Școala joacă un rol important în dezvoltarea caracterului copiilor și tinerilor și inter-relaționarea lor, în asigurarea stării de bine individuale și colective. Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare.
A fost demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar. Se apreciază că mediul şcolar poate potenţa bunăstarea socială, emoţională şi capacitatea de învăţare când: este cald, prietenos şi recompensează învăţarea; promovează în special cooperarea şi mai puţin competiţia; oferă susţinere şi facilitează comunicarea deschisă; încurajează activităţile creative; încurajează dezvoltarea de proceduri şi regulamente care interzic pedeapsa fizică şi promovează interacţiunea non-violentă pe terenul de joacă, în clasă şi între personalul şcolii şi elevi prevenind în felul acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hărţuirea şi violenţa. Un mediu psiho-social şcolar sănătos este deopotrivă benefic pentru profesori, elevi, familii şi comunitate.
Profesorii sunt factorul cel mai important în crearea unei atmosfere eficiente și incluzive. Copiii au o capacitate înnăscută de a învăța, dar această capacitate poate fi compromisă și, uneori, distrusă. O școală prietenoasă recunoaște, încurajează și sprijină capacitățile în creștere ale copiilor care învață. Şcoala trebuie să reprezinte un mediu prietenos şi sigur de muncă şi joacă. Rolul profesorului include grija pentru bunăstarea psihică a elevilor. Climatul şcolar a fost identificat ca una dintre cele mai importante trăsături ale unei şcoli. Când atmosfera din şcoală este neprietenoasă, îngrijirea nu este atentă, lipseşte încurajarea şi recompensarea, sănătatea mentală, atât a elevilor cât şi a profesorilor poate fi afectată în mod advers. Impactul unei atmosfere neprietenoase este în mod particular dăunător dacă persistă o perioadă mai lungă de timp.
Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia coerentă nu poate face abstracţie de rosturile familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta.
Reacţia scolii, ca instituţie de educaţie, formare si orientare, la mobilitatea socială și economică, trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii și funcţiilor sale, de creare de premise favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa și rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului. Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor și a trăsăturilor lor de personalitate. Avem în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru educaţia formala a copiilor și adolescenţilor. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient această responsabilitate se consideră pe ele însele și elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile și comunităţile. Când şcolile, familiile și comunităţile lucrează împreuna ca parteneri, beneficiari sunt elevii.
Un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală. Fiecare individ trebuie să aibă posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului propriu, astfel încât să poată asigura independența și prosperitatea lui, a familiei pe care eventual decide să și-o întemeieze și a grupurilor din care decide să facă parte. Dezvoltarea personală continuă prin învățare pe tot parcursul vieții este esențială în societatea contemporană.
Încrederea este o valoare esențială, care definește respectul reciproc și interdependența între toți actorii implicați în educație, de la elev și profesor până la familie și comunitatea largă. Se traduce prin atașamentul sănătos și constructiv al tuturor părților demersului educațional față de viziunea împărtășită si asumată asupra educației. Prin sinceritatea comportamentelor zilnice, între părți se nasc relații constructive îndreptate spre atingerea scopului viziunii educației. Integritatea, convergența și corectitudinea serviciului public de educație reprezintă suportul de încredere in capacitatea sa de a își îndeplini misiunea de modelare a copiilor în adulți responsabili. Copiii trebuie sa aibă încredere că participarea la educație este valoroasă pentru ei, iar familia investește încredere în cadrele didactice, care sunt profesioniști în educație. Societatea, prin autoritățile sale, prin sectorul civil și prin cel privat, sprijină educația la toate nivelurile pe baza încrederii în calitatea proceselor și a rezultatelor.
Trebuie să recunoaștem că odată cu crearea spațiului educațional unic în învățământul european, societatea noastră solicită dimensiuni prioritare pentru învățământ. Una dintre acestea este desăvârșirea mediului școlar care să încurajeze cooperarea, respectul, toleranța, libertatea în activitatea de învățare care ar forma elevilor deprinderi, competențe sociale. Atitudini ale profesorului ca înţelegerea elevului, încrederea în potenţialul pozitiv al relaţiei profesor – elev şi disponibilitatea de implicare reală, profundă şi sinceră în această relaţie sunt premise care asigură comunicarea integrală, cognitivă şi afectivă. Asemenea atitudini dezvoltă la elevi încrederea în sine, lărgeşte deschiderea şi disponibilitatea de comunicare, stimulează dorinţa de implicare a elevului în continua confirmare a caracterului pozitiv al relaţiei.
Calitatea vieții școlare poate fi interpretată ca o rezultantă a condițiilor de mediu (viața relațională a elevului, spațiul școlar, organizarea vieții cotidiene a școlarilor), care influențează indirect, prin intermediul sistemului socio-educativ, comportamentul participativ al elevilor, implicit formarea acestora ca personalități capabile de autogestiune. Este evident că profesorul, în exercitarea funcţiei sale, este parte integrantă a mediului educaţional şcolar. Trebuie să dea de gândit faptul că, prin poziţia şi rolul jucat, personalitatea profesorului şi modul în care îşi proiectează propria identitate în activitatea profesională dau specificitate mediului educaţional şcolar.
Astfel, asigurându-se că fiecare copil se simte bine-venit, profesorul, prin intermediul acțiunilor educaționale, le transmite elevilor mesajul că fiecare persoană trebuie respectată, că fiecare copil și familie constituie un element important al comunității din clasă și fiecare poate beneficia de spațiul și resursele comunității, precum și participa la menținerea acestora. Oferind elevilor un mediu sigur care să satisfacă necesitățile specifice de învățare, pedagogul încurajează copii să coopereze să se implice în diferite activități și să-și asume riscuri în procesul de învățare.
Realizarea activităţii instructiv-educative prezintă exigenţe ridicate şi sub aspectul cunoaşterii tehnologiilor concrete prin care se poate realiza transformarea dorită la nivelul personalităţii. Esenţial în acest sens este cunoaşterea obiectivelor urmărite în activitatea respectivă, a finalităţii în spiritul căreia sunt ele definite şi a reperelor prin realizarea cărora pot fi atinse.
Atitudini ale profesorului ca înţelegerea elevului, încrederea în potenţialul pozitiv al relaţiei profesor – elev şi disponibilitatea de implicare reală, profundă şi sinceră în această relaţie sunt premise care asigură comunicarea integrală, cognitivă şi afectivă. Asemenea atitudini dezvoltă la elevi încrederea în sine, lărgeşte deschiderea şi disponibilitatea de comunicare, stimulează dorinţa de implicare a elevului în continua confirmare a caracterului pozitiv al relaţiei, ceea ce duce la eficientizarea acesteia.
Oferta educaţională a şcolii reprezintă ”pachetul” de resurse şi servicii pe care şcoala le pune la dispoziţia beneficiarilor educaţiei (elevi, părinţi, membrii ai comunităţii) în vederea realizării scopurilor şi obiectivelor propuse.
O unitate școlară trebuie să imprime viziunea şi misiunea şcolii tuturor factorilor interesaţi de la nivelul şcolii şi comunităţii; să stabilească împreună cu personalul şcolii obiective pentru şcoală şi să articuleze aceste obiective cu claritate, responsabilitate, convingere; să facă cunoscute în profunzime curriculum-ul şcolar şi ofertele curriculare şi extracurriculare de la nivelul fiecărei clase; să încurajeze munca în echipă la toate nivelurile unităţii şcolare; să stimulează practica reflexivă şi autoevaluarea în echipă; să promoveze profesionalizarea şi perfecţionarea continuă a personalului didactic; să promoveze un climat educaţional bazat pe respect, încredere şi înţelegere; să motiveze personalul şi să cultive sistematic forme de recunoaştere şi de celebrare a succesului; să cultive participarea părinţilor şi comunităţii la viaţa şcolii, dar şi deschiderea serviciilor şcolii către comunitate; să promoveze utilizarea eficientă a resurselor şcolii.
Școala trebuie să cultive un mediu fizic şi psihosocial caracterizat prin: organizarea şi pavoazarea tuturor spaţiilor şcolii pentru a promova apartenenţa, incluziunea şcolară, diversitatea culturală şi învăţarea continuă; respectul faţă de vizitatori (prezenţa indicatoarelor pentru orientarea către diferite spaţii din şcoală: cancelarie, săli de clasă, panouri de afişaj accesibile tuturor); spaţii şcolare încălzite şi luminate corespunzător, dotate cu echipamente şi materiale care sprijină învăţarea şi cu mobilier de mărime adecvată, potrivit pentru activităţi individuale şi de grup; accesibilitatea tuturor spaţiilor educaţionale şi resurselor şcolii pentru toţi elevii şi profesorii (bibliotecă, laboratoare, cabinete etc.); asigurarea unui mediu pozitiv de interacţiune şi învăţare, bazat pe reguli clare, negociate, înţelese şi acceptate de către elevi şi profesori; percepţia pozitivă a profesorilor şi elevilor asupra mediului şcolar.
Implicarea resursei umane şi climatul organizaţional pozitiv, manifestat prin înţelegere, încredere, colaborarea bazată pe muncă şi responsabilitate, valorizarea cunoștinţelor, experienţei şi initiaţivei, mobilizează, impulsionează, stimulează disponibilităţile creative şi conducerea participativă, şi conduce la calitatea implementării ofertei educaţionale a şcolii. Pentru ca oferta să fie viabilă școlile depun eforturi în asigurarea unor spații de învățare confortabile, sigure, adaptate nevoilor fizice, psihologice și de educație ale fiecărui copil (resurse umane, resurse logistice, locuri de joacă, resurse educaționale).
Dezvoltarea unei culturi organizaționale și folosirea unor modalități ca de exemplu: utilizarea mesajelor de întâmpinare afișate (postere, afise), afișarea viziunii și misiunii școlii, tratarea echitabilă a tuturor copiilor și părinților indiferent de etnie, nivel socio-economic, de către toți angajații instituției, pentru optimizarea atitudinii părinților, pentru crearea unei atmosfere în care nimeni nu este subestimat, prin celebrarea succeselor împreună; scrierea unor programe și proiecte educaționale în domeniul educației, încurajarea imaginării și implementării unor activități în care se pot implica toți copiii.
Educația este cel mai important factor al schimbărilor sociale. În acest scop, școala își propune să promoveze valori și credințe împărtășite de educatori, elevi și părinți, punând accentul pe învățare și creând un climat educativ de învăţare. Învăţarea trebuie să treacă dincolo de zidurile clasei, încorporând discipline și tehnologii complexe care să-i ajute pe elevi să se integreze într-o societate în schimbare, dezvoltând un parteneriat cu comunitatea locală, un mediu favorabil educaţiei, bazat pe valori morale, antreprenoriale, tehnologice, informaţionale, religioase, ecologice, astfel încât fiecare elev, indiferent de etnie, de religie și de statutul social, să beneficieze de şansa de a fie educat ca un bun cetăţean european, creativ dar şi critic şi autocritic, capabil să se integreze în orice ţară europeană.
Bibliografie:
Iulianna IUZU, Conceptul de mediul școlar și funcția socială a acestuia