Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

În perspectiva creşterii continue a volumului de cunoştinţe şi a nevoii de a învăţa permanent, apare evident faptul că educaţia la toate nivelurile – primar, secundar, dar şi universitar – trebuie să se concentreze pe crearea de atitudini şi deprinderi în menţinerea unor valori etice şi morale şi pe capacitatea intelectuală de a percepe  înţelege, şi a aborda la un nivel cât mai înalt de cunoaştere în fiecare caz. Din acest punct de vedere, educaţia nu se limitează la a forma intelectul, deprinderile cognitive şi manuale,în vederea unei cariere. În mod ideal, scopurile care trebuie atinse pot fi formulate astfel (Nicola, 2004):

-          a învăţa să înveţe şi să dezvolte o curiozitate vie şi dorinţa de a învăţa, a învăţa cum să îşi îmbogăţească toate aspectele vieţii şi nu doar cele privitoare la muncă;

-          a învăţa să anticipeze şi să rezolve noi probleme, să le analizeze într-o manieră sistemică şi să propună soluţii alternative;

-          a învăţa să localizeze informaţia pertinentă şi a o transforma în cunoaştere prin experienţa şi crterii corespunzătoare;

-          a învăţa să pună în relaţie ceea ce este învăţat în sistemul de educaţie cu realitatea din lumea exterioară acestuia, incluzînd lumea profesională, relaţiile personale şi de familie, comunitatea naţională şi cea imediat învecinată, în contextul codurilor etice şi a sistemelor de valori privind “coeziunea” socială.

-          a învăţa să gândească dintr-o perspectivă interdisciplinară sau comprehensivă pentru a avea o percepţie globală a tuturor dimensiunilor problemelor sau situaţiilor, ca opusă percepţiei parţiale sau frecvent unilaterală pe care un punct de vedere specific unei specialităţi academice îl poate oferi.

Acuitatea vizuală în funcție de iluminare

Poate că cele mai interesante rezultate privind acuitatea vizuală sunt prezentate în fig. 1, care se bazează pe unele date ale graficului obținut de König în 1897. Se observă că acuitatea crește semnificativ în funcție de iluminare. Valorile scăzute ale acuității în caz de iluminare slabă, în stânga inferioară a figurii, se  datorează în mod evident faptului că  numai bastonaşele funcționează la acest nivel. Dar se pune întrebarea de ce curba ar trebui să urce în med constant? Dacă rămânem la modul clasic de explicație, de tip mozaic, se pare ca retina a obţinut mai multe celule receptoare (mozaic mai fin) pe măsură ce lumina a crescut. De fapt, acest lucru a fost explicat de Hecht (1934). El a presupus că receptorii individuali au variat semnificativ în sensibilitate. Sub lumina slabă, doar câteva dintre elementele foarte sensibile au intrat în activitate. Pe măsură ce luninozitatea a crescut, a trecut de pragul inferior al tot mai multor elemente, aducându-le apoi în acţiune. Această teorie ar explica chiar și faptul că această curbă de acuitate seamănă cu un arc ascuţit dintr-o distribuţie normală; el a presupus că sensibilitatea populației de bastonaşe și conuri a fost distribuită ca o curbă normală, dar astfel, pe măsură ce lumina a crescut, a activat din ce în ce mai multe elemente, formând partea ascuţită a curbei.

 Pictures qual2019 dec2019 9

Sursa: https://www.cdc.gov/features/dsyouthmonitoring/index.html

           In dezvoltarea şi creşterea sa, copilul trece prin modificări specifice unor etape diferite:

 - adolescenta (14-20 ani) , acea perioada in care are loc iesirea  copilului din societatea de tip tutelar, familial si scolar si ȋn care se inserează in viata cultural-sociala mai larga a scolii, a comunităţii, a localităţii, dar această lărgire a orizontului este direct dependenta de gradul de integrare a scolii ȋn care ȋnvaţă elevul, in viata sociala.

 Pictures qual2019 dec2019 8

                 

Sursa: http://www.reactiveattachment-disorder.com/2009_06_01_archive.html

Mary Dinsmore Ainsworth a fost un psiholog american-canadian ȋn domeniul dezvoltării copilului, cunoscut pentru activitatea sa în dezvoltarea teoriei atașamentului. Ea a conceput procedura denumită ,,Situație ciudată”, pentru a observa atașamentul emoțional timpuriu între un copil și îngrijitorul său primar. Ȋn urma acestui experiment,

Cititul ajută mulți oameni să se relaxeze. Dar pentru unii copii, cititul este orice altceva decât relaxant. Chiar și doar gândul la lectură îi poate determina să alunge ideea sau le poate crea neliniște. De ce cititul îi face pe unii copii atât de neliniștiți? Iată cîteva motive comune pentru care copiii ar putea avea anxietate de lectură.