avem în vedere:

· contribuţia individului la dezvoltarea propriei cariere;

· contribuţia organizaţiilor în care evoluează;

· contextele pe care le intersectează;

· calitatea legislaţiei specifice şi maniera de aplicare a acesteia. Cariera este o succesiune de activităţi şi poziţii profesionale pe care o persoană le atinge, ca şi atitudinile, cunoştinţele şi componentele asociate, care se dezvoltă de-a lungul timpului.

 

 Sunt trei elemente importante pentru a înţelege ce este aceea o carieră:

 A. Cariera este un proces dinamic în timp, care are două dimensiuni:

· Cariera externă – succesiunea obiectivă de poziţii pe care individul le parcurge în timp · Cariera internă – interpretarea pe care o dă individul experienţelor obiective prin prisma subiectivităţii sale

B. Cariera presupune interacţiunea între factorii organizaţionali şi cei individuali. Percepţia postului ca şi poziţia adoptată de către individ, depind de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinţe), şi ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunităţi, obligaţii).

C. Cariera oferă o identitate ocupaţională; profesia, poziţia ocupată, organizaţia în care lucrează fac parte din identitatea individului. Oamenii sunt diferiţi între ei dar, în acelaşi timp, putem determina şi lucruri pe care le au în comun. Utilizând sisteme de clasificare se pot identifica asemănări şi diferenţieri în orientarea carierei.

Orientarea carierei este deci, acel tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor şi activităţilor ocupaţionale. Orientarea carierei a unui individ este importantă atunci când o raportăm la profesia pe care acesta o are. Din compatibilitatea celor două rezultă consecinţe importante pentru individ, pentru comportamentul şi atitudinile sale la serviciu, cât şi pentru starea sa de echilibru şi satisfacţie.

Este esenţial ca individul să îşi aleagă cu atenţie profesia; trebuie să se gândească pe termen lung ce ar însemna mai concret, care sunt activităţile specifice, tipurile de organizaţii, oportunităţile, posibilităţile de a-şi valorifica potenţialul natural; este posibil să existe o diferenţă între percepţia despre ce înseamnă profesia respectivă din afară, şi ceea ce presupune de fapt. Cariera, denumire care provine din limba franceză, este înţeleasă în limba română ca profesie, ocupaţie, iar prin extensie fie ca situaţie bună, fie ca poziţie în societate .

 Ea se deosebeşte de carierism, perceput ca tendinţa de a parveni cu orice preţ şi prin orice mijloace . Dicţionarul englez de resurse umane o defineşte drept slujbă pentru care ai fost pregătit şi pe care te aştepţi să o faci toată viaţa .

 Înţelesul curent al conceptului de carieră este pus în legătură cu ideea de evoluţie sau de avansare a unui individ într-un anumit domeniu de activitate cu scopul de a obţine mai mulţi bani, responsabilitate mai mare, mai mult prestigiu şi mai multă putere. Termenului de carieră i se atribuie, de către diferiţi autori, înţelesuri multiple :

· privită sub aspectul mobilităţii, a ascensiunii într-o organizaţie, cariera este percepută ca „avansare“;

· privită ca ocupaţie, se apreciază că anumite ocupaţii constituie o carieră (militari, profesori, manageri), pe când alte ocupaţii sunt „proiectate“ drept posturi (ospătar, şofer, vânzător etc.);

· într-o altă viziune, cariera este percepută ca „o succesiune de posturi de-a lungul vieţii“ sau o „succesiune de funcţii“ în ordinea crescătoare a prestigiului prin care trece angajatul în mod ordonat, după o regulă previzibilă

· cu referire la persoană, cariera este văzută ca „o succesiune evolutivă de activităţi profesionale şi poziţii profesionale pe care le atinge o persoană ca şi atitudinile, cunoştinţele şi competenţele dezvoltate de-a lungul timpului“ ;

· într-o abordare subiectivă, cariera este prezentată ca o serie de roluri legate de experienţa pe parcursul vieţii (propriile concepţii, aspiraţii, succese, insuccese etc.), o succesiune de roluri în muncă ale unui individ sau o succesiune de experienţe separate, corelate între ele;

· sub aspectul perceperii individuale, cariera este considerată o succesiune de atitudini şi comportamente, asociate cu experienţele şi activităţile de muncă pe parcursul vieţii personale. Această abordare face referire atât la cariera subiectivă dată de experienţe şi roluri care apar în viaţa individului, cât şi la cariera obiectivă care are la bază atitudinile şi comportamentele pe posturi;

· alţi autori, într-o interpretare subiectivă, văd cariera în sensul unui cadru dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei şi interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au întâmplat.

Managementul carierei

Pornind de la cele precizate mai sus, cariera şi managementul carierei trebuie abordate prin prisma progreselor înregistrate în domeniul managementului resurselor umane din care face parte integrantă şi managementul carierei. Resursele umane – prin abilităţi, creativitate şi spirit de angajare – au devenit elementul esenţial al competitivităţii, atât la nivelul organizaţiilor cât şi la nivel naţional. Ca atare, „în competiţia globală a economiei informatizate calitatea şi inventivitatea resurselor umane vor fi singurele în măsură să diferenţieze contribuţia fiecărui stat“ . Resursele umane sunt cele care fac diferenţa dintre succesul şi eşecul organizaţiei.

Managementul carierei trebuie văzut prin prisma intereselor organizaţiilor şi ale angajaţilor. În această idee, managementul carierei are în vedere atât procesul de planificare a carierei care vizează modul de avansare a angajaţilor în cadrul organizaţiei conform necesităţilor acesteia, performanţele angajaţilor, potenţialul acestora şi preferinţele lor, cât şi asigurarea succesiunii manageriale cu menirea de a asigura pe cât posibil organizaţia că va dispune de persoanele de care are nevoie pentru a-şi atinge obiectivele .

 Privit din punct de vedere al celor două categorii de interese, managementul carierei trebuie să răspundă celor trei scopuri generale :

· să asigure satisfacerea necesităţilor organizaţiei în ceea ce priveşte succesiunea managerială;

· să ofere angajaţilor cu potenţial instruire şi experienţă practică pentru a-i pregăti pentru nivelul de responsabilitate pe care ar putea să-l atingă;

· să ofere angajaţilor cu potenţial îndrumarea şi încurajarea de care au nevoie pentru a şi-l fructifica şi pentru a face o carieră de succes în cadrul organizaţiei sau nu, conform talentului şi aspiraţiilor proprii. Într-o asemenea abordare, managementul carierei este înţeles ca un proces de proiectare şi implementare a scopurilor, strategiilor şi planurilor care să asigure organizaţiei satisfacerea nevoilor de resurse umane, iar indivizilor atingerea scopurilor propuse pentru carieră

 Managementul carierei vizează planificarea şi modelarea progresului angajaţilor în cadrul organizaţiei în raport de evaluările nevoilor organizaţiei, dar şi în raport de performanţele potenţialului şi preferinţele individuale ale angajaţilor. Practic, aşa cum sugerează specialiştii în managementul resurselor umane, managementul carierei reprezintă un model care implică multiple interdependenţe funcţionale dintre planificarea carierei individuale, planificarea carierei organizaţionale şi dezvoltarea carierei.

Dinamica evoluţiei în carieră se referă la modul în care progresează cariera unui angajat – felul în care angajaţii îşi construiesc cariera profesională, avansând prin promovare, lărgirea sau îmbogăţirea rolurilor, asumându-şi responsabilităţi mai mari şi utilizând aptitudinile şi capacităţile de care dispun.

În această dinamică, cariera trece prin trei stadii: expansiunea de la începutul carierei, stabilizarea traseului carierei si maturizarea. Politicile organizaţiei de management al carierei se referă la deciziile privind proporţiile în care îşi creează şi îşi dezvoltă singură managerii (promovarea din interior), recrutează sistematic din exterior, este nevoită să aducă angajaţi din exterior atunci se previzionează un deficit viitor.

Previziunile privind cererea şi oferta se realizează pe baza tehnicilor de planificare a resurselor umane. Planificarea succesiunii manageriale are rolul de a asigura, în limita posibilităţilor, un număr suficient de manageri care să ocupe locurile rămase vacante ca urmare a promovărilor, transferurilor, denumirilor, pensionărilor sau deceselor.

Evaluarea performanţelor şi a potenţialului se face în scopul identificării necesităţilor de instruire şi a posibilităţilor de dezvoltare. Recrutarea, ca parte integrantă a procesului de management al carierei, are în vedere că organizaţia va trebui să recruteze persoane noi care trebuie să facă dovada calităţilor proprii pe parcursul procesului instruirii de inducţie. Planificarea carierei este partea esenţială a procesului de management al carierei şi se referă la utilizarea informaţiilor oferite de evaluarea nevoilor organizaţiei, de evaluarea performanţelor şi a potenţialului, a planurilor de succesiune managerială, iar apoi transpunerea acestora în programe individuale de dezvoltare a carierei.

Se are în vedere că planificarea carierei vizează atât organizaţia, cât şi oamenii din organizaţie. În procesul de planificare a carierei se utilizează proceduri specifice, acestea referindu-se la: planificarea dezvoltării personale; instruirea şi dezvoltarea managerială; mentoringul; consilierea în carieră. Există diferenţe individuale privind orientarea în carieră. Oamenii nu sunt toţi la fel, ei diferă în ce priveşte abilităţile, valorile, obiectivele şi activităţile preferate. Deşi diferiţi unii faţă de alţii, oamenii au totuşi multe lucruri comune. Pornind de la această abordare specialiştii în domeniu au relevat modalităţi de a clasifica oamenii care să surprindă tiparele majore ale asemănărilor şi diferenţelor în privinţa orientării carierei.

După cum se observă, orientarea în carieră este un tipar destul de stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor şi activităţilor ocupaţionale preferate. Avantajele pentru o companie ce implementeaza un sistem eficient de management al carierei sunt pe cat de evidente, pe atat de cunoscute:

· Cresterea gradului de motivare al angajatilor cu efecte directe asupra productivitatii muncii si a gradului de fidelizare al acestora;

· Scaderea fluctuatiei de personal;

· Cresterea capitalului de imagine al companiei etc.

STRATEGII DE CARIERĂ

 Obiective:

1. Formarea de competente privind definirea strategiei de cariera;

2. Identificarea si analizarea corecta a determinantilor strategiei de management al carierei;

3. Posibilitatea stabilirii si justificarii rolului si trasaturilor specifice strategiei de management a carierei didactice; Strategiile de carieră îşi propun anticiparea problemelor şi planificarea pe termen lung. Câteva din aceste strategii sunt:

 A. Cunoaşte-te pe tine însuţi – şi care propune o analiză atentă a orientării carierei, a punctelor slabe/tari, a locului în companie.

  B. Cunoaşte-ţi mediul profesional – cunoscând mediul, problemele economice, companiile competitoare, se pot anticipa atât evenimentele neplăcute cât şi ocaziile. Urmărind semnalele din domeniul de activitate şi culegând un permanent feed-back nu poţi fi luat prin surprindere.

C. Îngrijeşte-ţi reputaţia profesională – înseamnă să îţi evidenţiezi abilităţile şi realizările, tot ceea ce te individualizează, ce demonstrează calităţi speciale, posibilitatea de a investi şi capacitatea de a finaliza proiecte.

D. Rămâi mobil, vandabil, mereu în evoluţie – înseamnă să urmăreşti corespondenţa între competenţele personale şi cele căutate pe piaţa forţei de muncă, a celor uşor transferabile.

 E. Fii atât specialist cât şi generalist – trebuie dezvoltat un domeniu de expertiză, de specialitate dar trebuie păstrată o anume flexibilitate şi nu trebuie să te plafonezi. Stăpânirea unui domeniu foarte restrâns te face inflexibil şi vulnerabil.

F. Documentează reuşitele proprii – înseamnă să poţi oferi dovada a ceea ce ai realizat, rezultatele şi realizările identificabile sunt mai valoroase în piaţa forţei de muncă.

 G. Pregăteşte întotdeauna un plan de rezervă şi fii gata să acţionezi – care se leagă foarte bine cu celelalte indicaţii de a fi mereu activ.

H. Menţine-te în formă financiară şi psihică – înseamnă să ai mereu asigurată o bază, un confort şi un echilibru în plan psihic şi material. Aceste strategii privesc pe individ;

Conceptul de formare continua defineste un ansamblu de activitati teoretice si practice, institutionalizate la nivel de sistem, care angajeaza participarea educatorilor in vederea amplificarii cunostintelor lor psihopedagogice, metodice si de specialitate necesare pentru dezvoltarea unor aptitudini si a atitudini socio-profesionale optime in raport cu cerintele unui invatamant de calitate.

Activitatea de formare continua a cadrelor didactice angajeaza doua actiuni complementare: o actiune de innoire si perfectionare a practicilor profesionale prin actualizarea cunostintelor insusite in timpul formarii initiale si o actiune care vizeaza re-orientarea profesionala prin noi competente validate inclusiv prin obtinerea unor diplome.

Obiectivele formarii continue sunt structurate "in jurul a trei poli":

a) dezvoltarea personala si profesionala a educatorilor prin: actualizarea competentelor de baza (psihopedagogice si de specialitate) si insusirea unor noi competente (in special in domeniul metodic/didacticii de specialitate);

b) ameliorarea calitatii procesului de invatamant prin: stimularea inter discipli-naritatii si a inovatiei pedagogice si angajarea managementului la nivelul scolii si al clasei de elevi si in planul comportamentelor psihosociale;

c) cunoasterea mediului social si ambiental prin: favorizarea relatiilor cu comunitatea educativa locala (familie, agenti economici etc.), apropierea scolii de mediul social (economic, politic, cultural), adaptarea la schimbarea sociala (culturala, politica, e-conomica).

Viitorul profesor care se formeaza, trebuie sa fie preocupat, pe de o parte, de cunoasterea standardului national al profesiei de cadru didactic pentru faptul ca trebuie respectate nevoile interne de formare profesionala în domeniu, iar pe de alta parte, trebuie sa fie preocupat de abilitatile si competentele considerate a fi definitorii pentru  un profesor bun în general, calitati esentiale regasite si în actualul model al profesorului european. Consecinta fireasca a acestui fapt este necesitatea cresterii calitatii procesului educational precum si îmbunatatirea imaginii cadrului didactic la nivel local si national.

Fiecare dintre noi în momentul în care îşi îndreaptă atenţia către un domeniu, dorind să practice o anumită meserie, se gândeşte implicit şi la carieră. Aceasta este  privită ca propria sa dezvoltare profesională raportată la nivelul întregii sale vieţi active. Pe lîngă evoluţia individuală, cariera poate fi privită sub trei aspecte: economic, sociologic şi psihologic. Sub aspect economic, cariera reprezintă o succesiune a poziţiilor profesionale ocupate de o persoană. Sociologic, aceasta este privită ca o succesiune de roluri, fiecare rol fiind baza celui care va urma. Sub aspect psihologic, alegerea carierei şi succesul profesional ţin de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile fiecărui individ.

Preocuparile fata de problematica alegerii si dezvoltarii carierei au aparut cu mult timp în urma, sub forma orientarii si reorientarii profesionale, atât la noi în tara, cât mai ales în strainatate. O atentie deosebita s-a acordat orientarii profesionale la vârste scolare mici, pornindu-se de la ideea ca alegerea profesiei este o decizie importanta, cu un caracter în mare parte irevocabil. Profesia, odata aleasa, este greu de schimbat deoarece schimbarea acesteia implica pierdere de timp si energie. Din punct de vedere social, abandonarea unei meserii pentru care s-au investit bani si energie în vederea pregatirii înseamna pierdere atât pentru individ, cât si pentru societate.

            Preocuparile s-au intensificat din ce în ce mai mult în ceea ce priveste aceasta activitate, mai ales fata de tineri. Premisa, logica de altfel, de la care s-a pornit în aceste preocupari, este aceea ca, folosind o metafora, mai frumos si mai usor se dezvolta un copac daca îl îngrijesti de mic decât daca îl formezi si modelezi dupa ce crengile i-au crescut dezordonat si nearmonios. La noi în tara, preocuparile actuale în aceasta privinta sunt de a îngriji "copacii" dupa ce au fost deja invadati de insecte sau când unele ramuri deja au crescut strâmb în încercarea de a gasi o alta cale spre a ajunge la soare.

Orientarea profesionala si dezvoltarea carierei au fost privite mai mult la nivel individual, cel organizational fiind doar implicit. Indiferent care este tendinta momentului de a denumi un concept, realitatea este aceeasi. Ori ca se numeste orientare si consiliere profesionala, ori ca se numeste dezvoltarea si consilierea carierei, dorintele, aspiratiile si motivatiile individuale nu pot fi ignorate, iar cerintele societatii sau organizatiei nu pot disparea, chiar daca ele sunt diferite; difera numai conditiile de realizare.

Stabilirea planurilor pentru viitor este o sarcina dificila in societatea noastra. Procesul de autocunoastere iti dezvaluie alternativele de succes, iti extinde paleta optiunilor. Asa poti avea convingerea ca te afli pe drumul cel bun.Un inventar personal iti poate reliefa propriile abilitati, interese si atitudini si iti va defini punctele "tari", dar si pe cele slabe. Tu esti punctul de plecare. Ce stii sa faci cel mai bine si ce-ti place sa faci? Raspunsurile te vor ajuta sa identifici calitatile de care dispui. Majoritatea oamenilor incearca sa se adapteze "job"-urilor mediatizate. Firmele care angajeaza au de ales dintre multi candidati bine pregatiti. Tu vei fi in mod real apreciat pentru un post aratand ca stii cine esti, ce poti oferi sau incotro te indrepti.

            Uneori este greu sa identifici un punct vulnerabil. Nimeni nu este in egala masura bun la toate. Daca doresti sa-ti imbunatatesti o capacitate, munceste cu tine.

            Va trebui sa sacrifici o parte din timpul tau pentru a-ti pregati inventarul personal. Onestitatea si calitatea efortului in intocmirea inventarului constituie premisa nivelului de succes. Scrie-ti raspunsurile si concluziile la care ai ajuns pe un caiet permanent al gandurilor tale. Aceste date vor fi o resursa importanta pe masura ce continui in planificarea carierei si in activitatea de perfectionare.

Bibliografie:

1. Baban, A. Coordonator – Consiliere Educationala, 2003

2. Constantinescu, D., Dobrin, M., Nita, A. Managementul resurselor umane, 1999;

            3. Dana Gavreliuc, Managementul carierei didactice, 2011