Una dintre caracteristicile societăţii adevărate o constituie spiritul comunitar definit ca dorinţa de a ajuta oamenii care convieţuiesc în aceeaşi comunitate. Este vorba de sentimentul de dragoste pentru locul de trai care se dezvoltă prin educaţie şi stă la baza participării la viaţa comunităţii. Într-o societate cu adevărat democratică autorităţile ţin cont de părerile diferitelor grupuri. Să ai spirit comunitar înseamnă să acţionezi responsabil în comun, dar fără a neglija aspectele particulare, specifice, respectul pentru diferenţele celuilalt.

Orice comunitate este formată din persoane particulare, organizaţii, grupuri neformale ce locuiesc şi activează în comunitatea dată. O comunitate eficientă presupune realizarea unor programe care vizează interesele diferitelor grupări sau persoane. Un principiu ferm al schimbării organizaţionale, aplicabil şi activităţii în comunitate şi care defineşte un grad înalt de organizare a acesteia, constă în conferirea activităţii de interes public a unui caracter larg. Aceasta presupune că diferite persoane tind să sprijine acţiuni de realizarea cărora sunt interesate. Cu cât cercul respectivelor grupuri este mai vast, cu atât indicatorul dezvoltării comunităţii este mai înalt.

 

Dezvoltarea societăţii este în relaţie directă cu identificarea acelor persoane şi grupuri care pot contribui la luarea diferitelor decizii sau la soluţionarea unor probleme. Astfel de persoane şi grupuri se numesc factori interesaţi sau actori comunitari.

În perioada de tranziţie, şcoala încearcă să-şi recâştige statutul de instituţie de referinţă în comunitate. În afară de faptul că educă viitorii membri, aceasta se implică insuficient în activităţi care vin în sprijinul comunităţii. Este momentul ca şcoala să-şi asume rolul de instituţie principal în formarea viitorilor cetăţeni şi în afirmarea spiritului comunitar, în promovarea unor iniţiative de dinamizare şi dezvoltare a comunităţii prin parteneriate şi cooperare. Menirea esenţială a şcolii este să pregătească tinerii pentru viaţa în comunitate, să educe personalităţi, să formeze buni cetăţeni care apreciază la justa valoare lumea în care trăiesc. Este nevoie ca şcoala să fie iniţiatoarea unor programe educaţionale comunitare ce ar urmări creşterea calităţii vieţii şi ar promova valori precum responsabilitatea, cooperarea, participarea, transparenţa şi comunicarea. Din această perspectivă, o comunitate este puternică dacă: membrilor le pasă de problemele cu care se confruntă şi se simt responsabili pentru viaţa lor comunitară; oamenii au încredere unii în alţii şi cooperează pentru a rezolva problemele existente.

Interdependenţa dintre serviciul în beneficiul comunităţii şi educaţia primită la clasă este o condiţie necesară pentru învăţarea eficientă. Impactul serviciului pentru comunitate poate fi multmai mare dacă acesta este inclus în curriculum şcolar. Implicarea elevilor în viaţa comunităţii prin intermediul şcolii are o serie de avantaje: elevii constată că ceea ce învaţă la clasă poate fi aplicat în cadrul unei acţiuni concrete; acţiunile dezvoltă responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semeni; se creează legături la nivelul comunităţii; se stimulează gândirea critică; se educă percepţia multiculturalităţii; elevii îşi descoperă noi calităţi etc.

Pentru a realiza aceste deziderate şcoala trebuie să promoveze un învăţământ formativ prin  utilizarea la ore a unor strategii interactive. Educarea spiritului comunitar necesită desfăşurarea unor lecţii în cadrul cărora să se discute cu elevii diverse probleme prezentate din diferite perspective. De asemenea, este esenţial să se acorde suficient timp reflecţiei asupra acţiunilor în comunitate, corectării “din mers” a unor aspecte ce apar pe parcursul evaluării impactului asupra elevilor, corelării permanente a activităţilor cu disciplinele studiate în şcoală.

O şcoală democratică este nu numai cea în care organismele şi structurile de putere sunt clar definite, relaţiile dintre membri se bazează mai puţin pe teama faţă de superiori şi mai mult pe încredere şi respect reciproc. Într-o astfel de şcoală, copiilor li se acordă posibilitatea să-şi exprime temerile, li se distribuie responsabilităţi privind funcţionarea instituţiei, li se oferă condiţii de implicare activă şi creativă în problemele care îi vizează direct. Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie să extindem procesul de democratizare a şcolii şi asupra elevilor pentru că:

• şcoala trebuie să-i familiarizeze cu practicile şi instituţiile democratice. Dacă le delegăm responsabilităţi, le acordăm posibilitatea de a-şi exprima opiniile, de a lua decizii şi de a participa la viaţa şcolii, nu facem altceva decât să le oferim şansa de a exersa competenţe necesare într-o societate de succes;

• în cadrul unor organisme de conducere, cum sunt Consiliul clasei, Consiliul elevilor, elevii pot trăi personal experienţa unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi;

• documentele internaţionale stipulează dreptul copiilor de a-şi face auzite opiniile, de a primi informaţii şi de a participa la luarea deciziilor care îi afectează direct;

• în unele domenii /situaţii elevii se pot dovedi mai buni în a planifica diferite activităţi sau a rezolva probleme, deoarece cunosc mai bine decât profesorii aspecte ce ţin de viaţa lor.

Consultarea elevilor în vederea elaborării regulilor şcolii i-ar motiva să le respecte. Regulile

trebuie să fie corecte şi să corespundă nevoilor elevilor. Dacă elevii consideră că unele dintre ele sunt inutile sau discriminatorii, conducerea şcolii şi personalul didactic le va permite să propună schimbări sau să le modifice.

Fundamentul participării este posibilitatea de a-ţi controla propria viaţă. Aceasta include dezvoltarea unor deprinderi cum ar fi încrederea în sine sau auto-eficacităţii, gândirii critice sau abilităţilor de lider. Tinerii aplică aceste deprinderi pentru a deveni mai buni, cât și pentru ai ajuta pe alţii. Participarea duce la o mai bună luare a deciziilor și la rezultate. Adulţii nu au întotdeauna o înţelegere suficientă asupra vieţii tinerilor, pentru a putea lua decizii informate și eficiente atunci când elaborează legislaţia, politicile și programele pentru tineri. Tinerii au un set unic de cunoștinţe despre viaţă, nevoile și preocupările lor, împreună cu ideile și punctele de vedere care derivă din experienţa lor directă. Deciziile care sunt pe deplin informate despre perspectivele tinerilor vor fi mai relevante, mai eficiente și mai durabile.

Prin prisma educaţiei pentru drepturile omului participarea înseamnă implicarea copiilor în adoptarea deciziilor care privesc individul şi/sau comunitatea din care face parte. Prin participare, adolescenţii îşi dezvoltă respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, capacitatea de ascultare a opiniilor celorlalţi, competenţele decizionale şi spiritul de responsabilitate. Participarea nu trebuie înţeleasă doar ca implicare în activităţile extracurriculare sau în luarea deciziilor, ci înseamnă și informare, reflecţie, adoptarea unei poziţii faţă de o situaţie sau faţă de o opinie, consultare, cooperare, iniţierea unor acţiuni și participare la luarea deciziilor.

Pentru ca participarea adolescenţilor să fie semnificativă și eficientă, trebuie să se acorde atenţie celor patru condiţii esenţiale, în conformitate cu articolul 12. [Lansdown Gerison. Cadru conceptual pentru măsurarea rezultatelor participării adolescenţilor, UNICEF, Martie 2018].

Spaţiu. Pentru a deveni din ce în ce mai activi în soluţionarea problemelor care îi afectează, adolescenţii trebuie să își poată formula și exprima opiniile și trebuie să li se ofere spaţiu și timp pentru a face acest lucru.

Voce. Adolescenţii se pot exprima și percepe informaţia în diferite feluri și nu toţi adolescenţii se vor putea exprima cu ușurinţă. Tocmai de aceea adulţii trebuie să găsească modalităţi prin care să le permită să-și comunice opiniile, preocupările sau ideile sale în diferite forme în funcţie de adolescenţii în cauză.

Audienţă. Esenţa dreptului de a participa este că adulţii ascultă respectuos ceea ce au de spus adolescenţii. Ei trebuie să aibă acces la publicul relevant pentru a-și exprima opiniile, de exemplu, un consiliu școlar trebuie să aibă acces la directorul instituţiei sau la Consiliul de Administraţie, de altfel activitatea lui nu are niciun rost.

Influenţă. Dreptul de a participa nu garantează faptul că opinia adolescenţilor trebuie să fie întotdeauna aplicată. Cu toate acestea, este necesar ca părerile lor să fie luate în considerare în mod corespunzător și ca orice decizie ulterioară să fie explicată și motivate.

Participarea care dă rezultate fructuoase implică o relaţie adult-copil fondată pe un parteneriat real și veritabil, situaţie care determină adultul să reconsidere critic rolul social al adolescentului în acest proces. Prin participare adolescenţii acumulează competenţe sociale și capătă sentimentul că au puterea de a soluţiona problemele lor.

Participarea copiilor este vitală pentru instaurarea în sălile de clasă a unei atmosfere sociale care să stimuleze cooperarea și sprijinul mutual, condiţii necesare unei învăţări interactive axate pe elev. Este deosebit de important să se acorde atenţie opiniilor exprimate de către copil, dacă se dorește eliminarea discriminării și prevenirea violenţei. Dreptul de a participa nu ar trebui să depindă de bunăvoinţa autorităţilor, a școlilor și a directorilor. Dincolo de mediul școlar, copiii trebuie consultaţi la nivel local și naţional cu privire la orice aspect al politicii educaţionale, inclusiv adaptarea sistemului de învăţământ la nevoile copiilor, educaţia non formală și informală, curriculumul școlar, metodele de predare, structurile școlare, standarde, formarea bugetului și mecanisme ce asigură protecţia copilului.

Beneficiile participării pentru elevi:

-îmbunătăţirea sănătăţii mintale și a bunăstării emoţionale;

- rezultate academice mai bune;

-dezvoltarea abilităţilor de viaţă, cum ar fi rezolvarea problemelor, negocierea și luarea deciziilor;

- creșterea respectului faţă de cei care se deosebesc de ei;

- încrederea sporită, stima de sine și motivaţia;

- familiarizarea cu procesele de grup, leadership și democraţie;

-îmbunătăţirea abilităţilor interpersonale, sociale și organizatorice;

- responsabilitate crescută, implicare și angajament faţă de școală și comunitate.

Beneficiile pentru școală:

- elevi mai fericiţi;

-comunicare mai bună între profesori și elevi și o mai bună coeziune a comunităţii școlare;

- politicile școlare au mai multe șanse de reușită acolo unde sunt clar înţelese și acceptate de toţi actorii din cadrul comunităţii școlare;

- îmbunătăţirea predării;

- îmbunătăţirea comportamentului elevilor;

- îmbunătăţirea mediului școlar.

Bibliografie:

Valeriu Dragălin, Ghid pentru participarea elevilor în școală