Stima de sine, ca element manifest al personalităţii, este preocuparea acelor profesionişti care se ocupă cu educarea individului şi cu dezvoltarea şi recuperarea sănătăţii psihice a individului, cu alte cuvinte, ȋn principal educatorii, cadrele didactice, şi specialiştii ȋn sănătate mintală (psihologi, psihopedagogi, consilieri şcolari, psihoterapeuţi, psihiatri).
O descriere atotcuprinzătoare a ceea ce reprezintă, a cum se simte şi se manifestă stima de sine ȋntâlnim ȋn aceste cuvinte: ,,Elementul cel mai important este trăirea internă că te poți baza pe tine, pe corpul tău pentru a te mișca eficient în mediul în care ești. Această trăire de încredere în corpul propriu și în lumea din jur își are originea în experiențele noastre timpurii, de la concepția noastră, pînă la adolescență, căci în această perioadă se dezvoltă experiența trăită a încrederii în corpul nostru, în forța lui de a se regla și de a se manifesta. Apoi, trăirea se va accentua cu fiecare experiență de succes pe care o avem. Pentru asta este necesar însă ca cei din jur și mediul în care ne aflăm să ofere securitate și stimuli plăcuți, fără pericole sau experiențe care să ne facă să suferim repetat si intens, adică să simțim mai des neputință, frică, tristețe, mai ales in perioada dintre concepție și vârsta de 3 ani.
Dacă trăim succese repetate, ele dezvoltă trăirea internă de încredere, precum și o concepție despre sine pozitivă. Adică știi automat despre tine că poți avea succes în aproape toate situațiile în care te poți afla. Și atunci poți avea o bună imagine despre tine, adică modul mental în care te reprezenți, te gândești la tine. Te vei caracteriza folosind cuvinte pozitive, plăcute. Cu această trăire de încredere și cu concepția pozitivă poți alege activitățile plăcute și sănătoase pentru tine în care te simți confortabil și le poți finaliza cu succes, poți stabili scopuri potrivite și realiste. Ținuta corporală va fi una mai degrabă dreaptă, cu privire fermă înainte, luminoasă, cu mișcări fluide, naturale.” (Diana Vasile, profesor universitar, presedinte si co-fondator, trainer senior la Associatia Institutului de Studiu si Tratament al Traumei, Bucureşti”
Pe lângă numeroasele definiţii, unul dintre instrumentele cele mai cunoscute de evaluare a nivelului resimţit şi exprimat al stimei de sine este chestionarul Rosenberg, dezvoltat ȋn de sociologul Morris Rosenberg ȋn 1965, instrument utilizat larg ȋn stiintele socio-umane. Este un test bazat pe autoapreciere,
o scală de 10 itemi care măsoară sentimentul general al valorii personale, deci o stimă de sine globală, una din cele maicunoscute şi bine validate scale întâlnite în literatura de specialitate din S.U.A. în cercetările asupra stimei de sine, având un coeficient α (alpha) cronbach pentru cei 10 itemi destul deridicat (.85)
CHESTIONAR „S. ROSENBERG”
Următoarele afirmaţii se referă la unele sentimente pe care le aveţi faţă de dumneavoastră înşivă. Vă rugăm să le citiţi cu atenţie şi să indicaţi în ce măsură sunteţi deacord că acestea vă caracterizează. Faceţi un „X” în căsuţa corespunzătoare răspunsului dumneavoastră.
Tabel 1 Măsurarea Stimei de Sine - Scala Stimei de Sine a lui Rosenberg („Rosenberg Self-Esteem Scale”, 1965)
Cei 10 itemi primiţi de subiecţi constau în 10 afirmaţii pe care au trebuit să le coteze în funcţie de părerea lor despre ei înşişi pe o scală de 4 trepte, de la 1 = dezacord puternic, până la 4 = acord puternic.
Se poate aplica individual sau colectiv.
Cota totală se va obţine prin adunarea cotelor individuale, după inversarea scorurilor la itemii: 3, 4, 5, 7, 9 astfel: 4 = 1; 2 = 3.
Interpretare: - Scorurile scăzute arată un sentiment global negativ al valorii personale;
- Scorurile înalte indică persoanele încrezătoare în propriile calităţi şi cu un înalt grad de satisfacţie faţă de reuşitele personale în general.
După Fr. Lelord, etalonul în 3 clase la acest test se prezintă astfel:
- ȋntre 10-16 puncte, stimă de sine scăzută;
- ȋntre 17-33 puncte, stimă de sine medie;
- ȋntre 34-40 puncte, stimă de sine ridicată
O manieră indirectă, bogată ȋn semnificaţii şi uşor de asimilat de către copiii de varsta prescolara, scolara si gimnaziala este metoda povestilor. Redam mai jos o poveste extrasa dintr-o carte de povesti destinate cresterii, dezvoltarii si vindecarii fiintei umane:
"Un rege isi puse curtea la o incercare pentru un post important. Numerosi oameni puternici si intelepti se aflau in jurul lui.
"Inteleptilor - spuse regele - am o problema si vreau sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve.„
Ii conduse pe oameni la o usa enorma, mai mare decat vazusera vreodata. Regele le explica :
"Aici vedeti cea mai mare si mai grea usa din regatul meu. Care dintre voi poate sa o deschida ?„
Unii dintre curteni scuturara doar din cap. Altii, care se numarau printre cei intelepti, se uitara la usa mai de aproape, dar recunoscura ca nu pot sa o faca. Cand inteleptii spusera asta, restul curtii consmiti ca aceasta problema este dificil de rezolvat.
Un singur vizir se duse la usa. O examina cu ochii si cu degetele, incerca mai multe posibilitati de a o deschide si, in cele din urma, o trase cu o smucitura puternica. Si usa se deschise. Fusese lasata intredeschisa numai, nu inchisa complet, si nimic altceva nu fusese necesar, decat bunavointa de a realiza ceva si curajul de a actiona cu indrazneala.
Regele spuse : "Tu vei primi postul de la curte, pentu ca tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iti pui propriile puteri in joc si ai curajul sa risti o incercare."
(Nossrat Peseschkian, "Povesti orientale ca instrument de psihoterapie")
Imaginea de sine - stima de sine si increderea in sine
Imaginea de sine sau modul in care ne ,,vedem”, se refera la modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale si depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care il avem.
Astfel, daca ne acceptam pe noi insine şi daca ne apreciem pentru ceea ce facem (bine sau mai puţin bine, aceasta este o variabila sensibila de la o persona la alta) - aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele - aceasta constituie baza tolerantei fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil, echilibrat emotional.
Ceea ce asigura echilibrul emotional este un echilibru intre autoapreciere si autocritica, dat fiind ca nici una din cele doua extreme nefiind eficienta.
Cum si cand se formeaza imaginea de sine, baza stimei de sine?
Intre 1 – 3 ani incepe sa se formeze o structura psihica denumita ,,constiinta de sine” si astfel copilul poate:
- sa diferentieze actiunea sa de propria persoana
- incepand cu varsta de 1 an si jumatate poate sa se recunoasca in oglinda
Intre 3-7 ani copilul preia si isi interiorizeaza opiniile celorlalti (persoanele apropiate sau/si semnificative, cum sunt mama, tata, bunicii, educatoarea, invatatorul, ingrijitorul, asistenta maternala, etc.) despre el insusi, sub forma ,, Sunt dezordonat, așa spune Doamna” sau “ Sunt cuminte, asa spune mami”.
In aceasta perioada se afla si varstele scolare mici, iar rezultatele scolare sunt o forma socializata de a transmite copilului ca este sau ca nu este bun, competent.
Copilul isi formeaza o imagine de sine buna ( o buna autostima) sau deficitara ( o stima de sine scazuta) in baza aprecierii rezultatelor sale scolare de catre cadrele didactice si de catre parinti / bunici / invatatoare. Daca acestia fac aprecieri pozitive, copilul isi pune bazele increderii de sine cu care va trai in toate etapele sale de viata.
In preadolescenta (10-14 ani), copilul incepe sa diferentieze gradul de corectitudine al aprecierilor celor din jur si incepe sa nu se mai identifice cu aceste aprecieri, si sa-si formeze propriile opinii despre sine si ceilalti.
Doua atitudini principale - parintesti si apoi educationale extreme - pot orienta imaginea de sine intr-o directie sau alta, pozitiva sau negativa :critica excesiva si lauda excesiva
Parintii cultiva primii in psihicul copiilor lor baza sistemului de valori la care se vor raporta, adulti fiind, atunci cand isi vor contura sau modifica voluntar sau involuntar imaginea de sine. Cadrul didactic este ,,parintele social”, el face completarile si ajustarile sistemului de valori
La varsta adolescentei imaginea de sine manifesta doua forme de expresie: cunoasterea de sine si definirea propriei identitati. Cautarea unui ideal de viata, alegerea unei profesii, trairea primei iubiri, sunt principalele provocari, si inca o data, imaginea de sine si modul in care adolescentul este sustinut de parinti – colegi- profesori – comunitate sunt alte caramizi ale constructiei ,,stima de sine”
Cum se conturează self-esteem-ul în adolescență?
,,Self-esteem-ul, stima de sine, este trăirea unui sentiment de valoare personală care se construiește sănătos doar pe baza încrederii în sine. În caz contrar, persoana, mai ales adolescentul, va căuta cu orice preț să aibă valoare, fără însă a avea și capacitatea de a alege ceva valoros pentru sine cu respectarea propriei persoane, a celorlalți și a mediului în care trăiește. Cu alte cuvinte, crește riscul să aleagă, de exemplu, o meserie nepotrivită doar pentru că este percepută ca oferind valoare personală și în acest mod va fi și el sau ea important(ă). La fel se întâmplă și cu alegerea unui partener sau cu decizia de a deveni părinte.
Pentru conturarea valorii personale în timpul adolescenței este necesar să se permită adolescentului mai multă alegere, decizie personală în activitățile sale, urmată de încurajarea și sărbătorirea succeselor avute și ajutarea sa de a înțelege sursele eșecurilor dacă acestea se întâmplă. În plus, este necesară clarificarea valorilor familiei în care trăiește adolescentul pentru ca acesta să se poată orienta ușor și sigur spre ceea ce i se potivește și care îi va asigura o bază de reușită.”
(Diana Vasile, https://psychologies.ro/cunoaste-te/despre-self-esteem-sau-cum-inveti-sa-te-iubesti-2146314)
Redam mai jos cateva exercitii care stimuleaza increderea copilului in propria imagine si propriile abilitati, consolidandu-i stima de sine:
Figura 1. Sursa: http://www.consultanta-psihologica.com/metode-prin-care-se-poate-creste-stima-de-sine/
Figura 1. Sursa: http://www.consultanta-psihologica.com/metode-prin-care-se-poate-creste-stima-de-sine/
Ce poate submina definitoriu stima de sine si, in consecinta, increderea in sine?
Ca element expresiv al personalitatii, stima de sine, componenta a imaginii de sine, este sensibila la experientele de viata şi, in special la cele din mica copilarie a fiintei umane.
Experiențele traumatizante repetate și mai ales la scurt timp una după cealaltă în prima copilărie, cum ar fi abuzuri fizice, sexuale, abandonul de către familie, statul pe stradă, lipsa unor relații bune și afectuoase de îngrijire, lipsa educației, pot sa marcheze in mintea unei persoane sentimentul si chiar identitatea unei lipse de valori nerecuperabile, in cel mai bun caz, daca persoana primeste tratament de specialitate, poate ajunge la un nivel de autonomie moderat, calitatea vietii sale fiind scazuta de trairea unei slabe increderi in abilitatile sale si o suferinta morala dificil de gestionat.
Aceste persoane nu reușesc să devină eficiente în viața de zi cu zi si își pierd vitalitatea, astfel că nu au o sănătate bună, nici fizică, nici psihică. Sunt predispuse la boli, accidente, eșecuri de toate tipurile, și chiar pot muri foarte devreme, în copilărie sau tinerețe.
Evenimentele de viata negative severe ( abandonul, terorismul, genocidul, abuzul sexual, fizic si psihic, catastrofele, etc.) care genereaza deteriorarea stimei de sine au ca efecte in timp depresia, deconectarea de ceilalti, autocriticism, pareri de rau, boli psihice si multe altele,
Figura 2. Sursa: https://cathychapmanphd.com/coping-strategies-after-traumatic-events/
Imaginea de sine, rezultand in stima de sine si in increderea in sine este sustinuta sau sabotata de factori externi.
Parintii sau cadrele didactice pot pune unui copil considerat ,,prea influentabil” intrebarea "De ce conteaza parerea celorlalti?" , insa pot merge la radacina lucrurilor punandu-si lor insisi, in calitate de educatori si formatori de personalitati, intrebarea: "Pentru cine conteaza parerea celorlalti ?"
Cei care, la baza, nu au o imagine buna de sine au nevoie in permanenta sa se raporteze la exterior.
Cand au succes se simt bine dar pentru putin timp, devenind dependenti de succes pentru a se simti bine. Pot deveni competitive doar ca sa-si demonstreze, in sinea lor, ca sunt ,,mai buni decat”…un altul / ceilalti
Cand esueaza se blameaza excesiv. Acestia traiesc intr-o permanenta incertitudine si neliniste, fiind mereu vulnerabili pentru ca imaginea lor de sine este dependenta de factori exterior, nu este intemeiata in valoarea personala, proprie, auto-cunoscuta.
Distinctia intre autoeficacitate si stima de sine
În teoria social-cognitivă a personalităţii, constructul de autoeficacitate reprezintă unul din aspectele esenţiale în autoreglarea comportamentului.
Autoeficacitatea (Bandura, 1986) se referă la convingerile unui individ vizavi de capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive,comportamentale şi motivaţionale pentru a îndeplini cu succes o anumită sarcină respectiv capacitatea unui individ de a organiza şi executa o acţiune care asigură atingerea unui scop (Bandura, 1986, Pintrich & Schunk, 1996).
Constructul de autoeficacitate descrie convingerile indivizilor cu privire la capacitatea lor de a face faţă cu precădere unor situaţii specifice.
Cogniţiile cu privire la propria eficacitate sunt dependente de activităţile în care individul urmează să se implice. Indicatorii privind autoeficacitatea sunt mai revelatori în condiţiile în care se referă la autoeficacitatea situaţional-specifică şi nu la cea generală.
În mod evident, judecăţile cu privire la propria eficienţă pot diferi semnificativ în funcţie de activităţile în care este implicat individul, în funcţie de cunoştinţele declarative şi procedurale ale individului sau de gradul de dificultate al sarcinii şi de motivaţia individului.
Este esenţială distincţia între autoeficacitate şi stima de sine. Autoeficacitatea vizează percepţia propriilor abilităţi de a atinge un anumit scop, stima de sine este mai degrabă relaţionată cu percepţia globală a propriei valori.
Exemplu: este probabil ca un individ care are performanţe sportive extrem de modeste să nu aibă o autoeficacitate ridicată privind aptitudinile sale de sportiv; acest lucru nu afectează însă în mod obligatoriu stima de sine a individului (decât în condiţiile în care percepţia propriei valori, ca şi individ, este dependentă de performanţa în această activitate).
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
1. Schiraldi, Glenn,(2017), Manualul stimei de sine, Bucuresti: Curtea Veche Publishing
2. https://cathychapmanphd.com/coping-strategies-after-traumatic-events/
3. http://www.cdt-babes.ro/articole/imaginea-de-sine-stima-de-sine-si-increderea-in-sine.php
4. http://www.consultanta-psihologica.com/metode-prin-care-se-poate-creste-stima-de-sine/
5. http://www.despresuflet.ro/psihologie/imaginea-de-sine/cum-se-formeaza-imaginea-de-sine--p113.html
6. https://www.linkedin.com/pulse/cum-se-construieste-increderea-sine-diana-lucia-vasile/
7. https://psychologies.ro/cunoaste-te/despre-self-esteem-sau-cum-inveti-sa-te-iubesti-2146314