Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi în privinţa aspectului exterior şi personalitatii. Modul în care fiecare dintre noi înţelege şi respectă aceste lucruri contribuie la dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile. Şansele egale reprezintă tratarea oamenilor în mod egal, corect, prin înlăturarea barierelor şi refacerea echilibrului.Diferenţele dintre noi ne dau nişte avantaje şi caracteristici unice şi o perspectivă distinctă asupra vieţii. Organizaţiile care vor să aibe succes trebuie să recunoască, să accepte şi să vadă care sunt avantajele diversităţii angajaţilor. Punctul de plecare este recunoaşterea atuului pe care îl au şi apoi să urmărească beneficiile diversităţii.

Lucrul cu diversitatea implică înţelegerea unor concepte precum stereotip, prejudecată sau discriminare. Aceste noţiuni nu mai sunt demult străine omului de rând, ele devenind parte din actualitate. Oamenii au devenit din ce în ce mai conştienţi de existenţa şi efectul lor. Devine, astfel, importantă încercarea de a înţelege în profunzime motivul pentru care atribuim însuşiri în funcţie de grup, fără a cunoaşte în amănunt individualitatea.

Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala formulează că prin discriminare se înţelege: "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are drept scop sau efect de a distruge sau de a compromite recunoaşterea, folosirea sau exercitarea în condiţii de egalitate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniile politic, economic, social şi cultural, sau în orice domeniu al vieţii publice".

Stereotipurile reprezintă seturi de trăsături atribuite membrilor unui grup social. Prin aceste trăsături reuşim să ne explicăm la scară mică lumea care ne înconjoară. Stereotipurile pot fi: pozitive, atunci când reunesc în structura lor trăsături valorizate pozitiv la nivel social, sau negative, dacă reunesc anumite caracteristici valorizate negativ. În general, indivizii dezvoltă mai puternic stereotipuri negative referitoare la alte grupuri decât la cele din care el face parte. Stereotipurile sunt colective din punct de vedere al originii, deşi sunt împărtăşite de fiecare individ în parte. Ele tind să devină „credinţe împărtăşite normativ, consistente cu valorile şi ideologiile grupului de care aparţine persoana”.

Stereotipuri sunt convingeri cognitive privind trăsăturile sau /şi comportamentele considerate caracteristicile membrilor unor grupuri și se construiesc pe baza categorizărilor sociale, larg acceptate.

Nu toate stereotipurile reflectă însă realitatea. Studiile au arătat că oamenii se înșală adeseori cu privire la caracteristicile atribuite unui grup sau altuia, fiind dispuși în același timp să exprime stereotipuri cu privire la grupuri care nu există în realitate sau la grupuri cu care nu au interacționat niciodată. De asemenea, chiar și atunci când conțin un sâmbure de adevăr, stereotipurile reprezintă suprageneralizări sau exagerări.

În momentul în care folosim stereotipurile privitoare la o categorie pentru a judeca un individ, șansele de a face o eroare sunt foarte mari. Utilizarea stereotipului este nedreaptă față de individul respectiv deoarece din moment ce niciun stereotip nu este universal valabil, este posibil ca ipotezele noastre să nu se verifice în cazul său. Nedreptatea este cu atât mai mare atunci când stereotipurile se transformă în comportamente.

Stereotipurile sunt foarte frecvente și bine înrădăcinate în mentalitatea noastră. Ele se împart în două categorii: stereotipuri culturale și stereotipuri personale. Stereotipurile culturale se formează ca urmare a educaţiei, a influenţei culturale, prin intermediul școlii, bisericii, artei, literaturii, presei, muzicii, cinematografiei etc. Cele mai frecvente stereotipuri transmise sunt cele legate de: vârstă, sex, rasă, religie, profesie, naţionalitate, clasă socială, gen. Stereotipurile personale sunt propriile noastre convingeri, care depind de cantitatea și calitatea informaţiilor pe care le deţinem despre un om sau altul, precum și de statutul persoanei într-un grup.

Dacă stereotipurile fac parte din viața noastră într-o măsură mai mică sau mai mare și reprezintă credințe pe care le avem legate de anumite grupuri (natura lor este așadar una cognitivă, informațională), prejudecățile implică atitudini sau emoții negative față de reprezentații unui grup. Aceste emoții pot varia de la simpatie sau antipatie, până la furie, teamă, dezgust, disconfort sau chiar ură.

Prejudecata este o părere, o idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor. Are la bază stereotipizarea, este universală şi rigidă şi poate fi un gând, o concepţie manifestată prin discriminare. Prejudecata reprezintă o atitudine individuală sau colectivă legată de o persoană sau un grup de persoane. Este o judecată care nu are o justificare raţională, de cele mai multe ori eronată şi peiorativă, adoptată fără cunoaşterea directă a faptelor. Are la bază termenul de stereotip, pe care îl include. Prejudecata este componenta de cunoaştere a atitudinilor individuale şi colective faţă de alţi indivizi şi grupuri sociale. Stereotipurile şi prejudecăţile le au asupra dezvoltării normale a personalităţii umane, atât din punct de vedere intelectual, cât şi social. Dezvoltarea intelectuală a unei persoane care refuză contactul cu culturi diferite va fi evident una mai limitată decât cea a unei persoane ce interacţionează frecvent cu oameni şi cu valori culturale cât mai diferite de a sa. De asemenea, dezvoltarea socială a unei persoane ce refuză contactul cu indivizi ce provin din culturi diferite de a sa va fi limitată, deoarece orizontul relaţiilor sale sociale şi inter-umane va fi unul redus.

Prejudecăţile sunt atitudini sau răspunsuri afective formulate fără analiza corectă sau în profunzime a obiectului ori fără a avea suficientă informaţie despre acesta. Ele se bazează pe judecăţi stereotipe, pe generalizări incorecte sau pripite și de obicei au încărcătură negativă şi sunt amprentate emoţional.

Comportamentul nostru, determinat de stereotipuri şi prejudecăţi, este adeseori cauza unei comunicări dificile şi a conflictelor, în special a celor etnice. A construi stereotipuri este o funcţie naturală a minţii umane, care dorind să atenueze anxietatea faţă de necunoscut, simplifică realitatea complexă şi ajută corpul şi mintea noastră să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari.

La fel ca stereotipurile, prejudecățile se manifestă în viața noastră de zi cu zi, uneori fără să conștientizăm acest lucru. Unii cercetători afirmă că toți oamenii au prejudecăți (chiar și cei care nu cred acest lucru), manifestate în cel mai bun caz prin tendința de a favoriza grupul din care facem parte în fața altor grupuri sau prin cunoașterea stereotipurilor referitoare la celelalte grupuri.

Dar a construi stereotipuri şi a le utiliza este periculos, deoarece simplifică realitatea umana complexă negând unicitatea fiecăruia dintre noi. Atunci când construim stereotipuri, adeseori completăm datele care ne lipsesc cu ajutorul cunoştinţelor şi informaţiilor luate din baza noastră de date. Dar cu cât cei pe care îi observam sunt cultural diferiţi de noi, cu atât mai mare este posibilitatea de a greşi atunci când ne construim şi ne folosim de stereotipuri.

Stereotipurile etnice adeseori conduc la prejudecăţi, comportamente care se manifesta prin acţiuni şi emoţii încărcate negativ. Prejudecăţile bazate pe simplificarea oricărui grup de oameni într-un stereotip îngust şi negativ poate avea consecinţe tragice cum ar fi discriminarea, violenţa şi în cazuri extreme genocidul.

Specialiștii din domeniu susţin că prejudecăţile își au originea în: excesul de autoritate; tendinţa spre catalogare iraţională, concretizată în formularea de stereotipuri; devalorizarea persoanelor minoritare. Combinate, aceste „ingrediente” pot genera o multitudine de motive legate de apariţia prejudecăţilor:

• nevoia de a te simţi superior prin neglijarea altora;

• teama de competiţie (pentru a obţine ceva, un loc de muncă, spre exemplu);

• frustrarea generată de deţinerea unui statut social modest, care, pe termen lung, conduce la ostilitate;

• nivelul de educaţie care nu permite decât o înţelegere simplistă și stereotipă a realităţii;

• incapacitatea indivizilor de a se confrunta cu oameni necunoscuţi și situaţii marcate de incertitudine;

• tendinţa spre conformare în raport cu credinţele și atitudinile dominante

Nevoile de bază precum supravieţuirea, identitatea, apartenenţa la un grup şi recunoaşterea nu sunt negociabile. Dacă nevoile de bază sunt ameninţate sau neglijate pentru o perioada lungă de timp, rezultatele pot fi reacţii violente. Oamenii nu fac compromisuri atunci când este vorba de nevoile lor fundamentale.

Stereotipurile și prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în anumite împrejurări operăm cu ele, în ciuda faptului că ne credem lipsiți de prejudecăti. Nu de puține ori ele pot deveni bariere în comunicarea, cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru; din acest punct de vedere trebuie să avem disponibilitatea de a lupta cu propriile noastre prejudecăți, astfel încât să nu ajungem în situații de discriminare, marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective, influențate de stereotipuri și reprezentări eronate despre alții (adesea observăm că atitudinea și conduita noastră față de un străin este influențată de felul cum arată sau cum este îmbracată persoana respectivă).

De cele mai multe ori stereotipurile și prejudecățile ne determină să dezvoltăm și să folosim etichete la adresa celorlalți, fără să conștientizăm efectul și impactul lor asupra persoanelor în cauză. Nu-i mai puțin adevarat că aceste etichete, imediat după rostirea lor, ne creează iluzia unei stări de liniște, de eliberare și satisfacție, fără să anticipăm efectele și costurile pe termen lung (se spune că cele mai dureroase răni sunt cele provocate de cuvinte și nu cele fizice).

Bibliografie:

British Council România, Proiect “Respect pentru Diversitate”

www.actored.ro, Ghid de bune practici pentru aplicarea principiului nediscriminării în activitățile didactice

Alois Gherguț, Stereotipurile și prejudecățile – bariere în cunoașterea și acceptarea aproapelui