Succesul școlar depinde de existenţa unor profesori cu înaltă calificare, care să poată implementa dezvoltarea unor principii europene comune adaptate societății bazată pe cunoaştere.

O prioritate cheie a dezvoltării principiilor comune constă în găsirea celor mai bune modalităţi de a reflecta nevoile profesorilor. Profesorii joacă un rol crucial în sprijinirea experienţei de învăţare a tinerilor. Ei sunt actorii cheie în evoluţia sistemelor de educaţie şi în implementarea reformelor. Educaţia de înaltă calitate asigură elevilor împlinire personală, abilităţi sociale mai bune şi oportunităţi de angajare mai diverse.

Această profesiune are o puternică influenţă asupra societăţii şi joacă un rol vital în dezvoltarea potenţialului uman şi în formarea generaţiilor viitoare. Prin urmare, pentru a-şi atinge obiectivul său ambiţios, sistemul de educație trebuie să privească rolul profesorilor, pregătirea şi dezvoltarea carierei lor ca pe nişte priorităţi cheie.

 

Profesorii ar trebui să fie capabili să răspundă la provocările mereu în evoluţie ale societăţii, dar să şi participe activ în această societate şi să pregătească elevi care să înveţe autonom pe parcursul întregii vieţi. Ei ar trebui, deci, să poată arăta în procesul de predare-învăţare, o angajare continuă a materiei de studiu cu conţinutul, pedagogia, inovaţia, cercetarea şi cu dimensiunile sociale şi culturale ale educaţiei. Formarea profesorului trebuie să se situeze la un nivel înalt şi să fie sprijinită de instituţiile unde profesorul este sau va fi angajat.

Profesorii nu pot acţiona singuri. Propria lor educaţie superioară trebuie susţinută de politici naţionale sau regionale, politici ce se referă la educaţia iniţială profesională şi la dezvoltarea profesională continuă, dar trebuie, de asemenea, încadrată într-un context mai larg al politicii educaţionale în general. Educaţia profesorilor are un impact deosebit asupra calităţii învăţării şi în consecinţă trebuie să fie parte a sistemelor naţionale sau regionale care se concentrează asupra îmbunătăţirii şi evaluării calităţii educaţiei.

Profesorul răspunde nevoilor individuale ale elevilor într-un mod cuprinzător. Abilităţile practice şi educaţia ştiinţifică şi academică le dă profesorilor competenţa şi încrederea de a fi practicieni reflectivi care discern informaţia şi cunoştinţele. Dezvoltarea profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local. Profesorii trebuie să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni ei înşişi oameni care să înveţe singuri toată viaţa.

Profesorii trebuie să facă dovada unei practici efective, dar să şi fie angajaţi în cercetarea şi inovaţia pedagogică actuală pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă a societăţii. Ei trebuie să lucreze în organizaţii educaţionale care să reflecte practica lor şi a altora, care să colaboreze cu o gamă largă de grupuri comunitare şi de acţionari.

Aceste principii comune asigură atracţia şi statutul profesiei didactice. Ele recunosc rolul profesorilor ca agenţi cheie în dezvoltarea valorilor ce cuprind individul şi societatea. Profesorii trebuie să fie educaţi la standardele înalte, să se dezvolte continuu, să reflecteze asupra competenţelor lor şi să fie remuneraţi adecvat. 

Documentele europene enunţă competenţele cheie aferente profesiei didactice. Predarea şi educaţia trebuie văzute în sensul lor cel mai larg. Ele se adaugă nu numai aspectelor economice, dar şi celor culturale ale societăţii. 

Profesorii trebuie să poată să lucreze efectiv în trei arii care se suprapun:

1. să lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoaşterea - să poată să lucreze cu o varietate de tipuri de cunoaştere. Profesorii, prin educaţia lor, trebuie să aibă acces la cunoaştere, să analizeze, să reflecteze, să valideze şi să transmită cunoştinţele şi atunci când este necesar să facă uz de tehnologie. Măiestria lor pedagogică trebuie să le permită să menţină şi să susţină libertatea intelectuală, inovaţia şi creativitatea, folosirea TIC şi integrarea acestora în predare şi învăţare, prin îndrumarea şi sprijinirea elevilor în a găsi şi construi reţele de informare. Profesorii trebuie să cunoască foarte bine disciplina pe care o predau, abilităţile lor teoretice şi practice trebuie să le permită să înveţe din propria lor experienţă, dar să şi folosească o gamă largă de strategii de predare-învăţare concordante cu nevoile elevilor.

2. să lucreze cu elevi, colegi şi alţi parteneri în educaţie - Munca profesorilor se bazează pe valorile sociale şi pe instruirea fiecărui elev în parte. Ei trebuie să cunoască natura umană şi să aibă încredere în munca de echipă. Elevii trebuie trataţi ca indivizi separaţi şi ajutaţi să devină membri activi ai societăţii. Profesorii trebuie, de asemenea, să pregătească şi să dezvolte activităţi în colaborare pentru a îmbunătăţi inteligenţa colectivă a elevilor, ei trebuie să coopereze şi să colaboreze cu colegii lor pentru a-şi dezvolta propriul lor sistem de predare-învăţare.

3. să lucreze cu şi în societate - la nivel local, regional, naţional, european şi, mai larg, global - Profesorii contribuie la pregătirea elevilor pentru rolul lor de cetăţeni ai Uniunii Europene şi îi ajută pe elevi să înţeleagă importanţa învăţării pe parcursul întregii vieţi. Ei trebuie să promoveze mobilitatea şi cooperarea în Europa şi să încurajeze respectul şi înţelegerea interculturală, să cunoască contribuţia pe care educaţia o are în dezvoltarea coeziunii societăţilor şi să înţeleagă echilibrul dintre a respecta şi a fi conştient de diversitatea culturilor elevilor şi a identifica valori comune, să înţeleagă factorii care creează coeziunea şi excluderea în societate şi să cunoască dimensiunile etice ale societăţii. Profesorii trebuie să lucreze eficient cu comunitatea locală, cu parteneri, acţionari, părinţi, instituţii, grupuri reprezentative. 

Munca profesorilor în toate aceste arii, trebuie să fie întărită de o pregătire profesională continuă, iar calificarea şi realizările lor trebuie înţelese prin prisma Cadrului European al Calificărilor. 

Dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pregătire profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională iniţială, ar fi de aşteptat să posede toate competenţele necesare. Totuşi, provocarea pentru liderii în educaţie este de a asigura ca astfel de competenţe să fie prezente la nivel colectiv, instituţional.

Pentru a implementa principiile comune europene, se fac următoarele recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:

1. Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau echivalentul acestora.

2. Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri de învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul în învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de avansare şi mobilitate în cadrul profesiei.

3. Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la dezvoltarea noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională trebuie promovate.

4. Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce asigură pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie încurajate să sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să dezvolte reţele de inovaţie la nivel local şi regional.

5. Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi adecvate, care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste activităţi, care includ pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie puse la dispoziţie pe întregul parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în mod corespunzător.

6. Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte importanţa abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.

7. Proiectele de mobilitate pentru profesori trebuie facilitate şi promovate ca parte integrantă a programelor de formare profesională iniţială şi continuă.

8. Programele de pregătire profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice trebuie să asigure formarea de cunoştinţe şi dobândirea de experienţă în cooperarea europeană, pentru a le permite acestora să aprecieze şi să respecte diversitatea culturală şi să-i educe pe elevi pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene.

9. Oportunităţile pentru a studia limbile europene, inclusiv vocabularul de specialitate, pe parcursul formării iniţiale a profesorilor şi a programelor de formare profesională continuă, trebuie să fie disponibile şi promovate.

10. Trebuie acordată prioritate dezvoltării încrederii şi transparenţei mai mari a calificărilor profesorilor în Europa pentru a permite o recunoaştere reciprocă şi o mobilitate crescândă. 

Este necesar ca organismele cu responsabilităţi în domeniul educaţiei şi formării să depună eforturi pentru a se asigura că toate cadrele didactice au acces la programe eficiente de sprijin la începutul carierei, beneficiază, pe tot parcursul carierei, de sprijin şi îndrumări corespunzătoare, sunt încurajate si sprijinite, pe tot parcursul carierei, să îşi reevalueze necesităţile de învăţare şi să dobândească noi cunoştinţe, aptitudini si competenţe prin modalităţi formale, informale şi nonformale de învăţare, inclusiv prin schimburi si stagii în străinătate; să urmărească garantarea faptului că prevederile legate de pregătirea iniţială, sprijinul la început de carieră şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice sunt coordonate, coerente, dispun de resurse adecvate şi asigură o calitate corespunzătoare; să ia în considerare adoptarea unor măsuri în vederea creşterii nivelului de calificare şi a gradului de experienţă profesională, necesare pentru angajarea în calitate de cadru didactic.

Calitatea predării şi a formării profesorilor sunt identificate în majoritatea documentelor oficiale cu privire la educaţie ca elemente cheie pentru asigurarea calităţii educaţiei şi pentru îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale tinerilor. 

Într-o lume în schimbare rapidă şi în conformitate cu conceptul de învăţare de-a lungul vieţii, educaţia şi dezvoltarea cadrelor didactice ar trebui să reprezinte un proces continuu coerent începând cu pregătirea iniţială a cadrelor didactice (cu o componentă practică solidă), integrarea şi continuând cu dezvoltarea profesională. În special, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că: 

a. toate cadrele didactice debutante primesc sprijin şi orientare suficiente şi eficiente în primii ani de carieră; 

b. se promovează o abordare reflexivă, prin care atât cadrele nou calificate, cât şi cele cu mai multă experienţă sunt încurajate să îşi revizuiască în mod continuu propria muncă individual şi colectiv; 

c. toate cadrele didactice primesc evaluări periodice ale performanţele lor, precum şi ajutor pentru identificarea necesităţilor de perfecţionare profesională şi pentru elaborarea unui plan de îndeplinire a acestora; 

d. din perspectiva acestor evaluări, cadrele didactice au la dispoziţie posibilităţi suficiente pentru a îşi perfecţiona, dezvolta şi extinde competenţele pe întreaga durată a carierei şi sunt încurajate şi sprijinite în acest sens; 

e. programele de dezvoltare profesională pentru cadre didactice sunt relevante, adaptate la necesităţi, profund ancorate în practică şi corespunzătoare calitativ; 

f. cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se oferă posibilitatea de a profita de oportunităţile oferite de programele de schimburi şi de mobilitate, precum şi de reţele, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional; 

g. cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se oferă posibilitatea de a participa la formare şi dezvoltare profesională avansată, de a se implica în cercetarea pedagogică şi de a profita de oportunităţile de dezvoltare a propriilor cunoştinţe în alte sectoare profesionale. 

Dat fiind impactul considerabil pe care directorii unităţilor de învăţământ îl au asupra mediului educaţional global, inclusiv asupra motivaţiei, moralului şi performanţei personalului, asupra practicilor de predare şi asupra atitudinilor şi aspiraţiilor elevilor şi părinţilor deopotrivă, există necesitatea de a asigura faptul că respectivii directori dispun de posibilităţi suficiente pentru a îşi dezvolta şi menţine aptitudinile de conducere eficiente. De asemenea, dat fiind faptul că provocările cu care se confruntă comunităţile de învăţare ale directorilor sunt similare în întreaga Europă, directorii unităţilor de învăţământ ar trebui să beneficieze şi de experienţe de învăţare în comun în colaborare cu omologii lor din alte state membre, în special prin schimb de experienţă şi exemple de bune practici, precum şi prin posibilităţi transfrontaliere de dezvoltare profesională,  

Un concept cheie în pregătirea profesorilor este acela al profesorului cu statut profesional înalt: calificat pentru un nivel superior de educaţie, cu o gamă recunoscută de competenţe profesionale, capabil să exercite un grad semnificativ de autonomie şi judecată profesională şi de la care se aşteaptă să-şi asume responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională continuă şi să contribuie la profesia didactică în ansamblul ei, precum şi la dezvoltarea politicii şi practicii educaţionale. Pregătirea iniţială a profesorilor şi instalarea trebuie să  stabilească bazele pentru acest statut al carierei. 

O pregătire a profesorilor de calitate superioară bazată pe un sistem integrat de formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai mult decât oricând pentru a se adresa cerinţelor în curs ale profesorilor şi ritmului schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe parcursul vieţii profesionale. Un fundament iniţial puternic este esenţial pentru înzestrarea noilor profesori cu cunoştinţele, competenţele, abilităţile, atitudinile, conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi şi a gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Apare nevoia de a întări dezvoltarea profesională continuă în carierele tuturor profesorilor încă de la debut, pentru ca aceştia să poată înfrunta provocările profesionale continue pe care le întâmpină. Provocările şi schimbările pe care cei ce se dedică acestei profesii acum le vor întâmpina vor fi cel puţin la fel de mari ca acelea cu care se confruntă generaţia actuală. Pentru a-şi putea îndeplini rolul de lideri şi modele într-o societate aflată în tranziţie radicală, profesorii trebuie să beneficieze de un sistem de formare performant. 

Importanţa pregătirii profesorilor în contextul dat de cadrele didactice existente în sistem nu poate fi ignorată, iar aceasta la rândul său implică probleme mai mari legate, de exemplu, de demografia profesiei, de deciziile politice privind mărimea claselor de şcoală primară şi de gimnaziu precum şi de atractivitatea carierei didactice. 

Profesia didactică este una solicitantă, care necesită o matrice complexă de cunoştinţe şi competenţe. Un aspect cheie al parteneriatului în pregătirea profesorilor, dezvoltarea profesională şi întreţinerea unei profesii care se autoreglează este existenţa unei structuri profesionale recunoscute legal şi/sau public responsabilă faţă de profesori, dar care în acelaşi timp înglobează şi opiniile părţilor interesate. 

Cursurile pentru pregătirea profesorilor trebuie să includă teoria educaţiei, pedagogie şi tehnici de managementul clasei precum şi elemente dintr-o gamă largă de discipline înrudite, inclusiv psihologia copilului şi legislaţie a educaţiei. În plus, cursurile trebuie să integreze corect practica predării în şcoli, în condiţii controlate, îndrumarea şi supravegherea. Toate acestea sunt mai presus de stăpânirea disciplinei de predat. De asemenea, pe măsura ce societatea se schimbă autorităţile publice adaugă în mod regulat noi cerinţe volumului de muncă al profesorilor, cum ar fi educaţie multiculturală sau aplicaţii din tehnologia informaţiei în clasă, iar acestea trebuie să se regăsească în pregătirea profesorilor.

Bibliografie:

Common European Principles for Teacher Competences and Qualifications, European Commission, june 2005

Consiliul European de la Lisabona, Raportul privind obiectivele viitoare concrete pentru sistemele de educaţie şi formare

Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor de învăţământ

Strategia de la Lisabona 2011-2020