"Educatia copiilor este un lucru gingas. Cand duce la rezultate bune, ea n-a fost decat lupta si grija; cand nu reuseste, durerea nu mai cunoaste margini." (Democrit)

In perioada pe care o traverseaza Romania, de democratizare in toate domeniile de activitate, educatorilor le revine responsabilitatea construirii modelului de formare a omului care va actiona in societatea capitalista. In aceasta perioada, omul sufera schimbari, atat in ceea ce priveste orientarile sociale, car si in morala sa.

Potrivit prevederilor din Legea Educației Naționale, școala poate să-și conceapă politici proprii în toate domeniile ce vizează educația și instrucția elevilor. În acest fel i se atribuie școlii un rol de factor principal de decizie, asigurându-se astfel participarea și consultarea tuturor factorilor sociali interesați. Se preconizează schimbări în urma acestui proces:

- la nivelul școlii: democratizarea vieții școlii, inovație și diversificarea  ofertei școlare, asumarea responsabilă a deciziilor privind calitatea procesului instructiv-educativ

- la nivelul consiliului local: implicarea reală și efectivă în funcționarea serviciului educațional, asumarea de către autoritățile locale a responsabilității privind furnizarea de servicii educaționale

- la nivelul societății: corelarea mai bună între oferta și cererea pe piața muncii, integrarea socială prin diferențiere a absolvenților, în funcție de competențe și opțiuni, promovarea valorilor autentice și a tradițiilor specifice.

Atenția este concentrată asupra finalității principale a educației și anume: formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru: împlinire și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, integrare socială și participarea cetățenească activă în societate, ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile, formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională, pe stimularea dialogului intercultural, educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cultivarea sensibilității fată de problematica umană, față de valorile moral –civice și a respectului pentru natură și pentru mediul înconjurător.

Literatura asupra eficacitatii arata clar ca dorinta de angajare in participarea democratica este generata de experienta personala in luarea deciziilor. Incepand cu nivelul local, in care indivizii participa in luarea deciziilor care ii afecteaza direct, ei isi dezvolta atat increderea ca o asemenea actiune este posibila,cat si dorinta de a participa in dezbateri publice mai largi. Harry Boyte si Sara Evans au numit asemenea scoli ca "spatii libere" in care "oamenii sunt capabili sa invete un nou respect de sine, o identitate de grup mai profunda si mai asertiva, deprinderi publice si valorile cooperarii si virtutilor civice".

Adesea, elevii n-au nici un control asupra propriei lor vieti in interiorul institutiei pe care o numim scoala. Curriculumul, regulile scolare, orarele, textele si asa mai departe, sunt toate fixate cu mult inainte ca elevii sa intre in scoala. De obicei, nu exista spatii libere in care elevii sa poata practica si, astfel, sa-si dezvolte deprinderile necesare pentru participarea publica in luarea deciziilor. Orice curriculum care pune in centrul sau democratia, trebuie sa includa sfere din ce in ce mai largi de spatii libere pentru activitati de luare a deciziilor de catre elevi. Poate ca cel mai direct mod de a face acest lucru este sa sugeram ca elevii să intre ei insisi, in procesul de luare a deciziilor. Asemenea activitati ca selectarea materialelor pentru citire,activitati de grup si stabilirea regulilor si responsabilitatilor, sunt toate la indemana copiilor. Pe masura ce elevii cresc, sferele de luare a deciziei se pot extinde la conducerea activitatii clasei, la probleme de curriculum si la organizarea vietii sociale in interiorul scolii.

Copiii care provin din familii vulnerabile trebuie sprijiniți pentru a-și dezvolta încă din primii ani ai vieții școlare o atitudine și o motivație favorabilă învățării și frecventării sistemului de educație, ceea ce va contribui la viitoarea incluziune socială a lor, la creșterea șanselor de integrare cu succes pe piața muncii. Trebuie lucrat în paralel și cu părinții/familiile copiilor, pentru a-i ajuta să treacă de greutățile cauzate de sărăcie și/sau de nivelul educațional scăzut, și să înțeleagă importanța participării copiilor lor la sistemul de educație în perspectiva integrării sociale viitoare. Astfel, activitățile vor avea ca scop prevenirea părăsiri timpurii a școlii și menținerea în sistemul de educație în cazul elevilor care provin din medii defavorizate (familii sărace, familii de etnie rromă, familii dezorganizate) și sunt în risc de eșec școlar sau abandon școlar.

La nivel național, rata abandonului școlar permite evaluarea eficienţei interne a sistemului de educaţie, analizarea şi proiectarea fluxurilor de elevi în cadrul unui nivel de educaţie. La nivelul instituției școlare, acest indicator permite dimensionarea cantitativă a fenomenului şi poate constitui un punct de plecare pentru o diagnoză în profunzime a fenomenului. Cauzele părăsirii timpurii sunt multiple și diverse: lipsa accesibilității în general și a adaptării rezonabile în învățământ, lipsa tehnologiilor de acces și a tehnologiilor în procesul de învățământ, insuficiența serviciilor de sprijin oferite, lipsa transportului adaptat, slaba conștientizare a familiei cu privire la importanța dezvoltării potențialului copilului/tânărului cu dizabilități, atitudini discriminatorii sau negative cu privire la incluziunea școlară a copiilor și tinerilor cu dizabilități și/sau cerințe educative speciale și altele.

Participarea copiilor reprezintă un principiu fundamental prevăzut în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în legislația română, Legea 272/2004 pentru protecția și promovarea drepturilor copilului. Participarea are o importanță deosebită pentru dezvoltarea copilului și a viitorului adult, dar și pentru dezvoltarea comunității, a societății în ansamblu, atât de afectată de pasivitate, lipsă de implicare civică, de inițiativă.

 Participarea copiilor reprezintă:

-exprimare: opinii, transmiterea nevoilor, a dorințelor, a așteptărilor etc.

-participarea la decizie în cadrul școlii, a comunității sau a unei structuri de reprezentare a copiilor (de ex. consiliul elevilor) din care copilul face parte, sau luarea de decizii în mod independent, cu privire la propria persoană.

-implicare, acțiune, punere în practică a viziunii, a intereselor, exercitarea drepturilor și obligațiilor.

-informare/sprijinire: copiii au dreptul de a fi informați cu privire la lucrurile ce-i privesc/afectează/interesează sau care preced participarea la luarea de decizii sau implicarea în acțiuni practici.

Conform Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii, intevențiile coerente combină măsuri de prevenire, intervenție și compensare, cu accent special pe intervenții la nivel de școală și elev:

-măsurile de prevenire au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a școlii înainte de debutul eventualelor probleme. Astfel de măsuri optimizează oferta de educație și formare profesională, pentru a sprijini elevul în obținerea unor rezultate școlare mai bune și pentru a înlătura obstacolele din calea succesului educațional. Acest tip de măsuri au scopul de a stabili o bază solidă, timpurie, care permite elevilor dezvoltarea potențialului propriu și creează oportunități pentru o mai bună integrare școlară.

-măsurile de intervenție au scopul de a elimina incidența fenomenului de părăsire timpurie a școlii, prin îmbunătățirea calității educației și a formării profesionale, la nivelul instituțiilor de învățământ, prin acordarea de sprijin specific elevilor sau grupurilor de elevi aflați în risc de părăsire timpurie a școlii, ca urmare a semnalelor de avertizare timpurie primite. Aceste măsuri au în vedere toate nivelurile de învățământ, pornind de la educația și îngrijirea timpurie, până la învățământul secundar superior, cu accent pe: politici la nivel de școală, care să fie integrate în politicile generale de dezvoltare a unității, nivelul individual, pentru a dezvolta ‘rezistența’ elevilor la riscul de părăsire timpurie a școlii și pe redresarea dificultăților concrete, care pot fi de natură socială, cognitivă sau emoțională.

-măsurile de compensare au scopul de a sprijini reintegrarea în sistemul de educație și formarea persoanelor care au părăsit prematur școala și dobândirea calificărilor necesare accesului pe piața muncii.

Bibliografie:

Iulianna IUZU, Conceptul de mediul școlar și funcția socială a acestuia

Marcel Caprescu, Teoria curriculumului

POCU, Ghidul Solicitantului, Programul Programul „ȘCOALĂ PENTRU TOȚI”