Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Sursa de elaborare a experienţei de învăţare nu o mai constituie doar structurile cunoaşterii/culturii, ci şi trebuinţele, interesele, aspiraţiile celor care sunt beneficiarii educaţiei, iar în organizarea învăţării contează nu numai ce se învaţă, ci şi cum, respectiv în ce moduri se învaţă. Predarea devine astfel dintr-un proces de transmitere de cunoştinţe un proces de facilitare a învăţării elevilor.
Progresul personal al copilului poate fi diferit în diverse domenii: un copil merge mai devreme, dar vorbeşte mai târziu, altul are capacitatea de a relaţiona foarte uşor, dar stabileşte mai greu relaţii cauzale între fenomene, obiecte. Dezvoltarea în fiecare domeniu depinde de stimulii pe care-i întâlneşte copilul şi de posibilităţile de învăţare oferite de mediul educaţional.
Citește mai mult: Proiectarea strategiilor didactice pentru învăţare
Una din principalele modalități de creștere a expunerii elevilor la arte și patrimoniu o reprezintă introducerea unor ore dedicate lor prin intermediul curriculumului la decizia școlii (CDS). Așa cum îi sugerează numele, fiecare școală are dreptul de a include în oferta educațională o serie de astfel de curriculă, în funcție de nevoile și interesele elevilor pe care îi deservește.
Disciplinele opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-asigură diversificarea activităţilor de învăţare, în funcţie de nevoile şi de aspiraţiile elevilor;
-pot fi derivate din oricare dintre disciplinele de învăţământ, constituindu-se astfel într-o ofertă educaţională care răspunde interesului elevilor pentru un anumit domeniu de studiu;
-pot introduce un nou obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun, structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare.
Citește mai mult: Proiectarea curriculumului la decizia școlii
Teoriile moderne asupra învăţării şcolare determină o reconceptualizare a curriculumului şi, implicit a predării. Conform noilor accepţiuni, elaborarea curriculumului presupune gândirea şi structurarea situaţiilor de învăţare efectivă în care vor fi angrenaţi elevii, acţiune ce reclamă cu necesitate prefigurarea experienţelor de învăţare pe care le vor parcurge aceştia. Sursa de elaborare a experienţei de învăţare nu o mai constituie doar structurile cunoaşterii/culturii, ci şi trebuinţele, interesele, aspiraţiile celor care sunt beneficiarii educaţiei, iar în organizarea învăţării contează nu numai ce se învaţă, ci şi cum, respectiv în ce moduri se învaţă. Predarea devine astfel dintr-un proces de transmitere de cunoştinţe un proces de facilitare a învăţării elevilor. (Cadrul de referinţă al curriculum-ului naţional, 2011).
Indiferent de formatul curriculum-ului (obiecte de studiu, teme sau arii extinse de studiu) modul în care elevii fac cunoştinţă cu oricare dintre formele cunoaşterii şcolare ar trebui să se realizeze astăzi pe o pedagogie bazată pe logica învăţării.
Una dintre preocupările fundamentale ale didacticii este activitatea de predare a cunoştinţelor în conformitate cu anumite legităţi psihologice de asimilare a lor. În acest fel obiectul didacticii este procesul de învăţământ.
Cele două componente ale procesului de învăţământ, predarea şi învăţarea, se află într-o strânsă interdependenţă, realizarea obiectivelor predării depinzând de substratul psihologic al învăţării. Importanţa didacticii ca ştiinţă pentru profesor impune necesitatea studierii organizate a acesteia. Rolul formării şi cultivării interesului, ca motor al dezvoltării personalităţii şi accentuarea caracterului moral educaţiei se integrează dimensiunii formative a învăţământului.
Citește mai mult: Rolul formării şi cultivării interesului ca motor al dezvoltării personalităţii
Procesul de învăţământ cuprinde un ansamblu de acţiuni, dintre care esenţiale sunt: proiectarea, în care se prefigurează modalităţile de desfăşurare şi de evaluare a activităţilor instructiv-educative şi, în final, se elaborează proiecte pedagogice; aplicarea efectivă, în care se transpune în practică proiectul pedagogic considerat cel mai eficient; evaluarea performanţelor elevilor şi a activităţii instructiv-educative în ansamblu.
Informaţiile astfel obţinute servesc drept punct de plecare pentru activităţile ulterioare. În acest context, proiectarea didactică poate fi definită drept un demers de anticipare a modului în care se va desfăşura activitatea instructiv-educativă într-o anumită perioadă de timp.
Proiectarea didactică este un proces deliberativ de anticipare, de perfecţionare mentală a paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea eficientă a activităţii didactice. Proiectarea constă în efectuarea unor operaţii de construcţie şi organizare anticipativă a obiectivelor, a conţinutului, a strategiilor de dirijare a învăţării, a probelor de evaluare şi, mai ales, a relaţiilor dintre acestea.
Citește mai mult: Elemente de continut caracteristice diverselor evenimente ale instruirii