Prin valorizarea propriilor experienţe profesionale în colaborare şi parteneriat cu toţi factorii sociali implicaţi în educaţie şi formare-profesională, şcoala va urmări formarea unui absolvent autonom, responsabil, competent profesional, care să corespundă standardelor de valori ale cetăţeanului European.

Misiunea unităţii şcolare – cunoscută şi asumată de către toate grupurile de interese, reprezentate în şcoală de profesori-elevi-părinţi şi autoritatea locală, agenţi economici, ONG-uri, reprezintă „raţiunea” de a fi, justificarea existenţei şcolii într-un anumit context educaţional şi comunitar, „orientarea” şi asigurarea „consistenţei şi coerenţei” activităţilor desfăşurate în şcoală, în jurul unor scopuri şi valori comune ca:

 

a) Dobândire de competenţe şi deprinderi:

- deprinderi teoretice şi practice/calificări

- deprinderi din domeniul tehnologiei informaţiei

- competenţe de comunicare în limbi străine

- competenţe sociale

- competenţe privind formarea spiritului antreprenorial

b) Conceperea unui sistem de evaluare adecvat, care să asigure măsurarea performanţelor şcolare.

c) Atingerea standardelor de performanţă privind componentele activităţii manageriale.

d) Perfecţionarea personalului didactic prin formare continuă.

e) Reabilitarea şi dezvoltarea continuă a bazei materiale şi a dotărilor

f) Colaborarea cu comunitatea locală şi partenerii sociali

Dacă este să gândim o ierarhie a valorilor instituţionale, o școală de elită ar trebui să se bucure de prestigiu şi notorietate, de mândria şi recunoştinţa celor care au absolvit aici. Managementul strategic al şcolii este un proces amplu, complex, dinamic care presupune elaborarea unui plan strategic şi crearea de condiţii necesare implementării acestuia. Managementul strategic al şcolii vizează schimbări de adaptare permanentă la modificările mediului în care funcţionăm şi se constituie într-un ansamblu de decizii şi acţiuni manageriale care definesc direcţia şi rezultatele pe termen lung ale şcolii.

Managementul strategic al şcolii este un set de direcţii şi acţiuni concretizate în planuri orientate spre realizarea obiectivelor.

Unitatea școlară trebuie sa-şi circumscrie viziunea idealului şi obiectivelor educaţionale ale sistemului naţional de învăţămînt, precum şi solicitărilor venite din partea comunităţii, dar şi nevoilor de instruire şi calificare avansate de piaţa muncii. Procesul educativ promovat de instituţie are ca scop formarea centrată pe elev, abordarea interdisciplinară, utilizarea metodelor interactive, precum şi evaluarea competenţelor pentru atingerea unor performanţe superioare prin:

-          diversificarea graduală a ofertei curriculare conform filierelor, profilurilor şi specializărilor şi multiplicarea posibilităţilor elevilor de a alege;

-          componentele curriculumului, care vor asigura practicarea unui învăţămînt care să profileze caractere şi să asigure formarea tînărului apt să facă faţă schimbărilor rapide;

-          asigurarea calităţii în educaţie şi în formarea profesională în concordanţă cu standardele naţionale, cu interesele elevului şi ale comunităţii;

-          conceperea unităţii de învăţămînt ca principal furnizor de servicii educaţionale, în cadrul căreia elevul să fie permanent şi direct implicat în construirea propriului traseu de învăţare;

-            managementul educaţional trebuie să devină parte componentă a culturii profesionale a cadrelor didactice, alături de cultura de specialitate şi de cea psihopedagogică;

-          centrarea activităţii profesorului pe comportamentele specifice rolurilor de organizator, mediator şi consilier al experienţelor de învăţare;

-          formarea şi stimularea corpului profesoral în aplicarea metodelor interactive de grup, utilizarea instrumentelor moderne de predare-învăţare;

-          creşterea calităţii resurselor umane, care se va realiza prin exercitarea la nivelul şcolii a funcţiilor de: recrutare, selecţie şi angajare, motivare, formare şi menţinere (a personalului);

-          creşterea rolului managerului şi a echipei manageriale în formarea echipelor de colaboratori, în promovarea „omului potrivit la locul potrivit”, valorificarea resurselor umane existente şi identificarea posibilităţilor de optimizare a valorii capitalului uman disponibil.

În societatea actuală, şcoala trebuie să realizeze adaptarea absolvenţilor săi la rigorile economiei de piaţă, să dezvolte capacităţi de valorificare şi utilizare a fluxului mereu în creştere de informaţii profesionale, precum şi să creeze o perspectivă care să le ofere tinerilor un permanent termen de comparaţie al propriilor realizări cu performanţele la vârf în domeniile în care urmează să activeze.

Într-o lume care se află într-o schimbare atât de rapidă, dacă școala – ca organizație – dorește să țină pasul, are nevoie să-și dezvolte continuu capacitatea de a se schimba, de a se adapta cu ușurință noilor medii și contexte pe măsură ce persoanele din școală învață cum să-și realizeze viziunea, atât individual, cât și colectiv. În esență, este nevoie ca școala să devină o organizație care învață. Școala care învață se caracterizează printr-o legătură organică strânsă cu mediul său extern, asumându-și valoarea învățării indivizilor și grupurilor care – prin investigație, rezolvare de probleme și experimentare – inovează continuu; într-o astfel de școală, convingerile, valorile și normele tuturor persoanelor se centrează pe învățarea în echipe, prin colaborare, iar procesele, strategiile și structurile creează condițiile optime pentru această învățare, experimentare și inovare.

Creşterea ratei de succes școlar, formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice şi implicarea lor în schimbarea mentalității părinților şi a atitudinii lor faţă de învățare trebuie să fie prioritățile asumate de școli.

Parteneriatele permit diferitelor instituții, organizații și experți să lucreze eficient cu copiii, cu familiile lor și cu întreaga comunitate pentru ca oamenii să beneficieze de serviciile educaționale existente în cele mai bune condiții și pentru ca fiecare să poată contribui la asta. Parteneriatele se bazează pe claritatea împărțirii rolurilor, atragerea în comun și împărțirea resurselor și o bună circulație a informației. Acestea ajută școala să se asigure că elevii au cele mai bune condiții pentru a învăța și a se dezvolta. Unele parteneriate se pot centra pe îmbogățirea curriculumului, de exemplu, prin activități de club oferite după program.

Elevii trebuie încurajați să participe activ la viața comunității. Aceasta îi ajută să pună în aplicare, în viața de zi cu zi, cele învățate la școală. De asemenea, le dezvoltă simțul apartenenței la comunitate și abilitățile civice, încrederea și stima de sine. Construirea unor relații cu adulții din comunitate, alții decât profesorii sau părinții, este un element important al dezvoltării elevilor. O școală comunitară încurajează, de asemenea, părinții și membrii comunității să fie voluntari și le oferă sprijin și pregătire în acest sens.

Învățarea pe parcursul întregii vieți este esențială pentru ca oamenii să poată face față lumii contemporane, care se află în schimbare rapidă. Este important pentru elevi să vadă că învățarea este o activitate perpetuă și că școala este un spațiu care favorizează și sprijină această activitate. Este, de asemenea, important ca adulții să fie modele de rol pentru copii astfel încât aceștia să înțeleagă că învățarea este pe de o parte necesară pentru muncă, dar și că ea este o plăcere, o activitate împlinitoare pentru om. Învățarea ar trebui să promoveze valorile incluziunii, ale democrației și drepturilor omului, să încurajeze dezvoltarea sustenabilă și respectful pentru diversitate. Atât adulții, cât și elevii ar trebui să aibă ocazia să contribuie, prin învățarea și munca lor, la soluționarea problemelor locale.

Copiii învață cel mai bine atunci când părinții sprijină învățarea. Pentru a face asta, părinții trebuie să înțeleagă nevoile de dezvoltare ale copiilor lor și felul în care pot crea un mediu favorabil învățării acasă. Când școala implică părinții, aceștia au șanse mai mari de a înțelege ce încearcă să obțină școala de la elevi și astfel ei pot să sprijine aceste eforturi. De asemenea, părinții pot oferi recomandări practice pentru școală. Ar trebui să existe un dialog activ între părinți și profesori, precum și ocazii pentru părinți ca să-și asume leadership-ul în realizarea unor activități.

Pentru ca părinții, dar și reprezentanții instituțiilor publice și alte persoane din comunitate să răspundă fără rețineri la invitațiile școlii, este nevoie ca liderii instituției să le arate cum funcționează școala, ce avantaj ar avea fiecare dacă și-ar uni eforturile, care este scopul comun pe care îl urmăresc, suficient de concret formulat pentru a fi înțeles clar.

Implicaţiile participării diferitelor persoane la luarea deciziei

Implicarea şi participarea diverselor persoane şi grupuri la luarea deciziei nu se referă doar la realizarea concretă a sarcinilor de serviciu, ci vizează, direct şi explicit, nivelul decizional.

Avantaje	Dezavantaje
- Calitatea   superioară a deciziei -Acceptarea şi înţelegerea superioară a schimbării şi familiarizarea rapidă cu noutăţile -Crearea sentimentului de  ,,proprietate”, se vorbeşte de ,,şcoala noastră”, ,,activitatea noastră” -Exprimarea clară şi cunoaşterea diferitelor puncte de vedere	- Consumul mai mare de efort şi de timp - Posibilitatea ca unii oameni să se implice pentru a se opune schimbării sau deciziei respective - Posibilitatea creşterii instabilităţii organizaţiei, a sentimentului de nesiguranţă

Cauze ale lipsei de participare la luarea deciziilor

Lipsa participării scade motivaţia şi creează sentimentul de nesiguranţă.

cadre didactice	părinți
cadrul legislativ încă neclar; resursele şi posibilităţile concrete ale şcolii; competenţele existente la nivelul managementului şi ale colectivului; tradiţia şi mentalităţile; sprijinul comunitar şi al nivelurilor ierarhic superioare.	Strategii inadecvate ale școlii și bariere de comunicare între şcoală şi familiile elevilor; lipsa de interes din partea unor părinţi; deficienţe de atitudine ale părinţilor sau ale cadrelor didactice (atitudine de superioritate, folosirea unui limbaj neadecvat...); probleme ale familiilor (sărăcie, alcoolism, monoparentalism ...); restricţii ce ţin de timpul limitat şi de lipsa de informaţie.

Școala ca instituţie a cunoaşterii, ca important agent de mediu implicat în desfăşurarea relaţiilor de „piaţă”, deţine o poziţie fundamentală. Măsura dezvoltării unei societăţii poate fi relevată nu numai de indicatorii economici şi de calitatea vieţii, ci şi de cei care privesc educaţia şi calitatea şcolii, respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoaşterii şi a învăţării, de tipurile de performanţe aşteptate, de calitatea activităţii educative şi de modalităţile de distribuire în societate a educaţiei. Calitatea educaţiei poate fi cel mai important factor al dezvoltării economice şi sociale, afirmării personale şi al capitalului uman, social şi civic, fără de care coeziunea şi relaţiile sociale rămân noţiuni vide de orice conţinut.