Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

Punctele forte individuale se pot constitui ȋn surse de rezilienţă ȋn faţa dificultăţilor vieţii. Să ni le conştientizăm este un process deseori dificil dar care poate fi realizat ȋn mai multe moduri: putem încerca să identificăm propriile noastre puncte forte și pe ale celorlalți prin chestionare, observații zilnice sau interviuri. Această tehnică preluată din metodologia de coaching oferă o serie de întrebări diferite care pot fi utilizate pentru a evidenția punctele forte. Aceste întrebări pot fi utilizate în ȋntȃlniri tematice sau de dezvoltare persoanlă pentru a ajuta persoana (cadru didactic sau şcolarul de vȃrstă mai mare) să obțină o perspectivă asupra domeniilor vieții sale, care pot fi legate de punctele sale forte.

dec2019 pqz9 

Cine sunt eu?

Sursa: https://www.shutterstock.com/image-photo/introspective-man-who-selfknowledge-concept-question-524270287

Ȋn filosofie, autocunoașterea se referă în mod standard la cunoașterea propriilor senzații, gânduri, credințe și alte stări mentale. Cel puțin de la Descartes, majoritatea filozofilor au crezut despre cunoștințele noastre şi despre propriile noastre stări mentale că diferă semnificativ de cunoștințele noastre despre lumea externă (unde aceasta include cunoștințele noastre despre gândurile altora). Însă nu există prea puțin acord cu privire la ceea ce distinge cu exactitate autocunoașterea de cunoaşterea în alte domenii. Parțial din cauza acestui dezacord, filosofii au aprobat relatările concurente despre modul în care dobândim cunoașterea de sine. Aceste relatări au consecințe importante pentru o gamă largă de probleme filozofice, în special aspecte din epistemologie.

 

          Nu există o definiție simplă a bully-ingului, deoarece se manifestă în toate formele, dimensiunile și subtilitățile. În ciuda naturii variate a bullying-ului, iată câteva lucruri pe care ar trebui să le știți și care vă pot ajuta să-l identificați și să îl înțelegi puțin mai bine.

          Definiția de dicționar a bully-ingului este „folosirea puterii, amenințarea sau rănirea oamenilor mai slabi”. Aceasta nu înseamnă neapărat că dacă cineva este agresat rezultă că este slab. Mai mult, această definiție nu are în vedere multe aspecte ale intimidării, cum ar fi abuzul online, intimidarea subtilă în cadrul prieteniilor, cum ar fi manipularea, intimidarea și excluderea socială, precum și intimidarea indirectă, precum răspândirea zvonurilor dăunătoare, fie ea online sau prin alte mijloace.

 

În afara timpului petrecut de copii în contextul activităților școlare din timpul programului normat, copiii au la dispozitie restul zilei. Acest timp se împarte în mod firesc în timpul alocat pentru odihnă, pentru studiul individual sau rezolvarea temelor dacă sunt în perioada respectivă, timp alocat recrerii sau jocului și timp petrecut în familie sau cu prietenii.

 

În ultimii ani, dezvoltarea mijloacelor mass-media, a mijloacelor de comunicare electronică, apariția platformelor de tip social-media și penetrarea internetului pe scară largă în societate a condus la situația în care principala sursă de divertisment pentru copii să se mute în domeniul mass media și online. Impactul acestei evoluții asupra copiilor este major. Mijloacele de comunicare mass media, platformele social-media și în general internetul pot deveni instrumente distructive prin utilizarea lor în mod discreționar. De multe ori televiziunea nu își mai îndeplinnește functia de divertisment, informare sau culturală având o influiență negativă nu numai asupra copiilor ci și asupra părinților acestora în principal din cauza modelelor social-morale promovate.

                         Profesorul are nevoie să cunoască reţeaua relaţiilor afective, de atracţie sau de respingere din clasă şi să modeleze pattern-urile de atracţie, pentru a-i sprijini pe cei izolaţi să reintre în grup şi să evolueze mulţumitor în cadrul lui.

 Profesorul are nevoie de un set de tehnici specifice, cum ar fi sociograma clasei, derivată din concepţia sociometrică a lui Jacob Moreno. Considerata de multi teoreticieni ca fiind o forma specifica de ancheta psihosociologica, analiza sociometrica s-a impus odata cu aparitia lucrarii lui J. L. Moreno, „We shall survive” prin care autorul isi manifesta intentia de a gasi o modalitate de sondare a relatiilor interpersonale din cadrul grupurilor mici, mai cu seama a celor de natura preferentiala. Principalul instrument utilizat in cadrul metodelor sociometrice il constituie testul sociometric care, de la Moreno si pana astazi, a fost utilizat cu o dubla destinatie: