REALITATI SI FAPTE DESPRE ADHD
Prevalenţa de apariţie a simptomelor tulburarii de atenţie cu hiperactivitate este, ȋn populaţia generală, de 5-8% ȋntre copii și 4-7% dintre adolescenți au ADHD (la fel, la 3-5% dintre adulți).
Prevalenta ADHD scade oarecum odată cu vârsta, ceea ce înseamnă că unii copii cu ADHD se vor recupera din tulburare la vârsta adultă (estimată a fi adulţi recuperaţi:10-34%, ȋnsă depinzând de definiția data recuperarii)
Simptomele hiperactive dispar sau diminuează mai abrupt odată cu vârsta decat simptomele de inatentie.
De menţionat ȋnsă, este faptul că numărul de domenii ale vieții cotidiene afectate de ADHD la o persoană poate crește odată cu vârsta deoarece mai multe domenii devin disponibile pentru participarea persoanei la ele decât în copilărie (de exemplu, sex,a conduce, muncă, gestionarea banilor, coabitare cu un partener, creșterea copiilor, etc.).
Regiuni si ocupatii
În unele regiuni, prevalența ADHD poate fi mai mare: în centrele urbane dense, cu rate mai ridicate de sărăcie, cartiere de clasă socială de nivel mediu sau inferior, zone înconjurătoare ale bazelor militare sau regiuni care au mai multi factorii care pot determina ADHD (toxine, îngrijire prenatală proastă, mai mult fumat sau consum de alcool în timpul sarcinii, etc.)
Motivul pentru care ADHD poate fi mai frecvent în rândul copiilor anumitor grupuri ocupaționale este ca se regasesc mai mulți adulți cu ADHD în acele ocupații (contributia genetica fiind ridicata la ADHD, acei adulti au mai multe sanse de a avea copii cu ADHD).
Genul
Rata de distributie pe sexe a ADHD este de 3-4:1 (masculin la feminin) la copii, 2-2.5:1 in adolescenta si aproape 1.5: 1 la maturitate. Motivul diferenței de sex în cadrul dezvoltării este necunoscut în acest moment.
Natura simptomelor ADHD în sine nu este diferită intre băieți și fete. Totuși, celelalte tulburări sau deficiențe care pot coexista cu ADHD, cum ar fi agresivitate sau depresie, pot fi mai mult sau mai puțin frecvente în funcție de sexul copilului.
Băieții cu ADHD pot avea mai multe ,,șanse” de comportament agresiv sau antisocial, mai mult să se angajeze în asumarea de riscuri și să fie mai expuși riscului unor probleme de condus (auto) ulterioare, consumului de droguri și dependenței decât fetele cu ADHD.
Fetele cu ADHD pot avea mai multe ,,șanse” de a întâmpina probleme de tip peer sau de respingere, depresie, tulburări de anxietate, apetit alimentar crescut sau bulimie și, eventual, eșec academic (deși acest lucru este discutabil) decât băieții cu tulburare.
Ambele sexe care au ADHD sunt mai predispuse la toate aceste probleme coexistente decât băieții sau fetele tipici.
Rasa sau etnia
Nu există dovezi privind diferențe semnificative sau cu un anumit sens în prevalența sau în natura tulburărilor între grupurile etnice. În unele locuri unde un grup etnic pare să aibă mai mult ADHD decât rata fireasca de prevalenta a tulburarii, este de obicei din cauza celorlalți factori deja observați care pot afecta prevalența într-o regiune.
De reţinut că prevalenţa nu se datorează unei anumite înclinații a acelei grupări etnice sau de anumită rasă, de a dezvolta mai mult sau mai frecvent ADHD datorită doar fundației lor etnice sau rasiale.
Ce este ADHD?
ADHD este o afecțiune a neurodezvoltării, care constă în întârzieri sau deficiențe de dezvoltare în cel puțin două tipuri de abilități neuropsihologice. Aceste două dimensiuni sunt simptome de neatenție și hiperactive-impulsive.
Tulburarea este clasificată ca fiind de neurodezvoltare, deoarece dovezile stiintifice pentru rolul substantial al cauzelor neurologice si genetice in ADHD sunt acum coplesitoare si incontestabile.
ADHD este considerată a fi o condiţie specific de neurodezvoltare deoarece este în primul rând rezultatul unei întârzieri sau pauze în abilitățile mentale specifice. Aceste deficite se datorează, în mare parte, întârzierilor și / sau disfuncției în maturarea zonelor creierului care stau la baza acestor abilități.
O astfel de dezvoltare a creierului pare să apară:
- în mare parte din genetică,
- poate apărea și ca o consecință a daunelor sau a altor influențe perturbatoare percepute de către copil sau adolescent în orice moment al dezvoltării, dar cel mai adesea în timpul formării creierului prenatal.
Simptomele ADHD sunt dimensionale în sensul că reflectă sfârșitul extrem al unui continuu al capacității umane normale sau tipice în aceste două zone.
Simptomele ADHD
Simptomele cele mai des întâlnite la copii și adolescenți cu ADHD includ:
DIMENSIUNEA Lipsa de atenție, prin care copilul:
- nu reușește să acorde o atenție deosebită detaliilor
- face greșeli neglijente.
- nu poate susține atenția asupra sarcinilor sau activităților.
- nu pare să asculte bine
- nu respectă instrucțiunile sau traseul lor
- nu reușește să termine lucrarea, munca
- nu(-si) poate organiza bine activitățile
- evită sau pare reticent să se implice în lucruri care necesită un efort susținut
- pierde lucrurile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile sau activitățile
- este ușor de distras
- uită lucrurile, își uită lucrurile
DIMENSIUNEA Hiperactivitate-Impulsivitate, prin care copii:
- prezintă nervozitate, agitatie a mâinilor sau picioarelor ori agitatie în scaun
- pleaca de pe scaun atunci când e de așteptat să rămână așezati.
- aleargă in jurul lucrurilor sau se urcă pe lucruri atunci când nu este potrivit să facă acest lucru
- sunt în imposibilitatea de a juca în liniște.
- adesea par că sunt în mișcare continua "sau" condusi de un motor
- vorbesc prea mult
- dau răspunsurile premature, izbucneste in a raspunde
- nu pot aștepta
- întrerup sau intervin intruziv în activitățile altora
Copiii și adolescenții ccare au ADHD au o tulburare care:
- este dincolo de alegerea lor sau de actiunile lor.
- este inerentă naturii lor psihologice și fizice
- nu este o condiție categorială, cum ar fi ,,a fi însărcinată”.
- diferă de comportamentul și abilitățile altor elevi în aceste dimensiuni ca o chestiune de grad (cantitativă), nu de natură (calitativă).
- va deveni evidentă cândva în timpul dezvoltării copilăriei (înainte de 16 ani în 98% din toate cazurile).
- este probabil să fie omniprezentă ca simptome în multe, dar nu neapărat, toate situațiile.
- este probabil să fie persistentă în întreaga dezvoltare pentru multe, dar nu neapărat toate cazurile
Cadre situationale si factori care influenteaza severitatea ADHD (la copii si adolescent) si care cresc severitatea manifestarilor
În general, simptomele ADHD pot fi adesea mai grave în setări (cadre) sau sarcini care:
- Sunt plictisitoare sau neinteresante.
- Implică consecințe întârziate în mod semnificativ sau feedback rar, inconstant.
- Necesită să se lucreze independent de ceilalți.
- Lipsa supravegherii.
- Implică grupuri de copii. .
- Sunt foarte familiare (și de aceea, de obicei, mai puțin interesante).
- Implică mai degrabă părinții decât străini sau adulți cu care copiii sunt mai puțin familiarizați.
- Includ părinți / supraveghetori care vorbesc și rationează prea mult, dar rareori acționează pentru a controla comportam. necorespunzător.
- Necesită așteptare.
- Se întâmplă târziu după-amiaza sau seara (din cauza oboselii auto-controlului).
Restricționează substanțial mișcarea (cum ar fi munca în bancă la clasă!).
Pentru ca un copil să poată fi diagnosticat cu tulburare de deficit de atenţie sau ADHD, aceste simptome trebuie să apară cel puțin frecvent și într-o măsură care este excesivă pentru vârsta copilului. Copilul sau adolescentul prezintă o majoritate (6 sau mai mult) a simptomelor menţionate mai sus, iar acestea:
- trebuie să fi persistat cel puțin în ultimele 6 luni,
- trebuie să se întâmple în două sau mai multe situații (acasă, scoala, comunitate) și
- trebuie să ducă la o funcționare defectuoasă în activitățile si domeniile majore de viață, cum ar fi cele sociale (familia, colegii, , activități educaţionale, academice sau ocupaționale).
Efectele ADHD şi implicaţiile de gestionat ȋn temele pentru acasă
Timpul de făcut teme nu este favorit pentru nimeni din familiile şcolarilor, ȋnsă este o provocare şi mai mare ȋn familiile copiilor cu deficite sau tulburăde atenţie sau hiperactivitate
Dar începutul anului școlar este momentul perfect pentru a ȋncepe ȋntr-un mod nou şi pentru a începe să gestionăm timpul de acasă şi cel de făcut teme mai eficient și mai ușor.
Sursa: 10 ,,trucuri” pentru activităţile copiilor / adulţilor cu ADHD folosind un planner, http://srplanner.blogspot.com/2015/09/10-tips-for-adhd-people-using-planner.html
Este important ca părinții și profesorii să colaboreze, astfel încât copiii cu ADD sau ADHD să poată folosi un sistem de succes.
La începutul anului școlar, împreună cu profesorii copilului, părinţii pot să facă temele de la şcoală, atât pentru acasă, cât și în sala de clasă, mai ușor de administrat ţinȃnd cont de cȃteva sfaturi speciale pentru copii cu deficit de atenţie sau /şi hiperactivitate.
,,Trucuri” sau reguli utile pentru scolarii cu deficit de atenţie sau hiperactivitate, pentru părinţii acestora şi pentru profesori:
Creați un anumit timp și un anumit loc pentru finalizarea temelor
Pentru că suntem cu toții creaturi ale obişnnuinţei, este esențial să stabilim un program, astfel încât copilul să devină fizic, mental și emoțional pregătit să facă temele în același timp în fiecare seară. Locația în care copiii cu deficit de atenţie / hiperactivitate fac temele, este vitală. Evitați să ȋi deplasați în locații diferite, ci mai degrabă să aveți un loc standard pentru ca ei să lucreze, deoarece structura îi ajută să se stabilească şi să se seteze mental pentru acest timp al temelor.
Faceţi timpul de lucru al temelor un timp liniștit, fără sunete
Alegeți un timp în timpul serii când puteți controla nivelul de zgomot din gospodărie sau vecinătate. Opriți toate electronicele și chiar deconectați telefonul, dacă acest lucru ȋi distrage atenția elevului. Știți foarte bine că orice mica distragere a atenției poate fi în detrimentul îndeplinirii sarcinilor, astfel încât lăsaţi restul familiei să știe că ȋn acel timp există limite pentru vizionarea la TV, de exemplu în zonele commune din casă, unde ar putea distrage atenția elevului.
Faceți dosare, file ori semne cu coduri de culori pentru teme la domiciliu
Când cumpărați consumabile școlare, rugaţi copilul să aleagă o culoare pentru fiecare disciplină și apoi cumpăraţi sau distribuiţi toate caietele, dosarele și alte consumabile specifice acelei discipline, în acea culoare. Dincolo de asta, atribuiți dosare (caiete) cu coduri de culoare diferite, cȃte unul pentru fiecare disciplină, dosare care să deţină temele pentru fiecare disciplină ȋn parte. O parte din dosar (caiet) ar trebui să fie pentru teme ce urmează a fi primite și cealaltă parte pentru sarcini sau teme primite care trebuie să fie rezolvate. Chiar și atunci când copiii cu deficite de atenţie sau cu hiperactivitate ȋşi finalizează temele, de multe ori uita să le predea, astfel încât realizarea unui sistem clar de la începutul anul școlar va face restul anului să meargă mai bine.
Ca părinte, ȋntrebaţi ȋnvăţătorul de progresul zilnic sau săptămȃnal al copilului
Indiferent cât de vârsta copilului, de obicei profesorii de copii cu deficite de atenţie sau hiperactivitate ȋnţeleg că este necesar să fie dispuşi să înființeze un sistem de comunicare cu părinții pentru a ajuta copiii să reușească la orele lor de clasă. Această comunicare aduce beneficii și profesorilor, deoarece cu elevii care se concentrează și câștigă note bune este mai ușor de lucrat atât în sala de clasă, cât și acasă. Obținerea de rapoarte (discuţii) zilnice sau săptămânale de la profesori va ajuta părinții să rămână centraţi pe problemele din sala de clasă, astfel încât acestea să poată fi soluționate imediat.
Solicitaţi o carte ȋn plus ( un al doilea manual / culegere) ȋn afară de cea utilizată la şcoală, pentru a o utiliza la domiciliu, cȃnd copilul are de făcut teme
Chiar și atunci când aveți un plan solid, copiii cu deficite de atenţie sau hiperactivitate își uită de multe ori cărțile la școală pentru că ceva le-a distras atenţia în timp ce se pregăteau să se întoarcă acasă. Solicitați o carte suplimentară pentru fiecare disciplină a copilului pentru a o păstra la domiciliul acestuia, astfel încât să existe întotdeauna un plan B dacă copilul uită manualul la școală. Acest lucru va garanta că nu se va rămȃne ȋn urmă cu cursurile chiar și atunci când lecţia, caietul cu notiţe este este uitat ȋn clasă.
Ţineţi un calendar al temelor, al termenelor de predare şi al orarului
Consecvența este cheia și având un memento concret, extern, că timpul temelor la domiciliu este de neatins şi prestabilit, aveţi un memento potrivit şi vizibil pentru toți cei din casă.
Puneți o tablă albă și un tăiaţi cu haşură mare cȃnd temele sunt finalizate.
Sursa: https://moretime2teach.com/7-tips-for-finding-balance-as-a-teacher-mom/
Este necesar să urmărim ȋmpreună cu copilul sarcinile de şcoală de finalizat, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru fiecare discipină, în acest fel. Când copiii cu deficite de atenţie sau hiperactivitate se simt mai mult ȋn controlul lucrurilor pe care le au de făcut, ei au mai mult succes. Calendarul temelor și programul vizibil îi ajută să ȋşi urmărească succesele și le permite să vadă ce se întâmplă şi ce urmează.
De ce aceste deficienţe ȋn activitatea educaţională la elevuu cu deficite de atenţie şi sau hiperactivitate?
Deficitele de atenţie sau hiperactivitatea influenteaza negativ urmatoarele abilitati mintale (,,functii executive” deoarece cu aceste funcţii mintale elevii realizează ȋnvăţarea); acestea devin deficitare si genereaza dificultati scolare, deoarece invatatul, temele, exercitiile sunt realizate mental cu functiile executive ale creierului.
Cele mai afectate funcţii executive mintale la elevul cu deficite de atenţie sau hiperactivitate sunt:
1. Persistența orientatării spre obiectiv (neatenția) și rezistența la distragere a atenției (distractibilitate)
2. Memoria de lucru
3. Inhibarea (inhibiția)
4. Planificarea și rezolvarea problemelor
5. Inhibiția de autoevaluare
6. Auto-organizarea în timp
7. Auto-motivație
8. Auto - organizarea și rezolvarea problemelor
9. Auto - reglarea emoțiilor
Abordați deficitele de atenţie cu hiperactivitate si deficitele functiilor executive ca fiind o CONDITIE CRONICA
Abordarea adoptată în managementul acestor deficienţe trebuie să fie aceeași cu cea adoptată în managementul altor dizabilități cronice medicale sau psihiatrice. Diabetul, spre exemplu, este o condiție analogică ( nu ca simptome, ci ca afecţiune medicală) pentru multe forme de ADHD cu deficite ale abilităţilor mintale – funcţii executive ale creierului.
,,Trusa sau pachetul de tratament ADHD” este, din perspectivă pedagogica, Planul de interventie personalizat. Inainte de acesta ȋnsă, are loc diagnosticarea, intervenţia medicală, etc.
• La momentul diagnosticului, toți cei implicați trebuie să realizeze că în prezent nu există nici un remediu pentru această afecțiune. Cu toate acestea, multiplele metode de tratament pot oferi o ameliorare simptomatică a efectelor nocive ale afecțiunii, inclusiv administrarea de doze zilnice de medicamente și schimbarea setărilor, mediului, sarcinilor și stilului de viață. Imediat după diagnostic, este necesara educarea copilului, familiei si cadrelor didactice ale copilului cu privire la natura tulburării și apoi pentru toate mediile de viata ale copilului se implementează un pachet de tratament pentru afecțiune.
• Acest pachet de tratament (intervenţie personalizată) trebuie menținut pe perioade lungi de timp pentru a susține ameliorarea simptomatică a tratamentului inițial. În mod ideal, pachetul de tratament, astfel menținut, va reduce sau elimina consecințele secundare care pot surveni ȋn cazul lipsei de interventie sau a unei intervenţii neadaptate copilului.
• Cu toate acestea, fiecare pacient este diferit, astfel încât fiecare caz al stării cronice este tratat. Ca urmare, este posibil ca apariția simptomelor și crizele să apară periodic pe parcursul tratamentului, care poate necesita reintervenție sau proiectarea și punerea în aplicare a unor pachete de interventie modificate sau complet noi. Modificările aduse mediului care îi pot ajuta pe cei cu tulburare ADHD nu sunt privite ca o corectare a învățării defectuoase anterioare sau conducând la îmbunătățiri permanente care să permită retragerea tratamentelor, ci ca facand parte dintr-un plan permanent de interventie.
• În schimb, o viziune mai adecvată a tratamentului este cea din mediul educațional protetic (mediul educaţional, corect ajustat pentru copilul, are un rol similar protezelor in deficitele fizice), care permite elevului să facă față mai bine și să compenseze deficitele bolii.
• Tehnologiile comportamentale și alte metode folosite pentru a ajuta persoanele cu deficite de funcţii executive mintale în relație cu ADHD sunt, ȋn abordările modern, considerate a fi similar membrele artificiale, aparatele auditive, scaunele cu rotile, rampele și altele care reduc impactul unui handicap și permit accesul individual la o mai bună performanță ȋn principalele lor activități de viață. Aceste metode pentru ADHD se referă la măsuri sociale și culturale adoptate în jurul elevului cu deficite ale funcţiile executive mintale, astfel încât performanța lui în acele cadre specifice să fie mai eficiente.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· https://moretime2teach.com/7-tips-for-finding-balance-as-a-teacher-mom/
· 10 ,,trucuri” pentru activităţile copiilor / adulţilor cu ADHD folosind un planner, http://srplanner.blogspot.com/2015/09/10-tips-for-adhd-people-using-planner.html
• Barkley, R., (2016), Managing ADHD in school. The best evidence-based methods for teachers, Eau Claire, PESI Publishing &Media
• Iseman, J., Silverman, S., Jewelwe, S., (2010), 101 school success tools for students with ADHD, Waco: Prufrock Press Inc.