Misiunea poate fi văzută ca un scop final pe care îl poți urmări o viață întreagă, prin care te poți integra armonios la nivel social. Ce influență vrei să ai în grupurile din care faci parte? Cum vrei să rămâi în amintirea celor din jurul tău? Cum te raportezi la grupurile din care faci parte în viața profesională și personală?

Misiunea este în strânsă relație cu viziunea. Viziunea pe termen lung a individului sau organizației oferă cadrul de referință pentru misiunea într-un anumit domeniu, context. Viziunea este generală, extinsă asupra multor elemente din afara individului sau organizației.

Misiunea în schimb este de fapt relația noastră personală, subiectivă, cu aceasta viziune. Pentru a clarifica acest aspect, putem sa ne gândim la următoarele întrebări (ca individ sau organizație):

1. “Care este viziunea mea în raport cu sistemul sau comunitatea din care fac parte?”

2. “Care este rolul meu in raport cu viziunea mea și cu sistemul sau comunitatea din care fac parte?”

“Cine sunt eu și cine doresc să ajung, în raport cu viziunea mea?”

3. “Care este misiunea mea în raport cu această viziune și cu sistemul din care fac parte?”

Viziunea reprezintă ceea ce vrem să fim, să facem, să simţim, să gândim, să deţinem, să fim asociaţi cu, sau să avem un impact până la o anumită dată în viitor. Viziunea dvs. trebuie să fie unică şi adecvată pentru dezvoltarea personală.

Realizarea nevoilor de dezvoltare personală reprezintă o tendinţă actuală ce ar conferi semnificaţie implicării cadrelor didactice în mod activ în procesul schimbărilor, un beneficiu ce va oferi sens şi relevanţă activităţii, va stabili un echilibru afectiv, va ajuta cadrele didactice să depăşească confruntările care se produc în procesul schimbărilor sociale, dar şi în relaţii cu ceilalţi subiecţi educaţionali, cu sine.

În sens larg, o carieră este definită ca secvența generală a etapelor dezvoltării unei persoane în sferele principale ale vieții (familie, muncă, timp liber). În același timp, o carieră pare a fi dinamica situației socio-economice, a caracteristicilor rolului statutului și a formelor de activitate socială a unui individ. Componenta esențială a conceptului de „carieră” este avansarea, adică mișcarea în față și cu cât mișcarea generală este mai rapidă, cu atât este mai periculos să încetinească și cu atât este mai necesar ca o persoană să se pregătească pentru o întâlnire cu evenimente viitoare. Prin urmare, înțelegerea unei cariere este formată ca un avans activ al unei persoane în dezvoltarea și perfecționarea unui mod de viață, asigurând stabilitatea acesteia în fluxul vieții sociale.

Dezvoltarea profesională este strâns legată de dezvoltarea personală. Profesorul educă, în primul rând, prin propria personalitate, deoarece, așa cum au spus anticii, nu se poate da ceea ce nu avem. Dar componenta tehnologică este importantă și: dacă stăpânești diverse tehnici și tehnici pedagogice, vei elibera spațiu pentru creativitate.

Pentru dezvoltare profesionala este nevoie de explorarea unor oportunitati asociate in general unor contexte nonformale si informale de învătare, fără asistare, prin autoinstruire sau schimburi de experientă, prin activităti de cercetare, prin participare la actiuni stiintifice, psihopedagogice si metodice etc.

Intre creaţie şi tehnicitate, între autonomie şi necesitatea de a se conforma, profesionistul educaţiei trebuie să facă faţă diversităţii şi complexităţii, dar şi să înfrunte libertatea pe care i-o conferă o cultură a alegerii. Stăpâni pe propriile alegeri şi pe modularea soluţiilor personalizate de formare, actorii educaţiei au de înfruntat în acelaşi timp responsabilitatea pentru eşecuri, greşeli, involuţii posibile.

Societatea contemporană – care este una a cunoaşterii şi schimbărilor permanente – solicită cadrului didactic o nouă dinamică de adaptare la condiţiile şi cerinţele actuale, necesare pentru a se realiza atât în plan personal, precum şi în cel profesional. Promovarea educaţiei de calitate în învăţământ reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea continuă a cadrului didactic, aceasta devenind tot mai solicitată pe fondul dinamicii educaţionale şi sociale.

Schimbarea în plan personal reprezintă o experiență individuală unică ce orientează formarea și dezvoltarea competențelor cadrului didactic în vederea creșterii nivelului adaptării la solicitări și a dezvoltării profesionale în acord cu transformările din sistemul și procesul educațional. Dimensiunile psihosociale ale dezvoltării personale a cadrului didactic trebuie orientate spre persoana în individualitatea sa, spre descoperirea autentică a Sinelui, prin care persoana se include nu doar într-o activitate de cunoaștere și autocunoaștere, dar intr-o adaptare creativă în procesul educațional, reglare afectiv – motivațională a comportamentului.

Promovarea dezvoltării profesionale porneşte, preponderent, de la nevoile, obiectivele, exigenţele instituţiei de învăţământ, ale politicilor educaţionale de stat, iar dezvoltarea personală plasează accentul pe nevoile personale şi sociale care sunt într-o consonanţă directă cu conştiinţa de sine, de aceea crearea condiţiilor facilitatoare, mediilor dinamice de dezvoltare, caracterizate prin încredere, bunăvoinţă, echitate, independenţă şi colaborare, va permite creşterea personală a cadrelor didactice în instituţiile educaţionale.

Pentru a defini cariera trebuie să avem în vedere: contribuţia individului la dezvoltarea propriei cariere; contribuţia organizaţiilor în care evoluează; contextele pe care le intersectează; calitatea legislaţiei specifice şi maniera de aplicare a acesteia.

Orientarea carierei a unui individ este importantă atunci când o raportăm la profesia pe care acesta o are. Din compatibilitatea celor două rezultă consecinţe importante pentru individ, pentru comportamentul şi atitudinile sale la serviciu, cât şi pentru starea sa de echilibru şi satisfacţie.

Este esenţial ca individul să îşi aleagă cu atenţie profesia; trebuie să se gândească pe termen lung ce ar însemna mai concret, care sunt activităţile specifice, tipurile de organizaţii, oportunităţile, posibilităţile de a-şi valorifica potenţialul natural; este posibil să existe o diferenţă între percepţia despre ce înseamnă profesia respectivă din afară, şi ceea ce presupune de fapt.

Dinamica evoluţiei în carieră se referă la modul în care progresează cariera unui angajat – felul în care angajaţii îşi construiesc cariera profesională, avansând prin promovare, lărgirea sau îmbogăţirea rolurilor, asumându-şi responsabilităţi mai mari şi utilizând aptitudinile şi capacităţile de care dispun. În această dinamică, cariera trece prin trei stadii: expansiunea de la începutul carierei, stabilizarea traseului carierei si maturizarea.

Planificarea carierei este partea esenţială a procesului de management al carierei şi se referă la utilizarea informaţiilor oferite de evaluarea nevoilor organizaţiei, de evaluarea performanţelor şi a potenţialului, a planurilor de succesiune managerială, iar apoi transpunerea acestora în programe individuale de dezvoltare a carierei. Se are în vedere că planificarea carierei vizează atât organizaţia, cât şi oamenii din organizaţie.

În procesul de planificare a carierei se utilizează proceduri specifice, acestea referindu-se la: planificarea dezvoltării personale; instruirea şi dezvoltarea managerială; mentoringul; consilierea în carieră. Există diferenţe individuale privind orientarea în carieră. Oamenii nu sunt toţi la fel, ei diferă în ce priveşte abilităţile, valorile, obiectivele şi activităţile preferate. Deşi diferiţi unii faţă de alţii, oamenii au totuşi multe lucruri comune. Pornind de la această abordare specialiştii în domeniu au relevat modalităţi de a clasifica oamenii care să surprindă tiparele majore ale asemănărilor şi diferenţelor în privinţa orientării carierei.

Orientarea carierei a unui individ este importanta atunci cand o raportam la profesia pe care acesta o are, este un tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor si activitaților ocupationale. Activitatile de orientare trebuie sa vizeze educarea tinerilor pentru independenta si flexibilitate intre 5 domenii de competenta: cunoasterea de sine-autocunoasterea (personalitate si atitudini, aptitudini si realizari, cunoastere si stil de invatare, valori, interese si spiritul intreprinzator), informatii ocupationele-cercetari cu privire la profesie (cautarea de informatii, interviul de documentare, practica si voluntariatul, experienta practica, tendintele profesiei), luarea deciziei (obiective de cariera si personale, servicii prestate pentru colectivitate, invatarea continua), planificarea , contacte de angajare, CV si scrisori de intentie, interviuri, rezolvare de probleme.

Aceste competente dobandite permit exercitarea unui control asupra propriei dezvoltari si asigura flexibilitatea in managementul carierei. Elementele comune ale interventiilor educationale de orientare: expunerea de informatii ocupationale; clarificarea aspiratiilor vocationale; achizitionarea de structuri cognitive integrative pentru informatiile despre sine, ocupatii si relatiile complexe dintre acestea; suport social in explorarea propriei persoane si a diverselor trasee educationale si profesionale.

Alegerea profesiunii si a locului de munca reflecta imaginea de sine a individului. Cei care au o imagine buna de sine tind sa urmeze scoli mai bune, sa aleaga profesiuni cu un nivel al cerintelor educationale mai ridicat si sa exploreze mai multe posibilitati de cariera. Iata de ce unul din cele mai importante elemente ale orientarii vocationale il constitue dezvoltarea imaginii de sine, prin activitati de explorare si autocunoastere si o orientare pozitiva asupra caracteristicilor personale.

Deși societatea și profilul elevilor s-a schimbat drastic în ultimii 20-30 de ani pregătirea cadrelor didactice a suferit doar modificări minore, insuficiente pentru a ține pasul cu schimbările sociale și tehnologice sau pentru a pregăti elevii pentru rezolvarea problemelor relevante din viața acestora.

Bibliografie:

DPPD Universitatea din Craiova, Cariera didactica: perspectiva profesionalizarii

Vrabii Violeta, Dimensiuni psihosociale ale dezvoltării personale a cadrului didactic

Valeria Șandru, Management și consiliere pentru cariera didactică