Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Una dintre valorile promovate de educaţie este non-discriminarea şi excluderea inechităţii sociale, cuturale, economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie, printr-o abordare educaţională echilibrată). În acest sens, cadrul didactic trebuie să evite exprimările de tip discriminator, etichetarea, să nu manifeste prejudecăţi faţă de copii, ci sa aiba permanent in vedere nevoile educaţionale ale fiecărui copil, astfel încât toţi să se simtă acceptaţi şi valorizaţi. In practica educationala insa lucrurile nu stau intotdeauna asa.
Prejudecatile pe care le avem despre ceilalti conduc la discriminare si marginalizare. Discriminarea este actiunea prin care o persoana este tratata nedrept din cauza unor atitudini bazate pe prejudecati. Prejudecata este credinta, in timp ce discriminarea este actiunea (prejudecata manifestata). Discriminare pozitiva - modalitate de a contrabalansa discriminarea negativa si reprezinta usoara favorizare a unui grup (de regula mionoritar) aflat in dificultate pentru a recupera mai rapid anumite tipuri de decalaj (economic, cultural etc.).
Globalizarea este un concept utilizat frecvent, având conotatii si implicatii majore la nivelul culturii unei tări. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei structuri culturale performante care să aibă capacitatea de adaptare, permitând transferul cultural, schimbul valorilor materiale si spirituale. Doar o asemenea societate poate evolua rapid în scopul valorificării modelului cultural în forme ale unei permanente schimbări. Moda culturală este legată de existenta unui model care se poate exprima prin diferite variante.
În procesul complex al globalizării, problema păstrării identitătii culturale prezintă doua aspecte strâns legate între ele: pericolul omogenizării culturale, aparitia fenomenului de dezintegrare culturală si psihologică, atât pentru indivizi, cât si pentru societăti.
Cadrul legislativ la nivel european
Citește mai mult: Prevederi legale privind egalitatea de șanse și de tratament
Individualismulfilosofie politicăindividului
Individualiștii promovează urmărirea obiectivelor și dorințelor individuale și, prin urmare, a independenței și a încrederii în sine și susțin că interesele individuale ar trebui să primeze în fața intereselor statului sau ale unui grup social, opunându-se interferențelor externe asupra propriilor interese exercitate de societăți sau instituții cum ar fi guvernul. Individualismul este adesea definit în contrast cu totalitarismul, colectivismul, autoritarismul, comunitarismul și cu alte forme sociale corporative.
Individualismul se concentrează pe individ și pleacă de la „premisa fundamentală că individul uman este de o importanță primordială în lupta pentru eliberare." Liberalismul clasic, existențialismul și anarhismul sunt exemple de mișcări care consideră individul uman ca o unitate centrală de analiză.[6] Individualismul implică, așadar, „dreptul individului la libertate și auto-realizare”.
El a fost, de asemenea, folosit ca un termen care descrie „calitatea de a fi un individ, o individualitate”, presupunând posedarea „unei caracteristici individuale, a unui capriciu”. Individualismul este, astfel, asociat, de asemenea, cu interesele artistice și cu stilul de viață boem în cazul în care există o tendință spre creație și autodezvoltare personală opusă tradiției sau comportamentului maselor populare, precum și cu atitudinile filozofice și morale umaniste.
Citește mai mult: Școlarul între individualism și modelele sociale
Conform Cadrului Naţional de Calificări Profesionale, calitatea reprezintă nivelul de satisfacţie pe care îl oferă eficacitatea ofertei educaţionale din domeniul învăţământului şi formării profesionale, stabilit prin atingerea unor standarde cerute şi a unor rezultate excelente care sunt solicitate şi la care contribuie participanţii la procesul de învăţare şi ceilalţi factori interesaţi.
Controlul calităţii include activităţile operaţionale desfăşurate pentru îndeplinirea cerinţelor de calitate prin reglementarea performanţelor. Este un proces de menţinere a standardelor, şi nu de creare a acestora. Asigurarea calităţii include procesele planificate şi sistematice necesare asigurării unui grad adecvat de încredere că oferta de învăţământ profesional va satisface cerinţele de calitate specificate. Activităţile de asigurare a calităţii nu controlează în mod direct calitatea. Acestea implică de obicei autoevaluarea organizaţiei pe baza unor standarde prestabilite. Prin urmare, aceste activităţi stabilesc capacitatea organizaţiei de a furniza calificări profesionale la un anumit standard.
Citește mai mult: Valori și așteptări ale participanților la procesul de învățare