Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate

ION BARBU - DAN BARBILIAN

Dan Barbilian a fost un fenomen al naturii. Dumnezeu l-a ınzestrat deopotriva cu darul poeziei ¸si cu cel al matematicii. De la Omar Khayyam si pana astazi istoria culturii universale n-a mai cunoscut un al treilea caz. Spre deosebire de opera lui Omar Kayyam ın care poetul si matematicianul apar separat, opera lui Dan Barbilian este strabatuta ın ansamblul ei de o subtila dar trainica unitate de gandire ın care matematicianul Dan Barbilian se regaseste ın textele poetice, iar poetul Ion Barbu ın textele matematice. Din acest punct de vedere, cunoasterea activitatii sale matematice poate contribui la o ıntelegere mai profunda a spiritului poeziilor sale si reciproc. Relativ la acest lucru, profesorul Solomon Marcus scria ın cartea sa “Din gandirea matematica romaneasca” urmatoarele:“... anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial se caracterizeaza, ˆın activitatea sa stiintifica, prin trecerea din ce ın ce mai pronuntata de la vechile sale preocupari de geometrie, carora la consacrase anii tineretii, la abordarea unor probleme fundamentale ale algebrei moderne si ale teoriei numerelor. Unul dintre marile merite ale lui Dan Barbilian ıl constituie faptul de a fi printre primii care au introdus la noi ın tara preocuparile de algebra moderna - algebra axiomatica cum ıi placea s-o numeasca. Dan Barbilian este autorul unor rezultate importante de algebra si al unor spatii care-i poarta numele. ... Dan Barbilian creeaza opera sa algebrica ıntr-o perioada ın care, dupa un procesındelungat de acumulare a numeroase fapte particulare, se simtea nevoia unei organizari a acestui material, o ierarhizare a sa, prin desprinderea unor structuri generale. Tocmai ın aceasta algebra asa-numita nealgoritmica s-a manifestat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, activitatea creatoare a lui Dan Barbilian, activitate care reediteaza, pe un alt plan si cu alte mijloace, tendinta pronuntata spre aspectele abstracte, de extragere a esentelor, pe care poetul o manifesta ın urma cu ani, ın ciclul Joc Secund.”

Scoala actuala traverseaza o criza de identitate careia i se asociaza numeroase critici referitoare la functionarea sa. Aceasta situatie este generata de numeroasele provocari cu care sunt confruntate sistemele educationale care functioneaza intr-un spatiu dominat de incertitudini. Interesul crescand pentru scoala si pentru calitatea activitatii educationale determina dezbateri numeroase soldate, adesea, cu formularea unor solutii pentru ameliorarea functionala a institutiei scolare. Una dintre solutiile avansate in aceasta privinta este dezvoltarea parteneriatului scolii cu comunitatea locala. Scoala constituie nu doar un reper cultural pentru comunitate ci si un reper de coagulare a comunitatii in jurul unor valori de dezvoltare.

      Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent social care are în centrul său comunitatea şi dezvoltarea sa. Astfel, școala - ca instituţie - a răspuns provocărilor sociale prin lărgirea sferei de activitate şi iniţierea unor parteneriate cu societatea, comunitatea locală sau cu diferite instituţii culturale. Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice dar nu poate funcţiona şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează. Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile individuale ale fiecărui copil și construirea unui parteneriat educativ cu societatea în care creşte, se dezvoltă şi este educat copilul, constituind o cerinţă a educaţiei de azi. Astfel, deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în legătura strâns formată, școală-familie-comunitate.

VASILE ALEXANDRI

          Vasile Alexandri ( nascut la 21 iulie 1821 la Bacau-decedat la 22 august 1890, la Mircesti,judetul Iasi) a fost poet şi dramaturg, membru fondator al Academiei Române, om politic, diplomat. Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei însă acesta l-a refuzat pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn mai puţin criticat de politica vremii . Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.

MIHAIL KOGALNICEANU

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817Iaşi – d. 20 iunie 1891, Paris), om politic, istoric, scriitor, jurnalist, diplomat, membru fondator al Societăţii Academice Române şi preşedinte al Academiei Române. Colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern. Preşedinte al Consiliului de miniştri, titular la Ministerul de Interne şi Ministerul de Externe, Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai generaţiei sale.

ALEXANDRU IOAN CUZA

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820Bârlad - d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), om politic, domn al Principatelor Unite. Deşi nu era o personalitate de prim rang pe scena politică şi avea contracandidaţi cu o bogată experienţă administrativă, figura colonelului Cuza a apărut în prim plan la momentul 1859 deoarece grupările politice din Principate au preferat să sprijine un semi-necunoscut decât să îşi voteze un adversar iredutabil. Cuza nu s-a lăsat manipulat şi a înţeles, la un moment dat, să preia controlul întregii vieţi politice crezând că va reuşi să creeze un sistem care să-i acorde puterea totală şi, în acelaşi timp, să patroneze modernizarea societăţii româneşti pe principii liberale.