In definirea inteligenţei, conceptul central este acela de aptitudine care contribuie la adaptarea individului la situații noi, abilitate relaţionată cu aspectele intelectuale și cognitive ale adaptării noastre la diverse şi la noi situații.

Treptat, ȋn cadrul cercetărilor abilităţilor umane, teoria inteligenței s-a dezvoltat, apărând conceptul de inteligențe multiple, dezvoltată de Howard Gardner şi s-a ȋmbogăţit cu un cadru conceptual diferit de cel intelectual şi cognitiv, şi anume cu conceptul de inteligenţă emoţională dezvoltat de Daniel Goleman.

Profesor pe domenii de educaţie şi Psihologie la Universitatea Harvard, de asemenea pe domeniu medical conex (neurologie) la Universitatea din Massachusetts, H. Gardner a definit inteligenţa ca fiind o abilitate ,,multidimensională”, cu care individual poate rezolva probleme sau poate să creeze produse care, ȋn cultura umana şi la un anumit timp, pot fi valorizate. Ȋn această conceptualizare, H. Gardner, observȃnd că, desi copiii aveau coefficient de inteligenţă ȋnalt, aceştia ȋntȃmpinau totuşi diferite dificultăţi ȋn procesul de ȋnvăţare la şcoală.

Pornind de aici, H. Gardner a ȋnţeles că nu există un singur tip de inteligență, şi mai precis că inteligenţa măsurată classic, prin teste acceptate socio - educational, era un concept cel puţin limitativ.  Monitorizȃnd stilul de ȋnvăţare şi manifestarea diferită a aptitudinilor, H. Gardner a observant că diferitele tipuri de inteligenţă nu sunt differentiate cultural sau biologic ci sunt dezvoltate ȋn relaţie cu stilurile diferite de ȋnvăţare si cu constelaţia de aptitudini cu care se naşte fiecare individ.

 

Conform teoriei sale, cele opt inteligenţe (la care se adaugă ȋncă un tip, inteligenţa existenţială, ȋncă supusă cercetărilor), sunt:

Inteligenţa Verbala/lingvistica (Inteligenţa cuvintelor)

Inteligenţa Matematica/logica (Inteligenţa numerelor şi a raţiunii)

Inteligenţa Vizuala/spatiala (Inteligenţa imaginilor, desenului şi a picturii)

Inteligenţa Muzical-ritmică (Inteligenţa tonului, ritmului şi a timbrului)

Inteligenţa Corporala-kinestezica (Inteligenţa întregului corp)

Inteligenţa Interpersonala (Inteligenţa interacţiunilor sociale)

Inteligenţa Intrapersonala (Inteligenţa autocunoaşterii)

Inteligenţa Naturalistă (Inteligenţa tiparelor regularităţilor şi a comportamentelor)

H. Gardner şi-a pulblicat teoria ȋn anul 1983, sub titlul „Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences”.
oct2019 Q8

 

Sursa: https://alexandracrivilaru.ro/teoria-inteligentelor-multiple/

  Ȋn anul 1985 apare prima lucrare comprehensivă asupra stilurilor de ȋnvăţare şi a relaţiei acestora cu structura personalităţii elevilor, sub semnătura lui R şi K. Dunn, Griggs, Gorman şi Beasley. Aceştia au descris, observȃnd stilurile de ȋnvăţare ale şcolarilor, faptul că existau pattern-uri de caracteristici    ȋntre aceste stiluri de ȋnvăţare. De aici a mai fost doar un pas pentru a ȋnţelege  importanţa adaptării stilurilor şi, prin urmare, a metodelor de învăţare la structura personalităţii elevilor. Autorii au sesizat faptul că a adapta metodele didactice la stilul de învăţare al elevilor a adus ca rezultat note mai mari la elevii respectivi.

             Redăm mai jos modelul lui R. Dunn şi K. Dunn (elaborat ȋn 1992), autorii construind unui model comprehensiv al stilurilor de învăţare. Cei cinci factori principali care, influenţȃnd procesul de ȋnvtare al elevilor, generează stiluri de ȋnvăţare diferite, sunt:

1.     mediul (sunetul, lumina, temperatura, amplasarea mobilierului şi     design-ul acestuia);

2.  reacţiile, procese  emoţionale individuale (motivaţia, tenacitatea, simţul   responsabilităţii, posibilitatea de a proceda şi de reacţiona  după propria lor dorinţă);
3.     preferinţele individuale ȋn relaţie cu mediul social (studiul solitar sau în grupuri de dimensiuni diferite)
4.     Diferenţele fiziologice individuale (acuităţi variate ale componentelor vizuală, auditivă, tactilă, kinetică etc. şi ale trăsăturilor care derivă din acestea)
5.     tipul de gândire (sintetic sau analitic, impulsiv sau reflexiv, prin lateralizare cerebrală de dreapta sau de stânga)

                                    oct2019 Q9

           Sursa:https://www.researchgate.net/figure/The-Dunn-and-Dunn-Learning-Style-Model_fig1_267976383

Conform acestui model, adaptarea metodelor didactice la stilul de ȋnvăţare al elevilor are efecte educaţionale pozitive prin aceea că:

-          elementele fiecărui stil de învăţare sunt caracteristice cȃte unui număr mare de indivizi, şi

-          se îmbunătăţesc rezultatele şcolare şi ştiinţifice.

Ȋn modelul de mai sus se observă tipurile de stimuli afirmaţi de R. Dunn şi K. Dunn:

- stimuli de mediu,

- stimuli emoţionali,

- stimuli sociali,

- stimuli fiziologici

- stimuli psihologici

Stimuli

Ce anume observăm la elevi

Elemenete ale stimulilor

MEDIU

Elevii prefer un mediu de ȋnvăţare zgomotos, ocupat, cald, sau un mediu linistit, official, ordonat?

Sunete

Lumina

Temperatură

Designul ȋncăperii

EMOŢIONALI

Elevii au nevoie de mult sprijin emotional?

Vor persista ȋn sarcina de ȋnvăţare?

Ȋşi vor asuma responsabilităţi individuale?

Au nevoie de multă structură?

Suport motivational

Persistenţă

Responsabilitate indivisuală

Structurare

SOCIALI

Elevii ȋnvaţă mai bine singuri, sau lucrȃnd cu altcineva?

Cȃt de multă ȋndrumare necesită sau doresc de la adulţi?

Individual

Pereche sau echipă

Cu adulţi

Variat

FIZIOLOGICI

Elevul ȋnvaţă mai bine auditive, visual, tactil sau kinestezic?

Elevului ȋi place să ,,ronţăie” cȃte ceva ȋn timp ce ȋnvaţă?

Care este timpul ȋn care el ȋnvaţă cel mai bine?

Are nevoie de spaţiu să se mişte ȋn timp ce ȋnvaţă?

Perceptive

Gustări

Timp

Mobilitate

PSIHOLOGICI

Cum abordează elevul problema, sintetic sau analitic?

Elevul trece direct la probleme sau ȋşi ia pauză initial, ca să reflecteze ȋnainte de a ȋncepe?

Sintetic, global

Analitic

Impulsiv

Reflexiv

După H. Gardner, inteligenţa era exprimată ȋn diferite modality cu manifestări sociale vizibile, aşa cum observăm ȋn multiplele definitii pe care le-a emis: ,,Există o inteligenţă în sunet şi una în mişcare, în culoare şi în relaţia interumană.”; ,,Inteligenţa socială, dezvoltată la început să rezolve probleme de natură    interpersonală, în timp, şi-a găsit expresia în crearea instituţiilor sociale.”; ,,Muzica este o corporalizare a inteligenţei care este în sunet.”, etc.

Teoreticienii stilurilor de ȋnvăţare multiple, R. şi K. Dunn afirmau ȋn , Learning Style; The Clue to you. LSCI: Research and Implementation Manual: ,,Cel mai important lucru este să reţinem că nici-un stil de ȋnvăţare nu este mai bun sau mai rău decât altul. Oricine poate ȋnvăţa; noi toţi doar ȋnvăţăm ȋn mod diferit.” O astfel de conceptualizare a stilului de ȋnvăţare priveşte şi cadrele didactice cât şi genitorii elevilor, ambele categorii sociale fiind implicate şi co-interesate ȋn optimizarea asimilării şi performanţei academice, cȃt şi asupra dezvoltării psihocomportamentale a elevilor.

Motive pentru adaptarea metodelor de predare – evaluare la tipurile multiple de inteligenţă:

 a) Copiii etichetaţi ca având dificultăţi de învăţare sau ca avȃnd hiperactivitate, deseori nu sunt, de fapt,  implicaţi în învăţare printr-o sarcină adaptată tipului lor specific dominant de inteligenţă.

b) Fiecare elev trebuie încurajat să utilizeze tipul de inteligenţă preferat atunci când învaţă.

c) Aplicarea inteligenţelor multiple poate face predarea şi învăţarea mult mai atrăgătoare atât pentru profesori, cât şi pentru elevi.

d) Elevii îşi amintesc mai bine materialele dacă le-au învăţat în stilul lor. Şcolile clasice se adresează şi ȋncă stimuleză mai mult inteligenţa matematică şi verbală,

e) Ca modalităţi pedagogice, inteligenţa intrapersonală şi interpersonală sunt cel mai puţin dezvoltate şi stimulate în şcoala clasică.

Ȋn ceea ce priveşte modalităţile concrete prin care principalii actori implicaţi ȋn procesul de instruire ( cadrul didactic, elevul, educatorul, părintele, etc.), teoria inteligenţelor multiple oferă diferite beneficia, cum ar fi:

1. Datorită caracteristicilor variate ale fiecărui tip de inteligenţă, teoria inteligenţelor multiple generează o instruire diferenţiată pentru elevi, ȋn accord cu profilul de inteligenţă al fiecăruia dintre aceştia

2. Fiecare elev are propriul să arsenal de abilităţi, un potential de natură bio-psiho-educaţională, care poate fi dezvoltat optim prin cunoaşterea profilului individual de inteligenţă

3. Fiecare persoană aflată ȋn poziţia de educator / cadru didactic / formator, are datoria şi beneficiază ȋn dezvoltarea sa persoanală şi profesională dacă ȋşi ȋnţelege şi explorează propriul profil de inteligenţă şi propria strategie de instruire, deoarece se clarifică şi acceptă diferenţele de tipologie şi de potential uman.

Ȋn mod uzual, se poate observa o respingere automată ȋntre persoanele ȋntre care există diferenţe, datorită dificultăţii armonizării comunicării şi a metodologiei de lucru.

Ȋn clasa de elevi, ȋntre profesor şi elev şi ȋn relaţia dintre cadrele didactice şi părinţi, această tendinţă la neȋnţelegere şi respingere faţă de un alt stil de ȋnvăţare sau un tip de personalitate ori de inteligenţă diferit, poate din nefericire exista. Ȋn aceste condiţii, ȋn ceea ce priveşte dezvoltarea profesională acadrului duidactic ȋn modernitate, apare necesitatea ca acesta să:

- ȋşi identifice propriul tip de inteligenţă dominant şi propriul stil de ȋnvăţare, ȋntrucât acestea, la nivel conştient şi la nivel inconştient, ȋi influenţează major strategia de predare şi de evaluare;

- identifice tipurile de inteligenţă dominante şi stilurile individuale de ȋnvăţare ale elevilor săi şi să ȋi ajute pe elevi să şi le conştientizeze şi să şi le utilizeze optim;

-ȋşi lărgească gama de metode de predare şi de evaluare cu metode care stimulează toate tipurile de inteligenţă;

-ȋi informează pe părinţii elevilor asupra descrierii tipului dominant de inteligenţă pe care ȋl are copilul lor şi asupra modalittii optime prin care pot stimula profilul de inteligenţă al acestuia.

Astfel, cadrul didactic poate să parcurgă procesul de instruire printr-o planificare dedicate teoriei inteligenţelor multiple, şi prin proiectarea activităţii sale didactice ȋn accord cu aceasta.

        Astfel, pornind de la cunoaşterea tipurilor de inteligenţă şi de la dorinţa de a implica şi stimula ȋn fiecare oră de curs, cȃt mai multe tipuri de inteligenţă,  cadrul didactic poate utiliza ȋntrebări de ghidaj cum ar fi:

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc tipare, clasificări din mediul înconjurător, sau din viaţa cotidiană?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc cuvântul scris sau vorbit?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc criteriile inteligenţelor multiple cȃnd alcătuiesc echipe de lucru pentru sarcini de ȋnvăţare la elevi?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc calcule, gândirea critică, clasificări?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc timpul şi spaţiul de învăţare în mod individual?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc culorile, graficele, organizatorii grafici, desenul?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc ritmuri diverse, sunete specifice din mediul înconjurător, muzica?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc un exerciţiu bazat pe mişcare sau pe dramatizare?

Cum şi ȋn ce moment pot să folosesc lucrul în perechi şi grup?

O altă modalitate de utilizare a teoriei inteligenţelor multiple ȋn activitatea sa de către cardul didactic este aceea de a-şi identifica şi alcătui o listă cu activităţi  şi metode procedee şi tehnici prin care poate identifica la elevi sau le poate stimula acestiora ȋn mod specific anulite tipuri de inteligenţă, astfel ȋncȃt să le poată accesa şi utiliza frecvent şi rapid :

·         Activităţi de vizualizare

  • Studiu de caz                                      
  • Prelegere interactivă
  • Învăţarea în perechi                                        
  • Povestire
  • Ţinerea unui jurnal propriu personal
  • Brainstorming
  • Jocuri de gândire logică                                                            
  • Folosirea de organizatori grafici
  • Scrierea unui eseu pe suport muzical
  •  Confecţionare de colaje, modelaj, pictură
  •  Jocuri de gândire logică                                                   
  • Demonstraţii ştiinţifice
  • Excursii tematice în teren                                          
  • Demonstraţii naturaliste                                             
  • Dezbaterea
  • Joc de rol                                                        

·         Jocuri de cuvinte                                                              

·         Pantomima

·         Transpunerea unei teme ȋntr-o piesă de teatru sau ȋntr-un ,,reportaj’’ TV

        
Indiferent de specificul conţinuturilor informaţionale, se recomandă exerciţii de proiectare în vederea dezvoltării competenţei de diversificare a strategiei de instruire prin filtrul inteligenţelor multiple.

O data cu alcătuirea acestei liste de tehnici asociate anumitor tipuri de inteligenţă, cardul didactic poate să ȋşi alcătuiască un organizator grafic ȋn care să include:

- memento-uri despre cum şi cȃnd să folosească tehnici pentru toate tipurile de inteligenţă

- un centralizator prin care, la finele unei zile sau unei săptămȃni se poate auto-evalua pentru a vedea dacă şi cȃt a utilizat ȋn vederea stimulării fiecărui tip de inteligenţă

Datorită tendinţei personalităţii de a reveni la pattern-uri cunoscute, cardul didactic care nu ȋşi monitorizează grafic metodologie poate reveni constant şi unilateral la metode şi precede de instruire ȋn accord cu profilul său individual de inteligenţă, elevii cu alte tipuri de inteligenţă rămȃnȃnd nestimulaţi şi fără oportunităţi adecvate de ȋnvăţare ȋn orele de curs.

Propunem o listă de monitorizare, care poate suferi modificări ȋn funcţie de stilul individual:

Tipul de inteligenţă

Scopul activităţii

Descrierea activităţii planificate

Data propusă

Vizual-spaţială

Să perceapă corect lumea vizual şi spaţial

Naturalistă

Să dezvolte sensibilitate la mediul natural, să identifice pattern-uri şi conexiuni

Interpersonală

Să dezvolte sociabilitate şi interacţiuni pozitive cu alţii, să dezvolte sensibilitate emoţională

Verbal-lingvistică

Să ȋnveţe să folosească limbaj variat şi cuvinte diferite, să explice adecvat ȋnţelesuri şi semnificaţii

Logico-matematică

Să poată aborda logic problemele

Corporal-kinestezică

Să le stimulez mobilitatea şi corporalitatea

Intrapersonală

Să-şi dezvolte abilităţi de auto-cunoştere

Muzical-ritmică

Sa dezvolte sensibilitate la  sunete şi la diferite tipuri de ritm şi de timbru

                                        BIBLIOGRAFIE  SI  RESURSE  WEB

·         Teoria inteligentelor multiple, https://alexandracrivilaru.ro/teoria-inteligentelor-multiple/

·         https://www.researchgate.net/figure/The-Dunn-and-Dunn-Learning-Style-Model_fig1_267976383

·         H. Gardner,(1983), Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences. New York, Basic Books

·         R.&K. Dunn, Learning Style; The Clue to you. LSCI: Research and Implementation Manual, www.cluetoyou.com