Sursa: https://bstdesign.com.br/blog/como-atrair-clientes-4-estrategias/
Este important in contextual societăţii moderne, să ajutăm copilul să treacă de la etapa de vȃrstă ȋn care este centrat pe propria persoană, către modele pro-sociale, orientate spre cooperare şi colaborare. Astfel, conform DEX, ed. aII-a, 1998, găsim definiţia termenului de ,,individualísm n.:
1) filoz. Teorie care consideră individul drept valoare supremă în toate domeniile vieții (economie, politică, morală etc.).
2) 2) Tendință de a proteja valorile și drepturile individului rupt de societate.
3) 3) Atitudine a celui care se preocupă în mod exclusiv de propria persoană, ignorând interesele altora. [Sil. -du-a-] /<fr. individualisme”
In evolutia psihocomportamentala si emotionala a fiintei umane, si cu precadere in procesele mintale implicate in procesul educational al copilului, exista si se manifesta etape diferite de centrare pe propria persoana ( etape de egocentrism, imitare si identificare primitive si individualism) alternand cu asimilarea altor modele decat cel propriu ( etape de asimilare, imitare si identificare elaborate si modelare)
EGOCENTRISMUL, gandirea egocentrica
Gandirea egocentrica este o un tip de gandire denumita prelogica, intuitiva, si care este strans relationata de termenii de actiune si de perceptie. Este specific pȃnă la vȃrsta de 5-6 ani, cȃnd incepe sa intre in declin ȋn comportament, copilul realizand o adaptare mai buna la cerintele mediului extern si orientȃndu-se sis pre alte persoane.
Conform articolului ,,Comportamentul egocentric al copilului prescolar” (http://www.ghidul-parintilor.ro/prescolarul/psihologie/comportamentul-egocentric-al-copilului-prescolar.html) copilul incepe, in interactiunile sociale, sa se recunoasca pe sine ca individualitate distincta de ceilalti, si sa accepte, in acelasi timp, existenta si importanta altor puncte de vedere, ȋncepe să asimileze regulile si normele grupului, invata sa se subordoneze acestuia si invata sa accepte faptul ca nu este intotdeauna pe primul plan.
Are loc asa-zisa decentrare de pe sine, ceea ce ȋncepe să se manifeste si in activitatea de joc, unde copilul invata sa joace rolul altor personaje, sa respecte regulile jocului, sa tina cont de ceilalti, si sa relationeze si cu ceilalti.
Ca tendinţă psihică a copilului de a face din sine singura fiinţă din universal său şi al celorlalţi, aceasta etse normala la copii până pe la varsta de 7 ani.
În această perioadă, diferenţierea dintre Eu şi lumea exterioară se efectuează progresiv, dar gândirea rămâne esenţialmente subiectivă: copilul nu poate privi fenomenele observate sau problemele care i se pun decât din propriul său punct de vedere.
Exemple, in expresii ale copilului, care reflecta etapa de egocentrism:
- ,, uite, umbra face ce vreau eu” sau,
- fiind întrebat dacă are un frate, va raspunde afirmativ, iar la întrebarea: „dar fratele tău are un frate?”, el va răspunde „nu”.
Această atitudine poate persista la unii subiecţi cu deficienţe intelectuale, sau afective sau la persoane cu boala psihica, incapabile de „decentrare” (de a se pune în locul altuia).
Egocentrismul nu trebuie confundat cu egoismul, care este o atitudine excesivă de a se iubi pe sine şi de acorda exclusive sieşi drepturi şi importannţa, independent de vȃrstă sau situaţie.
In ceea ce priveste raportarea copilului la modele personale, sociale sau culturale, in perioada anteprescolara si in perioada prescolara, aceasta se face prin printr-un proces de identificare, in patru moduri:
- Perceperea unor similitudini de infatisare cu modelele parentale ( caracteristici fizice) – in perioada prescolara
- Perceperea unor similitudini de caracteristici psihice ( ,, sunt / esti la fel de incapatanat ca tata” ,, sunt/esti la fel de puternic ca tata”, etc.) – in perioada prescolara
- Adoptarea de conduite, de atribute si de gesturi ale modelelor – in perioada anteprescolara , la 3-4 ani, in special cu parintele de acelasi gen
- Insusirea de conduite, de atribute si de gesturi din ceea ce spun altii ca seamana copilul cu un anumit model – in perioada anteprescolara, la 3-4 ani, in special cu parintele de acelasi gen
Dupa varsta de 5 ani, datorita largirii contactelor sociale si cultural- morale, din carti de povesti, desene, etc. identificarea cu modelele se extinde in afara modelelor parentale
In perioada prescolara (3 - 6 ani), conform etapelor descrise de Jean Piaget, copilul traverseaza stadiul cognitiv preoperational
- Caracteristica centrala a acestei etape este egocentrismul gandirii, copilul neputand face distinctie intre realitatea subiectiva si cea obiectiva.
- Egocentrismul = starea de a fi centrat pe sine insusi, exclusiv pe propriile dorinte si placeri, copilul actionand fara a tine cont de existenta si nevoile
-
- celorlalti si proiectand propriile senzatii asupra persoanelor si obiectelor externe.
Psihologul elvetian Jean Piaget, distinge doua tipuri de manifestare a egocentrismului:
- logic datorat caracteristicilor rationamentului copilului care inca nu opereaza cognitiv la fel ca adultul, analizand si sintetizand; de aceea el isi explica realitatea intr-un mod confuz, deformat, datorita lipsei de cunostinte care sa ii confere posibilitatea unei gandiri si explicatii logice.
- ontologic, datorat modul in care copilul intelege realitatea, mediul, felul in care se reprezinta pe sine in relatie cu mediul; caracteristica gandirei copilului in aceasta etapa este animismul (copilul investeste fenomenele si obiectele din jur cu caracteristici umane, considerand ca sunt insufletite si au constiinta (de aceea, cand copilul se loveste de un obiect, ca il pedepseste, lovindu-l sau suparandu-se pe el) Animismul dispare dupa varsta de ~ 4 ani, iar dupa 5 ani, persista reminiscente ale animismului, si doar pentru acele fenomene pe care inca nu si le poate explica rational.
- de aceea la aceasta varsta si la varstele mai mici copilul are o serie de frici, temandu-se de lucruri, situatii, fenomene
Egocentrismului ontologic se manifesta si prin caracteristica de artificialism al gandirii: astfel, pana la varsta de 5 ani, copilul face confuzie intre posibil si imposibil; el va considera ca orice este posibil, personajele fantastice pot interveni in viata reala, cotidiana. Din acest motiv, el are de multe ori prieteni imaginari din lumea basmelor si a povestilor, si poate fi acuzat chiar de minciuna de catre familie, din cauza relatarilor neverosimile. Artificialismul gandirii dispare dupa varsta de 5 ani.
Egocentrismului ontologic se manifesta si prin caracteristica de magism al gandirii: tot pana pe la varsta de 5 ani, copilul crede in legaturi stranii intre fenomene, si considera ca el insusi are puteri nebanuite, magice, de a influenta lumea si evenimentele din jur prin actiunile sale. De aceea el va gasi adesea corespondente intre ceea ce a facut si fenomene care un au nicio legatura cu actiunile sale.
- Copilul va fi in aceasta perioada centrat pe modele imaginare, artificiale sau magice in scopul indeplinirii exclusive a nevoilor sale propria, biologice si emotionale
Problematica de tip comportamental specifica etapei de varsta egocentrica:
- copiii se manifesta irational, prin ,,crize de personalitate” sau ţipete, impuneri şi conduit iraţionale, cuvinte care au un sens negative si peiorativ, ȋnsă dacă adultii cunosc caracteristicile varstelor copilariei inteleg dinamica interioara a copilului se vor raporta adecvat la acestea.
Aceste manifestari ale copilului de obicei apar datorita lipsei abilitatilor de înțelegere și de comunicare adecvată, acestea nefiind posibile copiilor, astfel încât copiii arată o mare frustrare la diferite evenimente.
In periaoda sau situatia manifestarii acceselor de furie, copilul trebuie ajutata sa le depaseasca si sa isi suporte si sa isi exprime altfel nevoile si impulsurile.
Recomandari:
- părinții si educatorii trebuie să isi construiasca o atitudine mentală pozitivă, întrucât este posibilă o schimbare de comportament în mod constructiv.
- Nu vor acorda acces copilului la tot ceea ce solicita el in accesele de furie
- Nu vor distrage rapid atentia copilului, fara legatura cu situatia in care se află, deoarece va duce doar la o amanare si o alta criza comportamentala
- Vor acționa cu calm si atitudine rational controlata, fără să strige si cu afecțiune, vor formula scurt si repetat acelasi lucru, iar după criza de furie, când copilul a ajuns la o stare de calm, ii pot explica comportamentul lor și pot exprima ceea ce se așteapta de la copil data viitoare
- Aceste recomandari au ca baza premergatoare atmosfera familială e calmă și echilibrata, pozitiva emotional, un bun exemplu de calm și liniște pentru copil.
- Este necesar sa cunoastem faptul ca, doar dupa dobândirea completă a limbajului, copiii încep să socializeze cu alții și încep să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt, si anume dupa varsta de patru ani ei incep alte etape evolutive, inceputul unor noi abilitati de maturitate crescuta și înțelegere a lumii din jurul lor.
Egocentrismul este înnăscut la copil, dar se absolutizeaza in comportamentul copiilor lipsiţi de dragostea parentala si la cei şi care au trecut prin traume. La acestia, dupa varsta de patru ani egocentrismul inceteaza sa mai fie o normă inerentă omului la varsta mica, si devine un ,,defect” caracterial si de dezvoltare psihocomportamentala:
Egocentrismul poate sa ramana neschimbat la unii subiecţi cu deficienţe intelectuale, bolnavi pe plan afectiv sau sau la persoane cu boala psihica, incapabile de „decentrare” (de a se pune în locul altuia) trebuie deosebit de egoism.
Despre copiii traumatizati sau cu carente afective ori tratati cu excese afective, apare in literatura de specialitate descrisa relationarea ,,rasfat” sau ,,respingere” - egoism
Conform autoarei Florenskaia (2009), parintele care, afirmativ. considera ca isi iubeste copilul prin excese affective sau materiale, ȋl ȋnvaţa acel comportament denumit in realitate ,,rasfaţ” ce acopera un tip particular de ,,carenta de iubire”
Parintele care considera ca este plăcut doar să-i aduci satisfacţie copilului îndeplinindu-i o poftă sau un capriciu, are dificultati si considera ca este neplăcut să îl si pedepseşti sau să manifeşti faţă de copil fermitate şi exigenţă.
Acest comportament reflecta de fapt tendinţa adulţilor spre emoţii plăcute şi spre evitarea dificultăţilor , o lipsa de intelegere profunda a complexitatii sentimentului de iubire fata de copil.
(Tamara Florenskaia, Viaţa de familie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 118-120) https://doxologia.ro/daca-copilul-nu-primeste-suficienta-dragoste-sufletul-lui-se-ofileste
Pentru acest copil satisfacerea oricarei dorinte el devine normă imediată de viaţă; nu va putea lua in considerare efectele actiunilor sale asupra oamenilor din jur, si nu va sti sa discearna in alegerea cailor si mijloacelor sale, deoarece nu va di invatat sa ii iubeasca si pe altii
Conform actiunii parintilor sai fata de el insusi, acest copil se va exprima si ca adult printr-o percepţie deformată şi îngustată a lumii, a relaţiilor şi trăirilor omeneşti, de asa maniera incat sa se fereasca de orice traire negativa, chiar daca in procesul de maturizare, temporizarea are un rol esential.
Manifestarile egocentrismului au ca semne de la simpla lipsă de receptivitate până la manifestări care ies din cadrul trăirilor dureroase ale copilului, cum ar fi deformarea perceptivă de tipul proiecţiei propriilor stări asupra altuia – cum este cazul copiilor respinsi, lipsiti de dragoste parentala sau traumatizati, care traiesc preponderent stari negative legate de atitudinea adulţilor faţă de ei.
O data cu depasirea varstelor de 3-7 ani, copilul isi insuseste conceptele timpurii si anume prin limbajul vorbit:
- astfel, dezvoltarea vocabularului si abilitatea de a-si comunica nevoile si dorintele poate fi cea mai mare avansare a copilului din punct de vedere intelectual.
- Propozitiile simple reprezinta conversatia principala a unui copil de 3 ani, multe cuvinte fiind intelese de catre membrii familiei dar nu si de catre alte persoane.
- Cei mai multi copii de 4 ani intra in conversatii cu copii si adulti, povestind fericiti activitatile lor continuind astfel sa se dezvolte pentru urmatorii citiva ani pina cind copilul are 7 ani si se poate exprima singur articulat intelegind povestiri detaliate.
- Astfel, o data iesit din etapa egocentrimului, vorbim de formarea personalitatii copilului prin asimilare si modelare comportamentala dupa modele apropiate (familie, prieteni, educatori)
Datorita dezvoltarii gandirii logice, copilul dobandeste capacitatea de a folosi cunostintele actuale pentru a forma opinii educate despre posibile prognosticuri. Copilul de 7 ani devine capabil sa traga concluzii corecte pe o baza de informatii, si astfel intra in etapa . Pot deasemeni intelege perspectivele altor persoane si conceptul unor gindiri opuse care pot fi adevarate, de la care asimileaza alte atitudini, opinii si comportamente decat cele subiective.
Conform dr. Simona Stiuriuc, ȋn articolul său despre dezvoltarea intelectuală a copilului, o data cu trecerea prin varstele de 8-12 ani, copilul isi insuseste conceptele tardive, si anume prin:
- socializare:
Un interes crescut in socializare ofera copilului de la 8-12 ani numeroase posibilitati de dezvoltare intelectuala. Concepte sociale cum ar fi: etica, dreptatea si justitia devin importante pentru copii la aceasta virsta, care dezvolta un simt de sine crescut luaind decizii pentru ce fel de oameni vor sa ajunga. Anii dinainte de pubertate sunt vitali pentru dezvoltarea unor principii etice pe care copiii le descopera si vor testa mai tirziu.
Copiii se intorc la un tip de comportament caracterizat de ,,individualism” prin aceea ca incearca sa isi defineasca o perspectiva asupra lor si a lumii.
- comunicare:
Devin apti sa se exprime singuri verbal, copiii de 8 ani incep sa fie expresivi si in ceea ce priveste cuvintele scrise. Cind ajung la varsta de 12 ani multi copii pot produce scrieri inteligente, elaborate; fiind deja in perioada problematicii preadolescentei, scrierea de poezii sau intr-un jurnal ii ajuta sa-si gaseasca locul in lumea care ii face confuzi si nesiguri.
,,Individualismul” caracteristic varstelor 8-12 ani ii face sa se exprime elaborat si in trairi affective intense, inca imature.
- caracteristici ale caracterului:
Copiii incep sa isi surprinda parintii, care inca ii vad ca fiind de varsta mica, prin aceea ca incep sa puna probleme si sa ia decizii despre teme cum ar fi viata sexuala, jocurile addictive si drogurile intre virstele. De aceea, acei copii care au o baza solida de principii etice formate in familie si in scoala, daca aceste doua institutii le-au format adecvat capacitatea de a gindi, vor fi ajutati de propria gandire sa ia decizii bune cu care sa se descurce in adolescenta si in viata de adult, bazandu-se pe ei insisi si luptandu-se pentru alegeri constructive si etic corecte.
Copilul, aflat in perioada prescolara mare, se manifesta prin opozitie fata de adult, dar acest tip de individualism este amestecat cu dorinta de a lua adultul ca model si cu nevoia de a obtine afectiunea adultului, astfel ca dupa opozitionism apar imediat dorinte vadite de reconciliere.
Copilul isi adapteaza mai bine conduita fata de alte persoane, ba chiar in mod diferentiat: uneori poate fi proactive si social la scoala dar nervos si incordat acasa, sau invers, semn ca modelele adultilor au effect asupra starii sale sufletesti si psihice.
Vrea sa le fie de folos adultilor, isi modeleaza comportamentul si imita activitatile ocpationale ale adultilor, de data aceasta modelul social putand fi si alti copii cu diferite abilitati, celebri in mass- media, la ale caror modele sociale, vadite in concerte sau seriale de gen, fac prescolarul mare sa viseze.
Astfel, prescolarul mare, in cautarea identitatii sale si manat de dorinte specifice varstei si de sentimente competitive, devine atent la caracteristicile tuturor modelelor: invatator, parinti, lideri ai comunitatii sau ai clasei / scolii, celebritati, deoarece a intrat in etapa dezvoltarii sale centrate pe modele sociale.
Dupa varsta de 5 ani, datorita largirii contactelor sociale si cultural- morale, din carti de povesti, desene, etc. identificarea cu modelele se extinde in afara modelelor parentale, astfel ca perioada scolara mica (6-10 ani) este marcata de situatii de competitie, de asimilare de nioi cunostinte, de relatii grupale si, mai ales, regulile sociale scolare creaza sentimente sociale iar copilul isi centreaza atentia pe alt adult decat modelele parentale- pe invatator sau invatatoare.
Acest adult devine noul model al copilului, de data aceasta, un model social si care un rol institutionalizat de socializare al copilului.
Acest adult devine reprezentantul comunitatii si a intregii societati pentru copil, si poate avea impact pozitiv sau negativ asupra copilului, deoarece este adultul care ii modeleaza energia psihica, activitatea scolara si modelul de a gandi si actiona al copilului, il invata obiective si aspiratii.
Acest model social este deosebit, deoarece in prezenta si sub indrumarea sa, copilul invata sa traiasca in neutralitate afectiva ( egalitatea) ca membru al clasei, si il face sa doreasca sa castige un statut in colectivitate, prin realizarile persoanle si nu prin manifestarile sale de dragalasenie sau de iubire, asa cum obtinea in familie ceea ce isi dorea.
In prezenta si sub indrumarea modelului social reprezentat de cadrul didactic, copilul isi dezvolta simtul realitatii in conceptia sa despre lume si viata.
Datorita relatiei cu noul model (cu cadrul didactic), se schimba si conceptia despre sine a copilului, stima de sine a copilului fiind foarte dependenta de reactiile si actiunile cadrului didactic fata de copil: copilul valorizat va fi preocupat de succes si de statut, copilul cu stima de sine scazuta va suferi de tristate sau va minti ori va fi evaziv, evitant.
Dupa varsta de 6 ani, datorita largirii contactelor sociale la interrelatiile colegiale, unii copii sunt atenti la colegi ale caror abilitati le sunt lor mai putin dezvoltate si pe care si le doresc. Aceste modele de aceeasi varsta genereaza relatii dificile intre copii, de simpatie sau antipatie intense si de suferinta morala la fel de intense in caz de conflict.
Spre sfarsitul perioadei, se dezvolta un tip de individualism necesar, copilul este preocupat de activitatile adultilor si le imita prin joc, astfel, probandu-si si exersandu-si abilitatile dorite de el, observate in activitatea profesionala a adultului, si statutul acestuia.
Comportamentul puberului in grup sugereaza o intensitate afectiva mare, statutul social devine important si se concretizeaza modelele de ,,popularitate” ale copiilor in scoala. Liderii sunt copiii care se impugn prin indrazneala sau nonconformism si care isi manifesta conducerea in mod autocrati.
Fata de modelul social initial (adultul, cadrul didactic) grupul format incepe sa manifeste opozitie si incepe sa utilizeze coduri de comportament secrete care freest grupul de influenta absoluta a adultului de la catedra.
Spre varsta de 13-14 ani grupul incepe sa fie mai democratic si primeaza spiritul de camaraderie in locul celui de afirmare prin impunere si competitive. Este momentul in care incepe sa conteze valoarea individuala, intrucat copiii se indreapta spre perioada adolescentei, cand individualismul revine in forma intensa si particulara, adolescentii fiind rascoliti si ravasiti emotional de nevoia de model si de nevoia de individualizare, in egala masura.
Astfel, dupa 14 ani, desi la exterior copiii se identifica vestimentar si comportamental cu lideri, artisti, celebritati, in cadrul vietii lor interioare sufera un val de transformari si de stari covarsitoare legate de originalitatea propriei identitati personale si a imaginii lor sociale.
Desi pot vedea mai bine lucrurile ca fiind relative decit absolute, ei tind sa vada lucrurile in alb si negru, un mod de gindire care poate exaspera adultii, care simt ca adolescentii intreaba despre totul doar de dragul argumentatiei si contradictiei; adolescentii resping modelele apropiate si idealizeaza modelele sociale greu accesibile.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· https://bstdesign.com.br/blog/como-atrair-clientes-4-estrategias/
· http://bigeducationape.blogspot.com/2012_05_08_archive.html
· Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 1998
· http://www.ghidul-parintilor.ro/prescolarul/psihologie/comportamentul-egocentric-al-copilului-prescolar.html
· https://fra.europa.eu/ro/charterpedia/article/14-dreptul-la-educatie
· https://ro.pinterest.com/pin/426856870906398732/?lp=true
· https://www.divahair.ro/sanatate/psihologie/ce_este_inteligenta_sociala_si_6_semne_ca_o_stapanesti
· Inteligenta sociala, https://view.officeapps.live.com/op/view.aspx?src=http%3A%2F%2Fasecib.ase.ro%2Fmps%2FINTELIGENTA_SOCIALA.ppt
· Florenskaia, Tamara (2009) Viaţa de familie, trad. din lb. rusă Adrian Tănăsescu-Vlas, Bucureşti: Sophia, p. 118-120
· Stiuruc Simona, Dezvoltarea Intelectuală a copilului, https://www.la-psiholog.ro/info/dezvoltarea-intelectuala-a-copilului