„Omul raţional se adaptează la lumea înconjurătoare; omul iraţional persistă în încercarea de a adapta lumea din jur la el. Prin urmare, progresul depinde de omul iraţional”. Murphy

Societatea omenească a acumulat, de-a lungul anilor, o vastă experienţă concretizată într-un ansamblu de valori materiale şi spirituale. Acestea realizează distinctivitatea între comunităţile umane, între popoare şi între naţiuni. Pentru a-şi asigura continuitatea şi identitatea culturală, fiecare societate conservă şi transmite noii generaţii valorile sale prin intermediul educaţiei. Educaţia mediază astfel raportul individului cu societatea asigurând asimilarea, de către individ, a unor valori şi modele culturale în scopul adaptării sale la cerinţele şi la solicitările vieţii sociale.

Scopul fundamental al educației, ca activitate eminamente socială, constă în formarea și transmiterea unei anume experiențe de viață către un subiect uman care este angrenat, astfel, într-un mecanism de influențare sistematică și conștientă, în conformitate cu finalitățile urmărite prin scopuri și idealuri collective și individuale.

Rolul de influențare pe care îl are educația, este acela prin care se urmăreṣte dezvoltarea continuă a unor calităţi umane specifice ṣi explorarea de noi orizonturi de cunoaștere pentru individ. Prin acest rol, este exploatată întocmai atitudinea activă a omului față de propria împlinire, dar și simțul responsabilității pentru generațiile viitoare, exprimat prin intenția și preocuparea permanentă de a transmite urmașilor idealul educației, acela de „a fi” și „a deveni”.

Dezvoltarea caracterului moral al copiilor și al tinerilor constituie prioritatea absolută a oricărui demers educațional, moralitatea fiind o condiţie esenţială pentru evoluția civilizaţiei. Comportamentul moral necesită însă empatia şi creativitatea celorlalţi, astfel că nu putem deveni ființe morale decât asimilându-ne societăţii, prin adaptare la valorile promovate de aceasta.

Valorile morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe generale, ce se impun comportamentului uman, în virtutea idealului care se dorește a fi atins. Ele se referă la un câmp larg de situaţii şi manifestări comportamentale, cum sunt: patriotismul, atitudinea faţă de democraţie, libertatea, cinstea, onestitatea, responsabilitatea, eroismul, cooperarea, modestia, etc.

Ce sunt valorile? Sunt principii morale, sau etice, pe care le considerăm utile şi importante. Iertarea, cinstea, libertatea, iubirea, respectul faţă de viaţă şi stăpânirea de sine sunt doar câteva valori. Aşadar, comportamentul nostru, priorităţile şi relaţiile cu alţii, dar şi îndrumarea morală pe care le-o acordăm copiilor noştri sunt influenţate de valorile pe care le avem. Totuşi, deşi sunt foarte importante, valorile morale se află în declin.

Ceea ce se urmărește prin educație este tocmai un transfer al personalității educatorului asupra copilului. Un dascăl ce își respectă principiile de viată, care respectă valorile morale în tot ceea ce face, va transmite același lucru elevilor săi. Iar acesta este suportul pentru un transfer de cunoştinţe şi pentru formarea de competenţe.

Dacă profesorul care le are ca valori morale le și respectă, atunci cu sigurantă le va transmite și elevilor săi. Astfel, cadrul didactic va face din educația morală transmisă elevilor un proces de socializare a comportamentelor umane bazate pe valori autentice și va dezvolta virtuțile elevilor săi. Scopul educării în spiritul valorilor morale este acela de a cunoaște valorile morale și de a le valorifica.

În procesul asimilării informaţiilor ştiinţifice ale diferitelor discipline şcolare, înţelegând principiile, legităţile şi explicaţiile ştiinţifice din diferite domenii, elevii dobândesc treptat şi capacitatea  de trăire şi înţelegere a semnificaţiilor valorice ale cunoştinţelor. În raport cu natura şi particularităţile informaţiilor asimilate prin studierea diferitelor obiecte de învăţământ, tinerii devin capabili să-şi exprime acţiunile valorice ştiinţifice, filosofice, morale, religioase, politice, ideologice, economice, ecologice, estetice etc. Acestea se sprijină pe motivaţia cognitive a elevilor, care se conving treptat că abordarea sistemică este o metodă de obţinere a adevărului obiectiv, de relevare a legităţilor naturii şi ale vieţii sociale aşa cum există şi se manifestă ele în realitate, este metoda esenţială care stă la baza formării şi exprimării unei concepţii ştiinţifice şi umaniste privind realitatea fizică şi socio-umană. Pe baza cunoaşterii declanşate şi susţinute de motivaţia cognitivă, tinerii conştientizează faptul că nici ştiinţa şi nici filosofia, nici ideologia şi nici tehnică, tehnologiile şi artele etc.nu se pot desprinde de aspectul de subordonare faţă de social, nu pot rămâne indiferente, neutre, faţă de idealurile omenescului, ale umanismului autentic şi toate trebuie puse în slujba omului, căci numai aşa au sens.

Formarea conştiinţei morale se face acţionând asupra mai multor componente: noţiunile şi reprezentările morale, ideile şi concepţiile morale, sentimente morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspiraţiile şi idealul moral al personalităţii.

Formarea conduitei morale înseamnă acţiunea corelată asupra următoarelor structuri comportamentale:deprinderile morale, obişnuinţele morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspiraţiile şi idealul moral al personalităţii.

Modelele de etică şi comportament pe care societatea le oferă azi tinerilor sunt sărace şi lipsite de profunzime (superficialitatea, gloria facilă, câştigul fără muncă, îmbogăţirea peste noapte, violenţele etc.) sunt antimodele pe care tinerii le imită inconştienţi, din lipsă de ceva mai bun. Revenirea la valorile morale tradiţionale este o șansă.

Perfecţionarea societăţii este o iluzie, dacă nu asigurăm perfecţionarea indivizilor, dacă nu respectăm valorile etice fundamentale. Timpurile se schimbă şi aceste schimbări trebuie luate în calcul, în contextul democratizării societăţii. Ne vor ajuta tehnologiile avansate, care promovează demnitatea, autonomia şi iniţiativa, responsabilitatea, sentimentul de individualitate şi identitate. Mai mult, putem înţelege din rezultatele cercetărilor ştiinţifice că perioada preşcolară este momentul potrivit pentru a începe dezvoltarea, cultivarea, pe termen lung, a unor astfel de calităţi.

Astăzi noi avem o alternativă la ceea ce era anterior – o nouă concepţie de ajustare a ansamblului de intervenţii formativ-educative, care asigură posibilitatea educatorului-învăţătore da lucra operând cu discursuri inteligente, pornind de la practică, de la însăşi viaţa copilului.

Astăzi noi cunoaştem că promovarea inovării, pe dimensiunea stimulării spiritualităţii şi a moralităţii copiilor, tinde spre modelul de „şcoală inovativă” invocând un ansamblu de priorităţi remarcabile:

• concentrare pe autorealizarea individului, pe valorizarea potenţialului său de dezvoltare;

• intervenţie de natură sistemică, integrând componentele cognitiv-raţională, emoţional-afectivă, volitiv-practică ale personalităţii în evoluţie;

• optimizarea conexiunilor gestionării programului inovator, bazat pe competenţe, pe obiective, pe principii adaptate la sistemul pedagogic formativ, în contextul realizării programei generale a instituţiei educative;

• respectarea principiilor proprii unei pedagogii de calitate;

• promovarea culturii dezvoltării personale şi profesionale a partenerilor implicaţi în cadrul larg al pedagogiei, centrate pe copil, interactive, orientate spre spiritul şi valorile morale universal.

Avem nevoie de profesionişti şi colective pedagogice, capabili să se auto-mobilizeze, în vederea atingerii obiectivelor instruirii, inspirându-se, însufleţindu-se pentru un efort permanent şi de durată, în realizarea activităţii planificate. Aceştia sunt profesioniştii competenţi ai secolului XXI, care înţeleg şi ştiu să interpreteze schimbările, relaţiile interpersonale şi de colaborare, valorizând într-o mult mai mare măsură, decât în trecut, cunoaşterea, spiritul inovator.

Bibliografie:

Nelu NIŢĂ, Educația - misiune, valori și principii de viaţă, cu rol important în prevenirea devianței și delincvenței juvenile

Alina Mihaela FRĂȚILĂ, Valorile morale ale cadrului didactic

Școala Populară de Arte și Meserii Bacău, Etic şi estetic în actul didactic

Anca Borza, Mirela Popa, Codruţa Osoian, „Criza de model moral” – o realitate?

Elena ZOLOTARIOV, Modelarea procesului de educaţie spiritual-morală în contextul învăţămîntului şcolar (post) modern